Premiile Academiei sunt acum in urma, dar ceremonia Oscarului de aseara ar fi aprins o controversa continua in jurul Hollywood-ului si rasismului.
Pe fondul stirilor recente si alarmate despre un sezon „varuit” la Oscar – in care niciunul dintre cei mai importanti nominalizati la Premiile Academiei nu a fost membru al grupurilor minoritare rasiale sau etnice – ingrijorarile abunda cu privire la faptul daca si cat de mult Hollywood-ul este rasist.
Este Hollywood-ul vadit rasist pentru ca nu a inclus un set mai divers de actori si actrite, precum si filme, in listele sale de nominalizati
Presupunerea mea este ca, in privat, oamenii se infurie la sugestie. Ar trebui sa nominalizam spectacole mai mici de dragul de a mentine aparente
Renuntam la standardele noastre de actorie buna de dragul de a fi corect din punct de vedere politic
Cum este acela echitabil
S-ar putea sa auzi ecouri de argumente impotriva actiunii afirmative.
Publicitate
X
Nu sunt un pasionat de cinema, dar as fi dispus sa pariez ca nominalizatii la Oscar de anul acesta au fost, de fapt, cele mai bune spectacole din 2010. Si nu cred ca nominalizatii ar trebui sa se schimbe doar de dragul de a evita eticheta „varuita”. Ceea ce cred ca trebuie schimbat, totusi, este mentalitatea de alegere falsa despre diversitate versus calitate. Mai degraba decat sa schimbam cine este eligibil pentru premii de dragul produselor cosmetice, trebuie sa reformam procesul care duce la premii, astfel incat cele mai bune performante sa fie diverse si stelare.
Pentru a explica ce vreau sa spun, luati in considerare aceasta analogie din domeniul meu propriu, psihologia prejudecatilor. Din punct de vedere istoric, psihologii din domeniul meu de studiu s-au intrebat: Cum reducem si combatem rasismul
Acesta este, desigur, un obiectiv laudabil, dar accentul pe intelegerea problemei din perspectiva celor care stereotipeaza, mai degraba decat a celor care sunt tinta stereotipurilor. , reflecta realitatile istorice ale celui care punea intrebarea.
Copiii sunt toti albi: Premiile Oscar au fost criticate anul acesta pentru lipsa de diversitate in randul nominalizatilor.
In ultimii 20 de ani, demografia oamenilor de stiinta s-a schimbat incet si, odata cu aceasta schimbare structurala, tipurile de intrebari puse au ajuns sa reflecte o arie mai larga de experienta umana. Acesta este motivul pentru care ii incurajez atat pe studentii majoritari, cat si pe cei minoritari din clasele mele sa intre in psihologia cercetarii, deoarece ei sunt agentii schimbarii.
Intr-un mod similar, tipurile de filme si actori care ajung pe marele ecran si sunt eligibili pentru un Oscar, nu reflecta partinire atat de mult, cat reflecta un anumit set de experiente de viata si perspective. Adevarul este ca oamenii fac filme, joaca in filme si platesc pentru a vedea filme care sunt de interes pentru ei si care se conecteaza intr-un fel semnificativ la experientele lor de viata. Povestile care probabil vor fi spuse si promulgate incep cu oamenii care viseaza povestile, piesele de teatru, scenariile.
Intrebati-va: daca nu aveti un grup divers de scriitori, ce povesti de viata sunt cel mai probabil sa fie spuse
Aceeasi intrebare se aplica tuturor celorlalte profesii responsabile cu aducerea povestilor la viata – editorii, regizorii, producatorii. Pentru ca o poveste sa se conecteze cu oamenii, trebuie mai intai sa fie visata si dezvoltata – si din nou, fara diversitate, un anumit tip de naratiune este probabil sa fie dezvoltat (sau sa nu fie!). Apoi treci la studiouri, producatorii mari – din nou, un alt set de paznici pentru arta care probabil o evalueaza in mod corect pentru valoarea ei artistica, dar care se bazeaza pe un spectru limitat al experientei umane.
Pana cand ajungi la cursa pentru Oscar, „albirea” este mai putin vina cuiva care este constient sau inconstient rasist; mai degraba, partinirea este inevitabila din cauza lipsei de diversitate si de reprezentare inca de la primele etape. Nu trebuie sa renuntam la calitate pentru diversitate. Ceea ce avem nevoie, in schimb, este un angajament fata de diversitate in scolile de film, atelierele de scris, chiar si orele de teatru din scoala generala.
Nu putem convinge povesti puternice si performante puternice de sus in jos. Trebuie sa fie o strategie de jos in sus, in care sa recunoastem ca angajamentul fata de diversitate nu este doar pentru corectitudine politica, ci pentru ca imbogateste diversitatea experientelor pe care le impartasim cu totii. Asta face povesti mai bune, divertisment mai bun si ne va ajuta sa ne ferim de diversitatea cosmetica fara substanta.
Imagineaza-ti cat de fertil ar fi Hollywood-ul cu un set mai divers de povesti. Ar fi ceva pentru care sa stai la coada.
