Parintii sunt mai fericiti decat colegii lor fara copii
In ultimii cinci ani si ceva, am raspuns la aceasta intrebare cu un „nu” rasunator. Statisticile (ca sa nu mai vorbim de dovezi anecdotice) m-au facut sa cred ca parintii tind sa fie mai stresati si mai putin fericiti.
In unele privinte, acest lucru pare de inteles, chiar evident. Oamenii fara copii pot merge la yoga sau pot petrece timp cu prietenii fara a fi nevoie sa gaseasca o dadaca (sau sa negocieze cu sotul). Oamenii fara copii nu intra in panica ca-si lasa copiii la scoala atunci cand o intalnire dureaza, sau stau treaz noaptea, ingrijorandu-si cum sa pastreze asigurarea de sanatate a copiilor, sau nu se simt coplesiti de munti de rufe si jucarii din plastic si permisiuni.
Reclama
X
Dar acum trei noi studii arunca o cheie in cercetarile anterioare. Studiile, care vor fi publicate in revista Psychological Science, constata ca parintii raporteaza niveluri mai ridicate de fericire, emotii pozitive si au mai multe „ganduri despre sensul vietii”.
Unii parinti, adica.
Parintii tineri si parintii singuri nu merg la fel de bine: parintii necasatoriti sunt mai nefericiti decat cei fara copii, la fel ca si parintii sub 26 de ani. (Parintii de peste 63 de ani nu difera de colegii lor fara copii.)
Apoi mai este decalajul de gen. Desi este adevarat ca parintii raporteaza in medie o fericire si o satisfactie mai mare fata de viata lor decat colegii lor fara copii, acest lucru se datoreaza de fapt pentru ca tatii cresc mediile. Mamele nu manifesta o crestere mare a fericirii prin faptul ca au copii. Intr-adevar, tatii sunt cei mai fericiti.
Se pare ca calitatea de parinte este asociata doar cu o mai mare satisfactie in viata si fericire in randul tatilor.
Ca mama feminista, as minti daca as spune ca nu ma simt un pic resentita in legatura cu asta.
Oricine s-a uitat la statisticile privind diviziunea muncii in gospodarie stie ca mamele suporta in mod obisnuit cea mai mare parte a treburilor casnice nedistractive care vin odata cu cresterea copiilor, ca sa nu mai vorbim de intoarcerile logistice ale copilariei foarte programate.
Nu spun ca barbatii nu fac treburile casnice, pentru ca o fac. Si, in medie, fac mai mult decat au facut in generatiile trecute. Dar in fiecare zi, mamele fac treburile casnice si ingrijesc membrii familiei timp de aproape patru ore, in comparatie cu trei ore ale tatilor.
In plus, treburile casnice in SUA sunt inca foarte asemanatoare genului: femeile fac mai mult rufe si vase si fac curatenie; barbatii lucreaza mai mult la curte. Stiu ca gasesc gradinaritul in weekend mai distractiv decat sa ma lupt cu vasele din chiuveta dimineata, la pranz si seara. Deci, poate ca acea ora suplimentara de munca si tipul diferit de munca le fac pe mame mai putin fericite decat pe tatii.
Dar resentimentele mele nu-mi vor cumpara nimic in departamentul de fericire. Concentrarea asupra fericirii ca un joc cu suma zero nu ne duce nicaieri in lupta noastra pentru egalitate.
Iata de ce. In primul rand, probabil ca toti avem aceleasi obiective; si anume, sa crestem copii fericiti si sanatosi si sa gasim fericirea noi insine. Iar un tata fericit este, in general, un tata bun. Stim ca emotiile pozitive ne fac parinti mai buni – atunci cand ne simtim bine, avem mai multe sanse sa ascultam mai bine, sa ingrijim mai bine si sa fim mai consecventi in disciplina noastra.
In al doilea rand, este mai bine pentru bunastarea noastra si a copiilor nostri daca cultivam (si modelam) ceea ce budistii numesc mudita decat sa cultivam si sa modelam resentimente. Profesoara de meditatie, Sharon Salzberg, descrie mudita ca fiind „bucurie indirecta” sau „placerea care vine din a te bucura de bunastarea altor oameni, mai degraba decat din a-i refuza”. Experimentarea fericirii altei persoane in mod indirect ne poate aduce cu adevarat o mare fericire; fericirea este foarte contagioasa. De fapt, fericirea se raspandeste in general pe trei grade, afectandu-i nu doar prietenii nostri, ci si pe cei ai prietenului prietenului nostru.
De exemplu, propriul meu tata este despre cel mai fericit tata imaginabil. El duce fiicele mele la dentist, se ofera voluntari la intalnirile lor de inot si le scoate la inghetata o data pe saptamana. Mandria, placerea si marea semnificatie pe care le primeste din activitatile sale de parinte sunt evidente, contagioase si emotionante. Cand il privesc impreuna cu copiii mei, simt o multumire profunda care este greu de obtinut in alte moduri.
Nu sugerez ca schimbarile structurale si culturale nu au scopul de a corecta decalajul de gen al fericirii dintre parinti sau ca este in regula daca fericirea tatilor vine in detrimentul mamelor. Sugerez ca in aceasta Ziua Tatalui, ar trebui sa sarbatorim faptul ca tatii tind sa fie mai fericiti decat colegii lor fara copii, deoarece acest lucru este de bine pentru toata lumea, nu in ultimul rand mame si copii.
Poate ca fericirea ta de Ziua Tatalui va veni dintr-un moment de reflectie, ca tata, despre modurile in care parenting-ul este satisfacator. Sau, poate ca fericirea ta duminica va veni indirect, prin parintii din viata ta. Oricum, la multi ani de Ziua Tatalui.
Tati: Ce inseamna sa fii tata iti aduce cea mai mare fericire si satisfactie de viata
Mame si altii: Cum obtii bucurie indirecta urmarind tatii fericiti din viata ta
—-
© 2012 Christine Carter, Ph.D.
Deveniti un fan Raising Happiness pe Facebook.
Urmareste-te pe Christine Carter pe Twitter
Aboneaza-te la buletinul informativ lunar Raising Happiness.
