Este cel mai glorios sunet – cei doi copii ai tai mici care rad si se joaca. Poti pur si simplu sa stai, intr-o camera complet diferita, neintrerupt si sa te delectezi cu abilitatile tale de parinte de alta lume. Dar apoi visul se termina. Se aude o bufnitura, un strigat de „Al meu!”, poate un „Oprire!”; nu poti fi sigur pentru ca este inabusit de niste plans. Un copil, cel mai probabil cel mai mic, striga: „Tati, ajuta-ma!”
Te confrunti cu o decizie. Ai putea intra si remedia situatia, dar o lupta similara ar aparea in cel mult sase minute si ai fi chemat inapoi la arbitru. Vei fi mereu chemat inapoi la arbitru. Vrei sa te retragi din acel loc de munca. Ceea ce vrei si ai nevoie este ca copiii tai sa isi poata rezolva singuri lucrurile.
Este un obiectiv grozav si util, pentru ca conflictul din cadrul familiilor nu poate si nu trebuie eliminat. „Relatia dintre frati este locul in care inveti cum sa lupti”, spune Corinna Tucker, profesor de dezvoltare umana si studii de familie la Universitatea din New Hampshire. Copiii tai vor trebui sa o faca cu prietenii, colegii de serviciu si colegii de camera. Capacitatea lor de a gestiona in mod productiv conflictele ii va pregati pentru succes – iar tu le poti crea spatiu pentru a-l invata.

De ce se cearta fratii

Publicitate
X
Relatia de frati are nevoie de ingrijire. Este una dintre cele mai lungi pe care le vor avea copiii tai in viata lor, iar dinamica este consecventa. Daca este pozitiv devreme, cel mai probabil va ramane asa; acelasi lucru este valabil si daca este negativ. Iar fratii care au fost victimizati de un frate – care i-a lovit, le-a furat sau le-a spart bunurile sau le-a numit nume – au mai multe sanse sa fie victimizati de colegii lor.
Dar sarcina de a-i invata pe copii mici sa isi rezolve propriile argumente nu este una usoara. Fratii sunt impreuna tot timpul, probabil mai mult decat cu tine. Sunt in competitie regulata pentru orice: mancare, jucarii, spatiu pe canapea, atentia ta. Chiar daca se inteleg, o tensiune relationala de baza vine din faptul ca isi doresc ceea ce isi doresc atunci cand isi doresc, „altfel cunoscut sub numele de egocentrism”, spune Laura Kastner, psiholog de familie si copil si autoare a cartii Getting to Calm, The Early Years.
Si nu se vor intelege intotdeauna, indiferent ce faci. Uneori sunt obositi, ceea ce compromite luarea deciziilor si este usor pentru fratii mai mari sa se descarce de cei mai mici. Dupa o zi de scoala, in care presiunea colegilor ii impiedica pe copii sa se comporte, retinerea cade acasa, cu o tinta convenabila pentru frustrarea retinuta. „Fratele este cosul de gunoi al universului pentru ca trebuie sa fii dragut cu toti ceilalti”, spune Kastner.
Cand apare in mod inevitabil conflictul, copiii mici nu sunt inzestrati in mod natural cu abilitati compromitatoare. Capacitatea lor de a-si regla sentimentele nu este pe deplin maturata – sunt inclinati sa fie fizici atunci cand sunt suparati – si nu va fi pana cand vor implini 25 de ani, spune Kastner. Traducere: Adultii isi pot pierde calmul. Adolescentii care trec prin pubertate o vor pierde. Deci nu poti tine un copil de sase ani la un standard mai inalt.

Cum sa-i ajuti pe copii sa rezolve probleme
Cu acest tip de dinamica a fratilor, veti avea nevoie de mai mult decat „voi doi rezolvati-va” pentru a linisti lacrimile si tipetele. Incepand cu varsta de 4 sau 5 ani, doriti sa incurajati medierea, in care copiii vostri ajung sa vina si sa fie de acord cu o solutie. Cercetarile sugereaza ca atunci cand parintii folosesc o abordare de mediere, copiii sunt mai constructivi in gestionarea conflictelor si fac compromisuri mai des.
Hildy Ross, coautor al acelui studiu si distins profesor emerit de psihologie la Universitatea din Waterloo, prezinta elementele fundamentale pentru a fi eficient:

Discutati procesul.Copiii trebuie sa inteleaga mai intai ceea ce ai expus ca reguli de baza. Fara intrerupere. Fara insulte. Fara strigate, de exemplu. Treaba ta este sa ghidezi – gandeste-te: antrenor – dar ei decid rezultatul. Solicitand acordul in avans asupra parametrilor, obtineti un instrument util. Ori de cate ori copiii incep sa-si spuna nume sau sa vorbeasca unul peste altul, va puteti referi inapoi spunand: „Asta este una dintre reguli

Ei iau pe rand.Fiecare copil isi spune cuvantul si ajunge sa defineasca problema asa cum o vede. Ceea ce poate sa se prabuseasca sunt convingerile diferite despre care este sursa problemei si cand a inceput de fapt. S-ar putea sa aflati ca turnul blocului daramat si pumnul au fost provocate de un desen care a fost rupt cu doua minute inainte. Vedeti cronologia respectiva si, de asemenea, ii ajutati pe copii sa numeasca problema – nu puteti remedia ceea ce nu este identificat – si cum ii face sa se simta.

Luati in considerare perspective.Dupa ce copiii si-au impartasit versiunile despre evenimente, intreaba-i pe fiecare cum s-a simtit in timpul conflictului, apoi intreaba-l pe celalalt frate: „Poti repeta ceea ce s-a spus si cum l-a facut pe fratele sau pe sora ta sa se simta
”. capacitatea de a asculta, de a auzi contul altei persoane si de a raporta cu acuratete.
Laurie Kramer, profesor de psihologie aplicata la Universitatea Northeastern, adauga ca este util ca parintii sa suspende neincrederea si doar sa asculte cand copiii vorbesc despre modul in care vad o problema. Uneori, frustrarea unui parinte fata de ceea ce pare a fi irationalitate – batalia este peste un creion pentru ca verdele este culoarea cerului – poate creste tensiunea. „Motivul nu trebuie sa aiba sens”, spune ea. Are sens pentru copilul tau si, oricat de mult vrei ca fratii sa se inteleaga unul pe altul, o parte a procesului este ca tu, ca parinte, sa intelegi intentiile copiilor tai.
„Relatia de frati este locul in care inveti cum sa lupti”
– Dr. Corinna Tucker

Vino cu solutia.Cei trei pasi de mai sus incurajeaza impartasirea, ascultarea si manifestarea empatiei si toti lucreaza spre obiectivul final de a le permite copiilor tai sa ofere un remediu. Cand o fac, verificati realitatea sugestiile – o plimbare cu camila poate parea distractiv, dar rareori este fezabila. In calitate de parinte, ii puteti impinge sa sape mai adanc atunci cand este necesar, dar in cele din urma copiii detin rezultatul.
Si orice idee cu care vin este doar asta — o idee. Lucrezi la rezolvarea problemelor, ceea ce necesita creativitate. Cand fac o propunere, intreaba-i cum cred ca va functiona. Apoi puneti-i sa incerce, sa vada cum functioneaza de fapt si, daca este necesar, sa incercati altceva. „Ii pune in modul brainstorming, ceea ce ii deschide catre noi posibilitati”, spune Kramer, care a facut si cercetarile privind consistenta relatiilor dintre frati.

Aveti un plan de rezerva.Cand cele mai bune eforturi esueaza – pentru ca vor – creeaza o rezerva, fie ca este vorba de piatra, hartie, foarfece sau aruncarea unei monede. Copiii tai au motivatie sa rezolve ceva, dar daca nu sunt capabili, exista o ultima solutie recunoscuta. Nu este absurd si echitabil si inca le ofera controlul asupra procesului, spune Susan McHale, profesor distins de dezvoltare umana si studii familiale la Universitatea Penn State.

Importanta rabdarii

Scopul final este ca tu sa fii fara maini, dar o realitate de acceptat este ca acesta nu este un proces rapid. La inceput, trebuie sa fii mai direct implicat si sa predai mai mult. „Initial este interventie, apoi este prevenire”, spune Tucker.
S-ar putea sa trebuiasca sa sugerati ceea ce este evident, cum ar fi impartasirea sau luarea pe rand, dar copiii dvs. decid intotdeauna. Este consumator de timp si energie, dar investitia da roade. Fratii iau in considerare sentimentele celuilalt, in timp ce fratele mai mic este imputernicit si obtine picior de egalitate – fara interventie, cei mai mari tind sa domine. „Reechilibreaza relatia”, spune Ross.
Din moment ce nu decizi rezultatul, nimeni nu simte ca a castigat sau a pierdut sau ca ai luat parte, micsorand si mai mult resentimentele posibile. Si nu dati judecata. Nu exista bine sau rau, bine sau rau. Batalia devine ceva mai simplu: „Este vorba de interese diferite”, spune Ross.
Medierea este o piesa esentiala, dar, in principiu, incerci sa incurajezi un comportament pe care vrei sa-l vezi: sa fii corect, sa-ti controlezi temperamentul, sa-ti sustii fratele. Faceti asta prinzandu-ti copiii facand ceva pozitiv si laudandu-l, cum ar fi „A fost grozav cum ai vorbit clar cand erai suparat” sau „Ai fost un sport atat de uimitor in timpul jocului”.
Una dintre cele mai usoare moduri de a observa lucruri bune este sa te joci cu ele, ceea ce are si alte beneficii. In primul rand, este o miscare practica, deoarece nu ar fi intelept sa lasi oricum un copil de sapte si patru ani fara nicio supraveghere pentru o perioada lunga de timp. Dincolo de asta, ei au timp cu tine, ceea ce este distractiv si, vazandu-i interactionand, poti simti conflictul care se apropie si sa-l redirectionezi inainte ca acesta sa apara, spune McHale.
Prezenta ta ii va incuraja sa se inteleaga, dar vei alege si activitati cu care toti cei implicati se pot descurca bine. Nimeni nu domina; nimeni nu se simte supra-potrivit, controland frustrarea. Totul este mai placut, mai ales sentimentul de a fi cu fratele tau, spune ea.
Nu face sa dispara bataliile, desigur. Dar, pe langa crearea unui cadru pentru a vorbi si oferirea copiilor tai abilitatile de a colabora, cel mai mare avantaj pe care l-ai creat este ca se plac mai mult unul pe celalalt – si asta elimina obstacolele inainte ca acestea sa apara. „Exista mai multa toleranta”, spune McHale. Fratii „sunt unul de partea celuilalt si se vor oferi unul altuia beneficiul indoielii”.