Chiar inainte de a ramane fara scutece, copiii ii ajuta in mod constant pe altii, arata cercetarile. Dar ceea ce ii motiveaza
Un nou studiu sugereaza ca ar putea fi o preocupare adanc inradacinata pentru ceilalti, si nu dorinta de a „obtine credit”, ceea ce starneste dorinta copiilor de a da o mana de ajutor.
Cercetatorii de la Institutul Max Plank pentru Antropologie Evolutiva au observat 56 de copii de doi ani care au fost impartiti in trei grupuri. Toate grupurile au vazut un adult care a scapat un obiect – fie un creion, fie o cutie – si s-a chinuit sa-l ridice.

© Jani Bryson

Un grup de copii mici i sa permis sa intervina si sa ajute adultul. Copiii mici dintr-un alt grup au fost impiedicati sa nu ajute de catre parinti. Al treilea grup a urmarit adultul primind ajutor de la un alt adult.
Reclama
X
Pentru a evalua daca copiii mici le-a parut rau pentru persoana in nevoie, cercetatorii au observat elevii copiilor inainte si dupa ce adultul a scapat obiectul. Cercetarile anterioare sugereaza ca cresterea dimensiunii pupilei indica un sentiment crescut de ingrijorare. Cercetatorii s-au gandit ca vor vedea marimea pupilelor copiilor mici crescand atunci cand copiii vad pe cineva in nevoie si scazand atunci cand vor putea ajuta acea persoana. Dar cercetatorii nu erau siguri daca dimensiunea pupilei va scadea daca copiii ar vedea ca altcineva ajuta.
Rezultatele studiului, care urmeaza sa apara in jurnalul Psychological Science, arata ca pupilele copiilor s-au dilatat dupa ce au vazut adultul in nevoie, sugerand sentimente sporite de simpatie. Mai mult, zece din cei 12 copii carora li sa permis sa ajute au facut-o.
De fapt, sentimentele de simpatie ale copiilor erau de doua ori mai mari atunci cand nu au putut sa-l ajute pe adult si nu a fost oferit niciun ajutor, comparativ cu cand au putut interveni si rezolva problema. Ingrijorarea lor a scazut si atunci cand au vazut pe altcineva ajutand adultul.
Acest lucru sugereaza ca copiii mici au fost motivati sa ajute pur si simplu pentru ca individul avea nevoie de ajutor, nu pentru a beneficia de propria reputatie. Daca copiilor le-ar pasa doar de reputatia lor, scriu autorii, „ar fi preferat sa efectueze singuri actul de ajutor (pentru a obtine „credit”)”, iar elevii lor ar fi ramas dilatate chiar daca ar fi vazut pe altcineva ajutand.
In schimb, pareau sa manifeste o preocupare reala pentru cineva aflat in nevoie si au fost usurati sa vada ca acea persoana este ajutata, indiferent de cine a ajutat.
Cercetarile anterioare au indicat ca copiii sunt motivati sa-i ajute pe altii inca de la varsta de un an, dar pana acum nicio cercetare nu a explorat natura acestei motivatii, spune Robert Hepach, autorul principal al studiului. Cercetatorii nu stiau daca copiii sunt motivati de propria lor preocupare interna sau de anticiparea presiunilor si recompenselor externe.
„Cu siguranta, preocuparile copiilor pentru auto-reputatie se vor dezvolta treptat pe masura ce intalnesc oameni noi si invata normele sociale ale grupului lor cultural”, scriu Hepach si colegii sai. Cu toate acestea, adauga autorii, descoperirile lor sugereaza ca preocuparile legate de auto-reputatie nu explica modul in care altruismul apare devreme in viata.
„Ajutarea timpurie a copiilor mici”, scriu ei, „este motivata de o preocupare reala pentru bunastarea persoanei aflate in nevoie”.