Cum te face sa te simti acest clip cu un adolescent care cade de pe cal.
Daca esti ca mine, probabil ca ai tresarit si poate chiar ai simtit dureri indirecte. Instinctul meu de mama este sa protejez acel copil, sa-l ridic si pe un teren sigur. Dar iata chestia: adolescentii au nevoie de oportunitati de a se desprinde de cai (sau echivalentul) daca doresc sa prospere. Iata de ce.
Advertisement
X
Adolescenta este o perioada de dezvoltare fizica, mentala si emotionala enorma. Putini oameni isi dau seama, totusi, cat de desincronizat sunt momentele de crestere a adolescentilor sau implicatiile uriase pe care acest timp nebunesc are pentru ceea ce adolescentii au nevoie de la adultii in viata lor.
Iata cateva dintre modificarile biologice care au loc la inceputul pubertatii.
– Inclinatie crescuta pentru asumarea de riscuri, de obicei determinat de dorinta de a „parasi cuibul” si de a explora. (Apropo, acest lucru se intampla la majoritatea mamiferelor.)
– Intensitate emotionala crescuta . Cand cercetatorii au urmarit parintii si preadolescentii lor discutand un conflict, au descoperit ca majoritatea copiilor s-au enervat. Preadolescentii care incepusera pubertatea, totusi, aveau tendinta de a deveni MULT mai suparati decat cei care nu incepusera pubertatea.
– Acordare crescuta la statutul social . Acest lucru se intampla in diferite culturi si chiar in specii, pe masura ce sistemul reproducator se maturizeaza. Adolescentii vor schimba adesea siguranta pentru statut, asumandu-si riscuri care confera statut in cadrul grupului lor de colegi.
Pubertatea activeaza sistemele neuronale legate de anumite impulsuri, motivatii si emotii. Acele impulsuri si emotii au fost prezente inainte, dar pubertatea le intensifica – pentru unii copii, destul de dramatic.
Din pacate, pe masura ce tinerii nostri adolescenti devin mai reactivi emotional, ceea ce intarzie este dezvoltarea creierului lor rational si ganditor – partea care ii ajuta pe copii sa tina sub control acele emotii puternice. Poate dura cativa ani pentru ca acele sisteme de control cognitiv sa devina pe deplin functionale. Ceea ce inseamna ca adolescentii au nevoie de ajutor pentru a-si regla emotiile intense si impulsurile de asumare a riscurilor.
Somnul este un exemplu simplu al modului in care copiii au nevoie de ajutor pentru a gestiona o usoara schimbare biologica care poate avea implicatii majore pentru bunastarea lor.
Exista adesea o schimbare subtila a tiparelor de somn la pubertate: multi adolescenti simt o dorinta mai mare de a merge la culcare mai tarziu si tind sa doarma mai mult dimineata. Dar aceasta mica schimbare biologica nu este suficient de mare pentru a dicta tiparele de somn ale copiilor. Adolescentii ai caror parinti impun ora de culcare nu au probleme in a adormi la 21:30 si se trezesc la 6:45, de exemplu. Cu toate acestea, mediul
adolescentilor poate crea o schimbare dramatica a tiparelor de somn ale adolescentilor. Hranindu-si preocuparile in devenire legate de statutul social si de a sta pana tarziu, multi adolescenti au acum atat de multa stimulare noaptea — trimiterea de mesaje text cu prietenii, vizionarea videoclipurilor de pe YouTube, ca sa nu mai vorbim de a-si face temele — incat, in ciuda epuizarii, raman treji pana noaptea.
Parintii cred adesea ca adolescentii lor proaspat independenti isi pot gestiona programul de somn. De obicei, ei gresesc. Marea majoritate a adolescentilor nu au controlul cognitiv de care au nevoie pentru a rezista tentatiilor – cum ar fi, sa zicem, un text din partea unei interese amoroase – pur si simplu ca sa se poata opri si sa se culce.
Deci, adolescentii au nevoie de STRUCTURA, in acelasi timp, li se ofera o mai mare autonomie. Aceasta este un pic o enigma, stiu, dar chiar nu este atat de diferita de optiunile limitate pe care le oferim copiilor nostri mai mici (de exemplu, „poti avea un mar sau morcovi pentru gustare”). Doar ca structura si alegerile pe care le prezentam copiilor nostri trebuie sa reflecte noile lor impulsiuni si motivatii de dezvoltare. Au nevoie de un element de pericol.
De aceea, trebuie sa oferim copiilor oportunitati de a cadea de pe cai. Adolescentii sunt motivati sa isi asume riscuri. Desi noi, ca parinti, suntem de obicei motivati sa reducem riscurile pe care si le asuma, energia noastra ar fi mai bine cheltuita pentru a-i indrepta catre riscuri sanatoase. Le putem structura mediile astfel incat sa aiba multe oportunitati de a esua, in moduri care sa nu le afecteze prea grav.
Michael Mulligan, seful scolii Thacher (din care sunt membru al consiliului de administratie), numeste acest lucru oferindu-le copiilor „oportunitati atent calibrate de esec”. Adolescentii se vor sfii de a-si asuma riscuri pozitive care i-ar putea face sa para necorosi in fata semenilor lor, dar in ciuda fricii intense, se vor grabi spre riscuri care ii pot ajuta sa castige statut social. (Retineti ca copilul din videoclip poarta o vesta care indica statutul sau de calaret numarul 1.)
Cand adultii precum Mulligan structureaza in mod deliberat o cultura scolara si un mediu care acorda statut celor care isi asuma riscuri – riscuri „calibrate cu atentie” de catre adulti in culise – adolescentii prospera.
Pe de alta parte, consecintele pot fi ingrozitoare atunci cand nu reducem decalajul dintre dorinta crescuta a adolescentilor de a-si asuma riscuri si sistemele lor de control inca imature.
Asa cum copiii care nu dorm suficient sunt expusi unui risc mai mare de depresie, anxietate si o multime de lucruri pe care nu le dorim pentru ei, copiii care nu au oportunitati de a-si asuma riscuri pozitive, cum ar fi sansa de a avea un lovitura castigatoare sau sa cante intr-o trupa in fata colegilor lor — de multe ori isi asuma riscuri negative care ii duc la spital, in probleme cu legea sau chiar mai rau. Ei fac lucrurile „prostii” pentru care sunt cunoscuti adolescentii.
Uneori, adolescentii au nevoie de oportunitati de a sari, in ciuda sanselor ca vor cadea. Adolescentii au nevoie de adulti care sunt suficient de implicati pentru a crea acele „oportunitati de esec calibrate cu atentie” si care sa fie suficient de curajosi pentru a-i lasa sa esueze, astfel incat sa poata invata sa se ridice singuri.
Ce riscuri v-ati asumat cand erati adolescent.
Erau riscuri sanatoase
Ati dori ca proprii copii sa-si asume aceleasi
© 2012 Christine Carter, Ph.D.
Dati like acestei postari
Speram ca veti deveni fan Raising Happiness pe Facebook sau va veti inscrie la buletinul informativ lunar Raising Happiness.
