Un nou studiu din Marea Britanie sugereaza ca tatii care stau acasa le afecteaza sansele fiilor lor la scoala, dar nu si ale fiicelor lor.
„Analiza noastra arata puternic spre ideea ca tatii nu ofera, in medie, acelasi grad de stimulare cognitiva fiilor pe care il ofera mamele”, spune studiul, publicat de Centrul conservator pentru Piata si Organizare Publica.
Studiul a fost criticat pe larg in blogosfera parentala progresiva: Equally Shared Parenting isi defecteaza metodologia; Rebeldad il citeaza pe profesorul de la Universitatea din Texas, Aaron Rochelin, spunand ca concluziile studiului sunt mult prea cuprinzatoare, avand in vedere setul limitat de date.
Reclama
X
Au dreptate in criticile lor particulare, dar opinia mea este si mai fundamentala: un studiu ca acesta este manipulat de la inceput.
Luati mame singure. Exista multe studii care arata ca mamele singure nu fac o treaba la fel de buna in cresterea copiilor – masurata in termeni precum sanatatea mintala si rezultatele scolare – ca si familiile cu doi parinti. Cu toate acestea, exista multe alte studii care arata ca nu toate casele conduse de mame singure au aceleasi rezultate. De cele mai multe ori, se dovedeste ca saracia si izolarea sociala, nu maternitatea singura in sine, afecteaza sansele copiilor in viata.
Astfel, societatile mai intelepte si mai bogate elaboreaza politici publice pentru a sprijini mamele singure, oferind asistenta sociala de baza si ingrijire medicala, ingrijire de zi si prescolara de calitate, formare profesionala si oportunitati. Si da, ma gandesc la toate acele dragute social-democratii scandinave care le plac atat de mult progresistilor americani.
Rezultatele vorbesc de la sine: maternitatea singura in aceste tari nu contribuie la inegalitatea sociala si copiii nu sunt condamnati pentru ca nu au un tata in casa.
Conservatorii vor argumenta ca Statul Nanny intervine pentru a inlocui tatii – si ei nu gresesc. Cand tata iese afara, cineva trebuie sa ajute. In locurile in care sprijinul statului este extrem de zgarcit – imi vine in minte Statele Unite – mamele cu retele sociale puternice de prieteni si rude inca reusesc sa creasca copii fericiti, sanatosi si de succes.
Dar de-a lungul a doua decenii, guvernul SUA a purtat un razboi virtual impotriva maternitatii singure, impovarand povara dupa povara asupra mamelor in efortul de a o descuraja. Si totusi, mamele continua sa conduca familii, ca urmare a divortului, abandonului si nasterilor in afara casatoriei – si, in general, fac o treaba destul de buna, in ciuda tuturor obstacolelor puse in cale.
Maternitatea singura este acum o parte fixa ​​a peisajului; este un produs secundar al emanciparii femeilor, care nu cu mult timp in urma nu puteau sa voteze, sa detina proprietati, sa fuga de la casatorii abuzive sau sa-si acuze sotii pentru viol. Nu se mai poate intoarce la vremurile proaste cand femeile erau proprietate si casatoria, cu reversul ei a ilegitimitatii, era o condamnare pe viata. Intrebarea este, in schimb, cum putem folosi lucrurile bune si atenuam cele rele, astfel incat copiii din aceste familii sa aiba aceleasi sanse ca alti copii
. Ce legatura are asta cu tatii care stau acasa
Tatii care stau acasa sunt un alt produs secundar al avansarii femeilor. Familiile traditionale inversate sunt o noua forma de familie si, asa cum sustine Stephanie Coontz in numarul din toamna anului 2007 a revistei Greater Good, fiecare noua forma de familie implica compromisuri, la fel ca si tipurile mai vechi de familii. Rezultatele unui astfel de studiu trebuie sa fie replicate inainte de a putea fi considerate cu autoritate, dar sa spunem, de dragul argumentului, ca mamele care stau acasa ofera un anumit beneficiu marginal fiilor pe care tatii nu le ofera. Chiar si in acest caz, rezultatele nu sunt un argument impotriva paternitatii acasa. In schimb, trebuie sa ne intrebam: De ce este
si apoi: Ce putem face pentru a o rezolva
Pentru ca tatii nu vor inceta sa aiba grija de copii doar pentru ca unii studii undeva spun ca fiii lor se vor descurca cu 17% mai putin la scoala decat alti copii. Cresterea paternitatii ingrijitoare este condusa de forte care sunt mai mari decat orice familie. Nu o putem opri – si nici nu ar trebui, pentru ca vine cu avantaje uriase pentru barbati, femei, copii si societate. Aceste avantaje (cum ar fi o masculinitate mai atenta, mai inteligenta emotional; o mai mare investitie paterna in copii; mai multe oportunitati de munca pentru femei etc.) depasesc cu mult obiectiile ridicole ridicate de cei care ne-ar face sa revenim la rolurile de gen din secolul al XIX-lea.