Toti cei care suntem parinti ai copiilor cu nevoi speciale ne putem aminti de momentul in care am auzit pentru prima data un profesionist confirmand ca era ceva diferit la copilul nostru. In timp ce eu (Paul LeBuffe) ma gandesc la acea zi de acum mai bine de 25 de ani, ceea ce imi este patruns in memorie este sa nu vreau sa iau contact vizual cu sotia mea de teama ca ma voi strica si sa ma intreb daca am fi vreodata „normali”. ,” familie fericita.
In urmatorul deceniu, aveam sa ma intalnesc si sa devin prieteni de-a lungul vietii cu cupluri ale caror casnicii au fost mai puternice, familiile lor mai legate si viata lor mai plina de bucurie si sens prin a avea un copil cu nevoi speciale. Am intalnit, de asemenea, cateva familii care s-au luptat cu tensiunea de a fi „o familie exceptionala”, ducand uneori la divort sau separare. Cand spun familie exceptionala, ma refer la familiile care au unul sau mai multi membri, adesea copii, cu diferente care ar putea include nevoi speciale medicale, cognitive, neurologice, comportamentale, senzoriale sau fizice.
Adesea, diferenta dintre aceste familii s-a redus la abilitatile lor de a face fata familiei si de rezistenta. Primul set de familii au reusit sa incadreze stresul si incertitudinea de a avea un copil cu nevoi speciale ca o provocare care a oferit oportunitati de a se reuni si de a gasi optimism, bucurie si sens. Este posibil ca acele familii care au avut dificultati sa fi vazut sarcina de a creste un copil cu nevoi speciale ca un factor de stres care provoaca crize, ceea ce le-a facut predispuse sa devina coplesite si demoralizate, ducand adesea la crize suplimentare.
Reclama
X
In ultimii 25 de ani, cariera mea s-a concentrat pe promovarea rezilientei la copii, tineri si adulti – o calitate pe care toti o admiram la altii si pe care dorim sa o cultivam in noi insine. Dar adesea ne gandim la rezilienta ca la o trasatura statica: „Ea se descurca atat de bine” sau „Mi-as dori sa fiu mai puternica”.
Cu toate acestea, cercetarile sugereaza ca rezilienta poate fi invatata si dezvoltata. Am ajuns sa vad rezilienta ca un echilibru intre provocarile din viata noastra si resursele pe care le avem pentru a le face fata – unele interne, altele externe. Aceasta inseamna ca capacitatea noastra de a fi rezistent se schimba in mod constant si ne descurcam mai bine atunci cand monitorizam acest echilibru si facem ajustari. Intelegerea proceselor care stau la baza rezilientei va poate ajuta sa supravietuiti si sa prosperati, indiferent daca va aflati intr-o familie exceptionala sau nu.
Procese de risc vs. procese de protectie
Ne gandim adesea la oameni ca fiind rezistenti atunci cand au depasit unele provocari semnificative. In cercetare, numim acele provocari „procese de risc”.
Procesele de risc sunt circumstante, evenimente sau caracteristici care interfereaza cu dezvoltarea (pentru un copil) sau bunastarea (pentru un adult). Procesul de risc poate fi o boala sau un accident, o trauma sau o tragedie sau ar putea fi provocari pe termen mai lung, cum ar fi saracia, dizabilitatile sau lipsa de educatie.
In ciuda acestor adversitati, indivizii rezistenti duc vieti fericite si productive, ceea ce duce la definitia noastra a rezilientei: revenirea la risc sau adversitate. Cercetatorii Emmy Werner si Ruth Smith au descris copiii rezistenti ca „sfidand sansele” si au remarcat ca o treime dintre copiii cu risc crescut au devenit adulti tineri care „au iubit bine, au lucrat bine, s-au jucat bine si se asteptau bine” in ciuda greutatilor din viata lor. .
Deci, cum reusesc oamenii sa fie rezistenti.
Ce le permite lor (si, speram, noua) sa sfidam sansele
Oamenii rezistenti au adesea multe procese de protectie in viata lor. Acestea sunt lucruri care ii ajuta sa ii protejeze de impactul negativ al proceselor de risc si ii ajuta sa faca fata cu succes. Ar putea fi util sa va ganditi la procese de protectie precum o umbrela – nu opreste ploaia, dar va ajuta sa va mentineti uscat. Le numim procese pentru ca sunt evenimente, circumstante si relatii, precum procesele de risc, care necesita intotdeauna ajustare. La urma urmei, cand vantul se misca si nu iti muti umbrela in consecinta, s-ar putea sa tii una, dar tot vei fi udat.
In cazul parintilor copiilor cu nevoi speciale, procesele de protectie se impart adesea in trei grupe:
In primul rand, multi se gasesc in comunitatile noastre, cum ar fi medici grozavi, interventii timpurii de inalta calitate sau programe de educatie speciala, acces la locuri de joaca adaptate si grupuri de sprijin pentru parinti bine conduse. Familiile care pot accesa aceste resurse si simt ca nevoile lor sunt satisfacute au mai multe sanse sa se simta conectate la comunitate. Stim ca conexiunea cu scoli eficiente si resurse comunitare este un element important de rezistenta pentru toate familiile.
Procese de protectie exista si in cadrul familiilor noastre. Parintii care sustin, frati care accepta, sotii si partenerii puternici si care se sprijina reciproc, precum si intelegerea si primirea membrilor familiei extinse sunt cheia pentru a face fata. Istoria familiei, ritualurile, cultura si traditiile de credinta pot fi, de asemenea, surse de forta si inspiratie. Un numar mare de cercetari subliniaza rolul relatiilor sigure si iubitoare in sprijinirea dezvoltarii copiilor si a unei mai bune sanatati si bunastare pentru toti membrii familiei.
In cele din urma, gasim procese de protectie in interiorul nostru, cum ar fi simtul umorului, perseverenta si speranta. Abilitatile noastre de rezolvare a problemelor si capacitatea noastra de a ne regla emotiile si comportamentul sunt alte fatete importante ale rezistentei individuale. Asadar, se pare ca o combinatie intre o perspectiva plina de speranta si abilitatile socio-emotionale de a gestiona situatiile provocatoare in mod eficient permite membrilor individuali ai familiei sa contribuie la o familie rezistenta.
Aceste procese de protectie din comunitatea noastra, familiile noastre si pe noi insine sunt cele care ne ajuta sa facem fata riscurilor si adversitatii. Este ca si cum viata noastra ar fi un echilibru, cu procese de risc pe de o parte si procese de protectie pe de alta parte. Echilibrul dintre cei doi are mult de-a face cu cat de fericita, plina de sens si de iubitoare este viata noastra de familie.
Ce inseamna asta pentru familia ta
Pentru familiile de copii cu nevoi speciale, mentinerea echilibrului dintre risc si procese de protectie aduce provocari unice. Familiile exceptionale pot avea dificultati sa inteleaga nevoile specifice ale familiei lor, sa gestioneze costurile financiare si personale ale serviciilor medicale sau de terapie si sa ajute fratii sau familia extinsa sa dea sens nevoilor unice ale copilului cu nevoi speciale. Daca familiile vad fiecare factor de stres ca pe o criza, probabil ca vor fi blocati in „supravietuirea” unei serii de crize. Este posibil ca aceste familii sa nu creada ca ar trebui sa-si ia timp de la a se ocupa de „probleme” pentru a se angaja in eforturi pozitive pentru a construi rezilienta familiei.
Dar aceste eforturi pot avea efecte de durata asupra vietii de familie – si vor arata diferit pentru fiecare familie. Dintr-o varietate de cercetari, este clar ca rezilienta familiei se construieste in contextul relatiilor si apare din interactiuni complexe si continue in cadrul unei familii si intre si intre sisteme precum ingrijirea sanatatii, educatia si serviciile sociale. Acest lucru sugereaza ca exista multe modalitati de a construi rezilienta familiei in familia exceptionala – nu exista o singura cale corecta.
Castigarea perspectivei asupra evenimentelor negative
Fa un pas inapoi si analizeaza-ti sentimentele fara a rumina
Incearca acum
In general, sarcina familiei exceptionale rezistente este sa acorde prioritate legaturilor familiale, identitatii familiei si eforturilor colective ale familiei pentru a face fata stresului. Dupa cum vom discuta in articolele viitoare, acest lucru inseamna construirea unor ritualuri regulate si pozitive ca o familie care poate sprijini legaturile nutritive intre toti membrii familiei, care servesc drept fundatie si baza de origine din care obtin puterea pentru a face fata obstacolelor. Inseamna sa purtati conversatii despre ce inseamna sa fii membru al acestei familii exceptionale, creand astfel un sentiment de mandrie si scop colectiv care incorporeaza copilul cu nevoi speciale, precum si pe toti ceilalti. Familiile exceptionale rezistente lucreaza impreuna pentru a construi speranta si optimism, gasind bucurie si recunostinta in contextul situatiilor stresante. Aceste procese necesita timp, efort si perseverenta. Dar, din fericire,
Pentru familia exceptionala, exista multe suisuri si coborasuri: teama de ceea ce urmeaza, provocarile tranzitiilor vietii si bucuriile de a atinge repere importante. Majoritatea dintre noi nu eram pregatiti sa auzim ca copilul nostru are nevoi speciale. Am fost orbiti de stiri si am simtit ca lumea noastra se prabuseste. Este important sa ne dam seama, insa, ca riscul nu este destinul. Prin construirea propriei noastre rezistente si a familiei noastre, putem contribui la inclinarea balantei intr-o directie pozitiva.
