Pentru multi tati, pandemia de coronavirus a impletit strans munca cu viata de familie. Deoarece munca la distanta si scoala la distanta erau o realitate pentru o multime de familii, unii tati au petrecut mult mai mult timp cu copiii lor in ultimul an, comparativ cu anii precedenti.
Ce impact ar putea avea acest lucru asupra copiilor, in viitor
Este prea devreme sa spun, mai ales ca cercetarile asupra tatilor sunt in urma fata de cele privind mamele. Dar am putea gasi indicii in ceea ce stim acum despre modul in care tatii pot influenta bunastarea copiilor.
Afectiune si stima de sine
Un studiu recent realizat de Riley Marshall de la Universitatea Southern Illinois si colegii ei sugereaza ca tatii joaca un rol unic in cresterea respectului de sine pozitiv al copiilor lor ca adulti. Ei au studiat peste 600 de perechi de gemeni adulti in Statele Unite – aproximativ jumatate erau identici si jumatate erau fraterni. Gemenii erau aproape toti albi (92%) si aveau intre 20 si 73 de ani.
Publicitate
X
Cercetatorii le-au intervievat prin telefon despre amintirile lor de a fi parinti atat de catre tatii, cat si de mamele lor, explorand cat de mult le-a oferit fiecare dintre parintii lor dragoste si afectiune, au fost consecventi cu privire la reguli si au fost generosi fata de oamenii din afara familiei.
Cercetatorii au masurat, de asemenea, stima de sine a gemenilor ca adulti, cu intrebari despre acceptarea lor de sine, increderea in sine si satisfactia de viata. De exemplu, cercetatorii au intrebat cat de mult sunt de acord cu elemente precum „Imi plac majoritatea partilor personalitatii mele” si „Cand ma uit la povestea vietii mele, sunt multumit de modul in care au iesit lucrurile pana acum”.
Deoarece au studiat gemenii identici care le impartasesc toate genele, cercetatorii au reusit sa determine daca diferentele de mediu in ceea ce priveste educatia parentala pot juca un rol in stima de sine a copiilor, controland in acelasi timp factorii genetici.
Descoperirile
Amintirile atat ale fratilor, cat si ale gemenilor identici despre afectiunea parintilor lor, dar nu disciplina si generozitatea lor, au fost legate de stima lor de sine ulterioara – dar afectiunea tatilor a fost cea care a facut cu adevarat diferenta. Ei au descoperit ca gemenii identici din perechile care au simtit o afectiune mai mare din partea tatalui lor au avut tendinta de a avea o stima de sine mai mare. In mod surprinzator, nu a fost cazul mamelor.
„Mamele pot avea mai multe sanse sa efectueze cantitati adecvate de ingrijire pentru toti copiii”, explica cercetatorii. „Chiar daca copiii au experimentat sau isi amintesc ca au experimentat niveluri diferite de afectiune materna, ei pot simti totusi ca au fost ingrijiti in mod corespunzator si, prin urmare, este posibil ca diferentele dintre acestea sa nu conduca la diferente in ceea ce priveste autogemenii [identici] stima.”
Pe de alta parte, Marshall si colegii ei sugereaza ca, deoarece tatii pot avea uneori interactiuni primare diferite cu copiii lor – cum ar fi un joc relativ mai mare in comparatie cu ingrijirea – afectiunea tatilor poate avea un impact semnificativ asupra atitudinilor copiilor lor cu privire la valoarea lor de sine.
In mod similar, un studiu din 2011 realizat de Natasha Cabrera de la Universitatea din Maryland si colegii ei din peste 500 de copii din familii diverse din punct de vedere etnic si cu venituri mici din Statele Unite sugereaza ca relatiile timpurii tata-copil sunt importante pentru bunastarea sociala si emotionala a copiilor. Copiii care simteau ca tatii lor ii plac si ii inteleg au avut tendinta de a avea mai multe prietenii pozitive si mai putine probleme de comportament decat copiii care nu le-au inteles.
Jocul este, de asemenea, important
Afectiunea poate aparea in multe feluri, cum ar fi jocul. O analiza a cercetarii din 2020 realizata de Annabel Amodia-Bidakowska de la Universitatea din Cambridge si colegii ei a rezumat concluziile a aproape 80 de studii (in principal din Statele Unite, Europa si Canada) despre impactul jocului tatalui cu bebelusii si copiii mici.
Ei au descoperit ca tatii isi petrec o buna parte din timpul lor jucandu-se fizic cu copiii lor, implicand atingere si miscare, cum ar fi gadilatul, urmarirea si activitatile „aspre si rasturnate”, precum luptele jucause in timp ce zambesc si rad. Ei au descoperit, de asemenea, ca copiii care au experimentat mai multa joaca fizica tata-copil, joaca cu jucarii si joaca activ (cum ar fi activitatile in aer liber si jocurile cu mingi) au avut tendinta de a avea o mai buna autoreglare si bunastare sociala si emotionala.
Exista o avertizare din aceste studii: copiii ai caror tati au fost mai intruzivi in timpul jocului – supraimplicati sau controlati – au avut tendinta de a avea o autoreglare mai slaba. Acest lucru sugereaza ca joaca condusa de copii, calda si usoara poate avea un impact pozitiv asupra dezvoltarii copiilor.
Alte cercetari efectuate de Charissa Cheah de la Universitatea din Maryland si colegii ei arata ca exista diferente in modurile in care parintii isi exprima dragostea in diferite culturi.
De exemplu, parintii care isi exprima dragostea in culturi care pun accent pe interdependenta ar putea sa acorde atentie si sa satisfaca nevoile copiilor in jurul rutinelor zilnice, cum ar fi pregatirea meselor preferate. Si parintii din culturile care pretuiesc expresia emotionala exterioara au mai multe sanse sa arate afectiune fata de copiii lor fizic prin imbratisari si sarutari sau verbal spunand „Te iubesc”, ceea ce poate fi mai putin probabil pentru parintii din culturile care apreciaza retinerea emotionala.
Astfel, dragostea unui tata poate lua mai multe forme, in functie de cultura si circumstante. Important este sa gasesti cai catre afectiune, cum ar fi lupta jucausa, servirea unui pranz copios sau acoperirea copilului cu o patura calda. Dupa cum sugereaza aceste studii, acestea sunt momentele pe care copiii le vor aminti pentru tot restul vietii – si care ii pot ajuta sa infloreasca la varsta adulta.
