Articole
educationale
si altele
Derulati in sus
De
Christine Carter
| 25 februarie 2010
Imprimare Semn de
carte
Adolescentul tau este morocanos. Micutul
tau este racit
Cercetarile arata ca bunatatea este o cale sigura catre o fericire mai mare si, in unele cazuri, catre o sanatate imbunatatita. (Vezi postarea de saptamana trecuta, Ce primesti cand daruiesti pentru mai multe despre asta.)
Iata cinci moduri de a creste copii mai cuminti:
Model de bunatate.Bunatatea poate fi contagioasa: atunci cand vedem pe altcineva sa faca un act de bunatate, este mai probabil sa simtim un impuls de a ajuta si noi. Cercetarile sugereaza ca copiii altruisti au cel putin un parinte (de obicei de acelasi sex) care comunica in mod deliberat valorile altruiste copiilor lor. In mod similar, atunci cand prescolarii au ingrijitori care ingrijesc in mod deliberat modelul de a-i ajuta pe altii, ei tind sa fie mai ajutatori si mai simpatici verbal cu ceilalti copii atunci cand se ranesc. Exista multe modalitati de a modela altruismul pentru copiii tai, asa cum arata cititorul Half Full:
“Avem copii gemeni de 4 ani. Fete. Facem multa arta pentru oameni. Chiar si doar un desen. Facem si prajituri sau alte produse de patiserie pentru oameni. Suntem in proces de planificare sa facem o coacere-a- thon pentru o vanzare de produse de panificatie pentru Haiti si fetele mele sunt foarte incantate de asta. In acest moment sunt lucruri marunte, dar sper sa le fac sa se ofere si sa organizeze vanzari de limonada la o varsta frageda.”
Faceti copiii responsabili personal intr-un fel.Copiii cu varsta intre patru si 13 ani carora li s-a cerut sa-si doneze bomboanele de Halloween copiilor internati au donat mai mult (si au avut mai multe sanse sa faca o donatie) atunci cand s-au simtit personal responsabili. Cercetatorii i-au facut pe copii sa se simta responsabili atunci cand au spus lucruri de genul: „Voi conta pe tine si pe tine si pe tine… Iti voi pune fiecare nume pe punga cu bomboane pe care le dau maine copiilor internati” in loc de „te rog sa le dai ca multe cate vrei, punand bomboanele in cutie pe masa”.
Nu recompensa comportamentul de ajutor.Copiii foarte mici care primesc recompense materiale pentru ca ii ajuta pe altii devin mai putin probabil sa ajute in viitor, in comparatie cu copiii mici care primesc doar laude verbale sau nu primesc nicio recompensa. Aceasta cercetare sugereaza ca chiar si cei mai mici copii sunt intrinsec motivati sa fie amabili si ca recompensele extrinseci pot submina aceasta tendinta. Un cititor a postat acest comentariu ca raspuns la ultima mea postare despre bunatate pe Huffington Post:
„Unii dintre noi se simt fericiti ajutandu-i pe altii, in timp ce unii se simt fericiti ranindu-i pe altii. Consider ca conditionarea parintilor nostri cand eram tineri a condus oameni diferiti pe cai diferite. Ca parinte, trebuie sa ne rasplatim copiii atunci cand fac o fapta buna, astfel incat sa devina conditia pentru a-i ajuta pe ceilalti.”
Ce model de parinti conditioneaza copiii in moduri care le afecteaza comportamentul mai tarziu (desi imi este greu sa cred ca oricine ar simti adevarata bucurie ranind o alta persoana). Desi s-a dovedit ca rasplatirea copiilor se poate intoarce in cele din urma, laudarea copiilor pentru ca ii ajuta pe altii este o idee buna daca folosim laudele pentru cresterea mentala.
Fii pozitiv.Parintii care exprima sentimente pozitive si folosesc o disciplina pozitiva, non-coercitiva, cresc copii care sunt mai buni si mai plini de compasiune fata de ceilalti. Utilizarea metodei ERN descrisa in aceasta postare este pozitiva si necoercitiva; tipatul, bataia si amenintarea nu este.
Expune-i la nevoie.Prea des ne protejam copiii de durere si suferinta si, facand astfel, ii adapostim de nevoile altora. Luati in considerare notiunea contraintuitiva conform careia compasiunea este o emotie pozitiva puternic corelata cu fericirea si oferiti-le oportunitati de a simti compasiune. Invatati copiii ca aceasta compasiune este un dar – este o modalitate de a-si oferi timpul, atentia si energia altora. Bonus suplimentar: atunci cand expunem copiii la suferinta altora, ei simt adesea atat compasiune, cat si recunostinta.
Publicitate
X
Voi incheia cu un comentariu al unui cititor la ultima mea postare care ofera o ilustrare frumoasa a acestei legaturi dintre bunatate, compasiune si fericire:
„Conduc un program care ii ajuta pe oameni sa depaseasca consecintele emotionale ale bolilor si ranilor traumatice. Am vazut numeroase exemple de oameni care isi schimba directia vietii dupa ce au inceput sa se ofere altora. A facut, de asemenea, o diferenta pentru mine dupa ce am plecat. prin schimbarile vietii datorate bolilor de inima si cancerului”.
© 2010 Christine Carter, Ph.D.
Referinte:
Martin L. Hoffman, „Comportamentul altruist si relatia parinte-copil”, Jurnalul de personalitate si psihologie sociala 31, nr. 5 (1975).
Peterson, „Generativitatea si parentingul de succes: o analiza a rezultatelor tinerilor adulti”.
Marian Radke Yarrow, Phyllis M. Scott si Carolyn Zahn Waxler, „Learning Concern for Others”, Development Psychology 8, nr. 2 (1973).
Nancy Eisenberg si Elizabeth Geisheker, „Continutul predicarilor si puterea modelului/predicatorului: efectul asupra generozitatii copiilor”, Psihologia dezvoltarii 15, nr. 2 (1979).
Geoffrey Maruyama, Scott C. Fraser si Norman Miller, „Personal Responsibility and Altruism in Children”, Journal of Personality and Social Psychology 42, nr. 4 (1982).
DC McClelland si C. Kirshnit, „Efectul excitatiei motivationale prin filme asupra imunoglobulinei salivare A”, Psihologie si sanatate 2, nr. 1 (1988).
Felix Warneken si Michael Tomasello, „Recompensele extrinseci submineaza tendintele altruisitice la copiii de 20 de luni”, Development Psychology 44, nr. 6 (2008).
Ariel Knafo si Robert Plomin, „Disciplina si afectiunea parentala si comportamentul prosocial al copiilor: legaturi genetice si de mediu”, Jurnalul de personalitate si psihologie sociala 90, nr. 1 (2006).
„Comportamentul prosocial de la copilaria timpurie pana la mijlocul copilariei Influente genetice si de mediu asupra stabilitatii si schimbarii”, Psihologia dezvoltarii 42, nr. 5 (2006).
Alaturati-va Campaniei pentru 100.000 de parinti mai fericiti semnand acest angajament simplu.
Deveniti un fan Raising Happiness pe Facebook.
Urmareste-te pe Christine Carter pe Twitter
Aboneaza-te la podcastul Happiness Matters de pe iTunes.
Inscrie-te la CLASA Cresterea Fericirii!
Despre autor
Va puteti bucura si de
comentarii
Inca o postare fantastica! Imi place in special numarul 3, cred ca atat de multi parinti recompenseaza intuitiv comportamentul „bun” si, prin urmare, elimina motivatia intrinseca a copilului, acesta este un memento grozav despre imputernicirea copiilor.
Kelly Coyle DiNorcia | 9:26, 26 februarie 2010 | Link
Cred ca singurul moment in care cineva simte fericire la nenorocirea altuia (sau asa cum a spus comentatorul „simti-te fericit ranind pe altii”) este atunci cand a fost crescut intr-un mediu deosebit de nesanatos. Daca copiilor li se arata bunatate, fiecare dintre ei va fi instinctiv fericit sa-i ajute pe altii.
Wendy | 11:07, 26 februarie 2010 | Legatura
Acest lucru, la fel ca toate postarile tale, este extrem de util. Am o intrebare/comentare, totusi, la #5. Am rezistat sa-mi expun copilul de 4 ani la unele dintre realitatile noastre prea obisnuite, cum ar fi cei fara adapost, razboi si violenta. Mi se pare ca va avea timp mai mult decat suficient pentru ca ea sa se ocupe de aceste probleme cand va imbatrani. In mod similar, multe dintre aceste probleme implica decizii politice colective si nu sunt atat de sigur ca ea ar putea intelege o asemenea complexitate. Voi sfarsi prin a-mi speria fiica despre grupuri uriase de oameni care se „lupta” daca nu intelege de ce oamenii merg la razboi
. ofera lumii atunci cand nici macar nu poate sa-si sterga propriul fund inca.
Ar fi de ajutor idei/sfaturi privind adecvarea varstei fata de 5 ani. Crede-ma, vreau ca ea sa iasa cu mine in strada, dar vreau sa fie ceva ce poate intelege. Nu vreau sa se simta coplesita de frica cand este pur si simplu prea tanara pentru a sti cu adevarat ce va face in privinta asta
Justin | 19:56, 28 februarie 2010 | Link
Imi place foarte mult #3.. mare punct.
——-
dada | 2:31 pm, 2 martie 2010 | Link
comentarii blog sustinut de Disqus
Acest articol – si tot ce este de pe acest site – este finantat de cititori ca tine.
Deveniti un membru abonat astazi. Ajutati-ne sa continuam sa aducem „stiinta unei vieti pline de sens” pentru dvs. si pentru milioane de oameni de pe tot globul.
