Exista o vorba in jurnalism: „Daca sangereaza, conduce”. Aceasta inseamna ca, daca o poveste acopera un fel de dezastru sau moarte violenta, ea atrage atentia si va creste audienta sau cititorii.
Dar in Broadcasting Happiness, fostul jurnalist de radiodifuziune devenit cercetator al fericirii Michelle Gielan sustine ca acest punct de vedere este fals si potential daunator. Da, suntem pregatiti ca oameni sa fim atenti la pericol – de aici, atentia la evenimentele rele. Dar suntem, de asemenea, pregatiti sa raspundem pozitiv la povestile inaltatoare si putem obtine multe beneficii din ele, inclusiv fericire sporita, sanatate mai buna si mai mult succes in afaceri, pentru a numi cateva.
Potrivit lui Gielan, cercetarile arata ca povestile pozitive ne atrag atentia si sunt adesea povestile cele mai distribuite pe retelele sociale. Ea subliniaza decizia Huffington Post de a concentra mai mult continut pe evenimentele bune care au loc in intreaga lume, sustinand ca acest tip de acoperire este mai realist, deoarece ia in considerare multi oameni care actioneaza eroic in dezastre si multi oameni care se angajeaza cu succes in realizarea dezastrelor. lumea mai sigura si mai fericita — povesti care se pierd adesea in stirile tipice.
Reclama
X
Dar, mai important, scrie Gielan, aceasta schimbare catre a privi ceea ce functioneaza in lume este importanta dintr-un alt motiv: ii ajuta pe oameni sa realizeze ca nu sunt neputinciosi si ca pot face o diferenta in lume. Cand auzim povesti inaltatoare, avem mai multe sanse sa ne simtim bine, sa devenim inspirati si sa luam actiuni pozitive – ceva ce cercetatorii numesc efectul de inaltime. Aceeasi dinamica este adevarata in intalnirile de zi cu zi, precum si in jurnalism, argumenteaza ea, pentru ca toti suntem un fel de radiodifuzori. Trebuie sa acordam atentie modului in care comunicarile noastre modeleaza punctele de vedere si motivatiile altor oameni, mai ales daca dorim sa contribuim la promovarea celorlalti in mod mai creativ, conexiuni si griji.
„Schimband modul in care comunicam cu totii, ii putem face pe oamenii din jurul nostru la serviciu, acasa si in comunitatile noastre sa creada ca comportamentul lor conteaza si, prin urmare, sa vada o cale de urmat”, scrie ea.
Asta pentru ca creierul nostru social este fin adaptat la mediul nostru social, iar emotiile si atitudinile noastre sunt contagioase. Cand comunicam optimism si o atitudine capabila sa faca, cei din jurul nostru se simt plini de speranta si mai imputerniciti si au sanse mai mari sa se implice in a ajuta la rezolvarea problemelor. Opusul este adevarat atunci cand comunicam mesaje negative – oamenii tind sa se simta fara speranta.
Gielan subliniaza cateva moduri prin care putem incepe sa comunicam mai pozitiv in intalnirile noastre de zi cu zi. Ea sugereaza sa prindem creierul celor din jurul nostru, conducand orice conversatie, raport, discurs sau e-mail cu ceva pozitiv, cum ar fi un compliment, o veste buna sau o poveste inspirationala. Acest lucru determina creierul sa fie mai receptiv si mai increzator, scrie ea, si s-a demonstrat ca mareste rezolvarea problemelor si imbunatateste starea de spirit a celorlalti.
Intr-un studiu de la Universitatea Stanford pe care il povesteste in carte, participantii s-au intalnit mai intai in grupuri mici, apoi indivizii au fost dusi in camere izolate pentru a lucra la probleme provocatoare. Unii participanti li s-a spus ca lucreaza „impreuna” ca o echipa, in timp ce altora nu, chiar daca nu a existat o interactiune reala de grup in timpul rezolvarii problemelor. Cercetatorii au descoperit ca cei care credeau ca lucreaza impreuna cu colegii de echipa au ajuns sa lucreze cu 48% mai mult, au rezolvat mai multe seturi de probleme si au fost mai putin obositi dupa provocare decat cei care credeau ca lucreaza singuri. Cu alte cuvinte, gandul „a fi impreuna” a fost suficient pentru a induce o gandire diferita cu privire la ceea ce ar putea face. Evident, acest lucru ar putea avea implicatii pozitive pentru mediul de lucru.
„Daca doriti sa construiti o mai mare coeziune in echipa si succesul ulterior, adaugarea unui singur cuvant pozitiv la ceea ce spuneti poate face toata diferenta”, scrie Gielan. Asta pentru ca creierul nostru functioneaza mai bine atunci cand suntem intr-un cadru de spirit pozitiv.
Desi deseori ajungem la interactiunile noastre avand deja asocieri pozitive sau negative cu experientele sau oamenii — ganditi-va, de exemplu, la ce va aduce cuvantul „sef” — este intotdeauna posibil sa rescrieti acea asociere automata, scrie Gielan — este nevoie doar de efort si repetitie. Daca invatam cum sa ne concentram asupra succeselor trecute mai mult decat asupra esecurilor trecute, vom incuraja asocieri mai pozitive, facand mai usor pentru oameni sa depuna toate eforturile, fie in familii, afaceri sau institutii sociale.
Optimismul este cheia si exista multe studii stiintifice care sustin efectele pozitive ale optimismului asupra sanatatii si bunastarii noastre. Cu toate acestea, unele dintre ideile lui Gielan pentru promovarea optimismului mi s-au parut indoielnice. De exemplu, ea scrie ca atunci cand sortam fapte din lumea noastra, ar trebui sa le cercetam cautand exemple de fapte pozitive care ne-ar putea motiva, mai degraba decat sa ne concentram pe cele negative care ne-ar putea descuraja. Acest lucru ar putea fi bine si bine atunci cand vorbim despre cum sa ne interpretam experientele personale; dar aceasta nu pare a fi o reteta buna pentru evaluarea stiintei, asa cum pare sa sugereze Gielan.
Ca exemplu in acest sens, ea scrie despre modul in care si-a luat personal inima de la un cercetator care a pus la indoiala legatura dintre varsta unei femei si scaderea fertilitatii, ceea ce a facut-o mai putin frica de amanarea nasterii. Cu toate acestea, exista o intreaga linie de cercetare care arata ca fertilitatea scade odata cu varsta (atat pentru barbati, cat si pentru femei) si ca riscul de a avea un copil cu sindrom Down si alte complicatii creste odata cu varsta. Trebuie sa pun la indoiala tactica lui Gielan aici, indiferent de potentialele rezultate „sa simta bine”. Se pare ca alegerea faptelor cuiva s-ar putea dovedi, de asemenea, dezastruoasa, determinand oamenii sa-si urmeze sperante false sau sa actioneze pe baza unor presupuneri false – costurile carora Gielan nu le ia in considerare.
Mai bine este sfatul lui Gielan cu privire la gestionarea provocarilor personale si a stresului pe care acestea il provoaca. Adesea ne crestem stresul atunci cand incepem sa ne imaginam scenarii cele mai defavorabile, cum ar fi „copilul meu nu va intra niciodata intr-o facultate buna” pentru ca a primit un „C” la examen sau „Nu voi termina niciodata aceasta tema de lucru” pentru ca noi a inceput lent. Cand cautam aspecte pozitive ale situatiei, pe langa cele negative, avem o imagine mai clara si putem gasi speranta precum si potentiali pasi de actiune pentru a imbunatati situatia. Acest lucru va reduce in mod natural stresul care altfel poate fi coplesitor.
Sfatul ei cu privire la manipularea persoanelor toxice in viata noastra este, de asemenea, de ajutor, deoarece toti raspundem mai bine celorlalti atunci cand actionam dintr-un loc de calm si bunavointa. Cercetarile au aratat ca este bine sa ne intarim muschii recunostintei – notand lucruri pozitive care ni s-au intamplat in timpul zilei sau facand fotografii cu momente pozitive din ziua noastra, de exemplu – pentru ca ne imbunatateste starea de spirit, care este protectoare atunci cand avem de-a face. cu relatii dificile.
Multe dintre povestile pe care Gielan le impartasesc sunt interesante pentru managerii care se confrunta cu situatii dificile la locul de munca, cum ar fi nevoia de a comunica personalului vesti proaste. Cercetarile arata ca atunci cand ai vesti proaste si nu se poate face nimic in privinta asta — de exemplu, trebuie sa spui cuiva ca este concediat — este mai bine sa spui mai intai vestile proaste, apoi sa incerci sa folosesti mesaje pozitive pentru a-ti ajuta publicul. accepta vestea si mergi mai departe. Daca vestile proaste pot fi evitate printr-o schimbare de atitudine sau de comportament – cum ar fi capacitatea de a indeplini un obiectiv de vanzari-tinta – este mai bine sa oferiti mai intai vesti bune, apoi vesti proaste. Acest lucru activeaza interesul si angajamentul oamenilor in comportamentul pozitiv ulterior, orientat catre obiective.
Cel mai important lucru in relatarea oricarei vesti proaste este sa folositi ceea ce Gielan numeste cele patru C:
Asigurati-va ca mai intai Creaticapital social prin crearea de conexiuni pozitive cu ceilalti.
Oferiti context pentru stiri, astfel incat oamenii sa inteleaga cum sa intamplat de fapt,
exprimati compasiune pentru cei afectati .
Demonstrati angajamentul de a incerca sa indrepte lucrurile pentru cealalta persoana.
Ea da o relatare amuzanta a unui politist rutier care a folosit acest model, ducand la zero plangeri din partea cetatenilor care primesc bilete. „A furniza vesti proaste este o parte a vietii si nu este niciodata usor”, scrie Gielan, dar „a oferi vesti proaste folosind cele patru C nu numai ca iti permite sa vorbesti despre negativ fara sa suni sau sa devii negativ, ci si sa folosesti aceste conversatii pentru a sa creeze rezultate stiintifice mai bune in afaceri si personale.”
Gielan are un punct important de subliniat: de multe ori putem evita problemele daca ne exprimam mai multa pozitivitate si bunatate si ca acest mesaj trebuie sa devina viral. Ea sugereaza o serie de modalitati de a realiza acest lucru, inclusiv crearea de „panouri de recunostinta” – locuri in care oamenii pot posta ceea ce sunt recunoscatori – la locul de munca, impartasind povesti interesante si pozitive cu ceilalti, oferind in acelasi timp cai despre cum sa aplice lectiile din povesti. la viata si inspirand aliati linistiti sa-si foloseasca influenta pentru a transmite mesaje pozitive.
In acest fel, sustine ea, este posibil sa raspanditi fericirea, facand lumea un loc mai pozitiv. Si aceasta este o veste buna care merita raspandita!
