Cercetatorii stiu de mult ca fericirea si sanatatea merg impreuna. Oamenii mai fericiti se confrunta cu mai putina depresie si stres, un sistem imunitar mai puternic, ritm cardiac mai scazut si o viata mai lunga.
Dar sunt toate formele de fericire la fel de bune pentru sanatatea ta
Daca te simti entuziasmat pentru ca uriasii castiga World Series, produce oare aceleasi beneficii pentru sanatate ca si satisfactia care vine din a ajuta un prieten aflat in nevoie

Potrivit unui nou studiu publicat in Proceedings
al Academiei Nationale de Stiinte, raspunsul este nu. In schimb, fericirea care vine din a face bine sau de a-ti indeplini scopul vietii poate fi mai buna pentru tine decat fericirea care vine din multumirea de sine sau din cautarea placerii. Cand vine vorba de sanatatea ta, se pare, nu toate formele de fericire sunt create egale.
Publicitate
X

Sanatatea din sens si scop

Studiul, care a fost realizat de Barbara Fredrickson de la Universitatea din Carolina de Nord, Chapel Hill si Steven W. Cole de la Scoala de Medicina ULCA, a evaluat 80 de adulti fie pentru bunastarea „eudaimonica”— genul care decurge dintr-un sentiment de scop sau serviciu – sau bunastare „hedonica”, pe care o obtinem dintr-un moment bun.
Daca, de exemplu, participantii la studiu s-au descris adesea ca fiind „fericiti” sau „multumiti”, cercetatorii si-au caracterizat fericirea ca fiind hedonica. Dar daca, pe de alta parte, participantii au spus ca viata lor „avea un simt al directiei si sensului” sau „au ceva de contribuit la societate”, marca lor de fericire si bunastare a fost considerata eudaimonica.
Cercetatorii au masurat, de asemenea, nivelul general de sanatate si depresie ale participantilor si au colectat o proba de sange de la fiecare persoana. Probele de sange au fost efectuate printr-o serie de teste pentru a cauta modele asociate cu ceva numit „raspunsul transcriptional conservat la adversitate” sau CTRA. In cercetari anterioare, Cole si colegii sai au descoperit ca un CTRA ridicat – un model de expresie ridicata a genelor implicate in inflamatie si expresie scazuta a anticorpilor si a genelor antivirale – este ceea ce ne-am putea astepta la o persoana supusa la stres cronic, amenintare sau traume si este asociata cu un risc crescut de boli cardiovasculare, boli neurodegenerative, infectii si alte rezultate proaste pentru sanatate.
Rezultatele studiului arata ca, in timp ce ambele tipuri de fericire se coreleaza cu niveluri mai scazute de depresie, numai acele persoane cu niveluri ridicate de fericire eudaimonica au avut un CTRA scazut sau un profil de raspuns imun mai bun. In schimb, cei cu niveluri ridicate de fericire hedonica au avut un profil CTRA ridicat.
Cu alte cuvinte, fericirea derivata din a duce o viata plina de scop si sens parea sa protejeze sanatatea la nivel celular, in timp ce fericirea derivata din placere sau gratificarea de sine nu a facut-o.
Ar putea parea surprinzator ca celulele noastre imunitare ar putea distinge intre tipurile de fericire. Dar, potrivit lui Fredrickson, CTRA este conceput pentru a anticipa si a se pregati pentru tipurile de amenintari microbiene pe care este cel mai probabil sa le intalnim pe baza experientei noastre recente din trecut, iar fericirea eudaimonica poate semnala intr-un fel organismului ca suntem intr-o pozitie mai buna de a sa ne aparam de boli.
„Banuiala mea este ca activitatile eudaimonice construiesc resurse sociale din ce in ce mai utile in comparatie cu activitatile hedonice”, spune Fredrickson. „Asa ca, poate, atunci cand activitatile hedoniste devin dezechilibrate de [prea putine] activitati eudaimonice, sistemul nostru imunitar se pregateste pentru aceleasi amenintari imunitare pe care le-am intalni daca am fi singuri sau altfel izolati social.”

Evolutia vrea sa ne ajutam unii pe altii
Daca sunt adevarate, aceste constatari ar putea sustine o predispozitie biologica pentru un comportament pro-social, altruist, similar cu cel descris de Dacher Keltner, co-fondator al Greater Good Science Center.
Conform cercetarilor lui Keltner, suntem pregatiti sa raspundem pozitiv la comportamentul altruist si plin de compasiune prin structuri neuronale precum nervul vag si neuropeptidele circulante, cum ar fi oxitocina, care ne ajuta sa traim un sentiment cald si neclar atunci cand facem ceva bun pentru o alta persoana – o un fel de sistem de recompensa incorporat pentru a face bine. Daca fericirea eudaimonica dobandita prin actiune virtuoasa promoveaza si un profil CTRA pozitiv, ar putea intari argumentul ca evolutia impinge umanitatea intr-o directie altruista.
Rezultatele lui Fredrickson si Cole ar putea explica, de asemenea, legatura gasita in studiile anterioare intre a ajuta pe ceilalti si sanatatea buna. Cercetarile au aratat ca actionarea in moduri generoase lumineaza zone ale creierului asociate cu placerea si recompensa si poate duce la rezultate pozitive asupra sanatatii, cum ar fi un stres mai mic si o sanatate cardiovasculara mai buna. In plus, mai multe studii au descoperit ca voluntariatul creste longevitatea la adultii in varsta, mai ales daca acel voluntariat este motivat de altruism si nu de castig personal. Asocierea dintre fericirea eudaimonica si profilurile CTRA mai bune ar putea oferi un posibil mecanism pentru relatia dintre a face bine si sanatate, deoarece am avea tendinta de a experimenta mai multa fericire eudaimonica decat hedonica din a-i ajuta pe cei care au nevoie.
Desi este intotdeauna posibil ca un CTRA scazut sa provoace o mai mare fericire eudaimonica si nu invers, faptul ca participantii la studiul lui Fredrickson si Cole nu au diferit semnificativ in nivelurile autoevaluate de bunastare sau in nivelurile de depresie sustine ipoteza ca eudaimonia. fericirea a fost factorul responsabil pentru schimbarea expresiei genelor. Aparent, corpurile noastre sunt concepute pentru a face diferenta intre fericirea mai virtuoasa si mai putin egoista, chiar daca nu recunoastem neaparat diferentele noi insine.
In ciuda acestor rezultate, Fredrickson si Cole nu sugereaza sa renunte la cautarea placerii personale. Ambele tipuri de fericire au aparut dintr-un motiv, sustin ei, cu fericirea hedonica probabil importanta pentru a ne motiva sa luam masuri pe termen scurt pentru propria noastra supravietuire, iar fericirea eudaimonica probabil incurajand mai multe interactiuni sociale si adaptari culturale complexe, care in cele din urma ne avantajeaza. , de asemenea.
Cu toate acestea, asta nu inseamna ca nu ar trebui sa incercam sa ne crestem fericirea eudaimonica atunci cand este posibil. In mod clar, este in propriul nostru interes – ca sa nu mai vorbim de interesul societatii noastre – sa facem acest lucru.
Potrivit lui Fredrickson, este si in puterea noastra. „Gasirea fericirii intr-un sens al scopului sau al sensului nu trebuie sa fie maret sau grandios”, spune ea. „Pur si simplu a depune efort de a va conecta cu ceilalti cu empatie si compasiune ar putea face aceasta schimbare in ziua voastra.”