„Ai grija la banalitatea unei vieti aglomerate”.
–Socrate
De cand a fost publicata cartea mea Raising Happiness, am intalnit atat de multe mame nefericite incat am ajuns sa cred ca ar putea exista doar o epidemie de nefericire la mame. Studiile au aratat de mult timp ca parintii tind sa fie mai nefericiti decat omologii lor fara copii. (Sapte la suta mai nefericiti, in medie.) Parintii tind sa se simta mai fericiti la cumparaturi si dormind decat atunci cand sunt cu copiii lor.
Poate ne asteptam la prea multa fericire din cresterea copiilor. Ar trebui sa acceptam ca copiii sunt o multime de munca si ne vor scurge neaparat bucuria din noi , de
fapt, nu cred.
Reclama
X
O cauza semnificativa a nefericirii crescute in randul mamelor este faptul ca suntem atat de ocupati. Toata lumea intreaba: Ce mai faci
Si toata lumea raspunde: Sunt atat de ocupat. „Ne spunem asta unul altuia fara un grad mic de mandrie”, scrie Wayne Muller in tratatul sau despre odihna, „de parca epuizarea noastra ar fi un trofeu, capacitatea noastra de a rezista la stres o semna reala a caracterului. Cu cat suntem mai ocupati, cu atat mai importanti ni se par noua si, ne imaginam, celorlalti”.
Ocuparea nu ne face fericiti. Muller ne aminteste ca simbolul chinezesc pentru ocupat este compus din doua caractere: inima si uciderea.
Aceasta problema legata de ocupatia maternitatii este ca cea mai mare parte a muncii este instrumentala. Iar problema cu munca instrumentala este cel mai bine luminata de un studiu faimos al lui Mihaly Csikszentmihalyi, autorul cartii Flow. Csikszentmihalyi a indus in mod neintentionat ceea ce pareau cazuri de tulburare de anxietate generalizata la subiectii sai, pur si simplu, instruindu-si subiectii astfel: din momentul in care te trezesti si pana la ora 21:00, „am dori sa actionezi intr-un mod normal, facand toate lucrurile pe care trebuie sa le faci, dar sa nu faci nimic care sa fie „joc” sau „non-instrumental”.
Subiectii de cercetare ar putea face paturile si spala vasele, pot conduce masina, merg la serviciu, vin acasa si pregatesc cina, supravegheaza temele si ora de culcare — toate acestea suna familiar
— sariti peste acele momente de bucurie din zi care aduc flux sau odihna. Au evitat acele lucruri pe care le faceau la locul de munca doar pentru distractie, au sarit peste rasuflarea minunata pe care si-au luat-o cand copiii plecau la scoala, s-au abtinut de la sex suculent, dar neproductiv, cand soarele apunea.
Urmarirea acestor instructiuni timp de doar 48 de ore a produs simptome de anxietate grava – neliniste, oboseala, dificultati de concentrare, iritabilitate, tensiune musculara – prin eliminarea fluxului si a jocului din viata lor. Cu alte cuvinte, devenim anxiosi cand nu ne distram.
Dan Pink, in cartea sa de citit obligatoriu Drive, scrie despre ceea ce sa intamplat cu aceste subiecte de cercetare:
Rezultatele au fost aproape imediate. Chiar si la sfarsitul primei zile, participantii „au observat o lenevire crescuta in ceea ce priveste comportamentul lor”. Au inceput sa se planga de dureri de cap. Majoritatea au raportat dificultati de concentrare, cu „ganduri [care] ratacesc in cercuri fara sa ajunga nicaieri”. Unii se simteau somnorosi, in timp ce altii erau prea agitati pentru a dormi. Dupa cum a scris Csikszentmihalyi, „Dupa doar doua zile de privare… deteriorarea generala a dispozitiei a fost atat de avansata incat prelungirea experimentului ar fi fost nerecomandabila”.
Cand dezlipim maternitatea de joc si de flux – asa cum facem atat de des, doar pentru a face totul – starea noastra de spirit se deterioreaza. Nu doar grijile legate de copiii nostri si de treburile casnice nesfarsite ne fac nelinistiti si nefericiti; este ca de fapt nu ne mai distram. Distractia, odihna, relaxarea, fluxul au fost scoase din vietile noastre in cautarea a mai mult. Mai multe sporturi pentru copiii nostri, mai multe teme, mai mult condus la activitati, mai multa munca, astfel incat sa putem castiga mai multi bani pentru a putea cumpara mai multe lucruri. Suntem otraviti de credinta hipnotica, scrie Muller, ca „lucrurile bune vin doar printr-o hotarare neincetata si un efort neobosit” si astfel „nu ne putem odihni niciodata cu adevarat”.
Anul acesta, de Ziua Mamei, sper sa ne odihnim cu totii cu adevarat. Ne provoc pe toti sa adaugam sistematic distractia inapoi in viata noastra. Acest lucru poate insemna ca suntem mai putin productivi. S-ar putea sa nu ajung niciodata la capatul casutei mele de e-mail. S-ar putea sa nu-mi dau seama niciodata cum sa folosesc Twitter. S-ar putea sa nu pot scrie mai mult pe blog, sa fac mai multe emisiuni radio sau sa sustin mai multe discutii. Imi fac griji ca, daca nu voi continua sa muncesc pana la oase, nu voi castiga suficienti bani pentru a le oferi copiilor mei educatia pe care vreau sa le dau lor.
Dar, desigur, aceasta este o logica gresita. Munca excesiva – munca fara odihna, care ignora ciclul obisnuit al vietii, yin-ul si yang-ul inspiratiei si expirarii – nu ne face mai productivi. De fapt, in natura, descoperim ca atunci cand lasam plantele, pamantul sau animalele care hiberneaza sa se odihneasca, acestea sunt dramatic mai productive.
Cu mai putin de doua saptamani de pregatire pentru Ziua Mamei, va propun o Provocare a Fericirii:
Identificati acele momente din timpul zilei in care simtiti fluxul. Cand te simti cel mai bine, cel mai fericit
Programeaza-ti acele lucruri in viata ta asa cum ai face intalnirile importante sau intalnirile la doctor. Cele mai fericite momente parentale ale mele tind sa vina la sfarsitul zilei, cand copiii mei imi spun despre „3 lucruri bune”. Cand o sa ies afara la culcare, reprogramez aceasta ora pentru imediat dupa scoala — l-am trecut literalmente in calendar, astfel incat sa nu fie suprascris de intalnirile de joaca si de serviciu — pentru a nu dor de imbratisare si citire si recunostinta.
Identificati lucrurile care va fac sa va simtiti nebun de ocupat si indepartati-le daca puteti. Acest lucru poate insemna ca incetati sa va conduceti fiica la acel curs de balet care saboteaza cina. Alti oameni ar putea avea nevoie sa faca niste sacrificii si pentru sanatatea ta.
Discuta cu „cabinetul” tau – cei mai importanti sustinatori si consilieri – si cu oamenii care depind de tine. Vorbeste cu ei despre lucrurile pe care le faci pentru a aduce echilibru inapoi in viata ta, astfel incat sa te poata sprijini. Aceasta postare despre motivul pentru care fericirea este importanta in general si aceasta despre motivul pentru care fericirea parintilor in special este importanta ar putea ajuta oamenii care se vor ingrijora ca iti sabotezi cariera castigata cu greu sau, poate mai rau, ca sabotezi viitorul copiilor tai prin refuzand sa mai adauge o activitate in calendar. Spune-le colegilor si cabinetului tau ce nu vei face, pentru a putea avea sansa sa respiri. Luati in considerare ca ati putea sa-i inspirati, mai degraba decat sa-i dezamagiti.
Faceti-l public, chiar aici, chiar pe acest blog. Angajati-va in aceste lucruri si cereti cabinetului dvs. sa se angajeze sa va sprijine. Ce lucruri te fac cel mai fericit ca parinte.
Ce vei face ca sa adaugi distractie, flux si odihna inapoi in viata ta.
Iti voi compila angajamentele intr-un buletin informativ si o noua postare. Acesta este modul tau de a face ca acest lucru sa se intample pentru tine insuti si de a-l plati inainte: ii vei inspira pe altii sa faca la fel.
Vreau sa incep o miscare sociala aici, oameni buni. Sunt obosit si stiu ca nu sunt singur. Calitatea de parinte poate fi unul dintre cele mai implinite si vesele lucruri pe care le facem. Stiinta ne ofera o multime de indicii despre lucrurile care fac viata mai fericita: joaca, flux, mindfulness, prieteni, recunostinta. Dar depinde de noi sa urmam acele cai care, de fapt, ne vor face mai fericiti.
Poate ca data viitoare cand cineva ma intreaba cum suntem, nu vom fi obligati sa spunem „ocupati”.
© 2010 Christine Carter, Ph.D.
Referinte:
Muller, Wayne. (1999). Sabatul: Gasirea odihnei, reinnoirii si placerii in vietile noastre ocupate.
Roz, Daniel. (2009). Conduce.
Gilbert, Daniel. (2006). Poticnind de Fericire.
Csikszentmihalyi, Mihaly. (1991). Curgere.
© 2010 Christine Carter, Ph.D.
Alaturati-va Campaniei pentru 100.000 de parinti mai fericiti semnand acest angajament simplu.
Deveniti un fan Raising Happiness pe Facebook.
Urmareste-te pe Christine Carter pe Twitter
Aboneaza-te la podcastul Happiness Matters de pe iTunes.
Inscrie-te la CLASA Cresterea Fericirii!
