Intr-o zi, dupa o discutie pe care o tinusem despre altruism, o persoana din public s-a ridicat si a spus pe un ton iritat: „La ce sperati incurajandu-ne sa cultivam altruismul
Uitati-va la istoria umanitatii! Este intotdeauna acelasi lucru! O succesiune neintrerupta de razboaie si suferinte. Asta e natura umana, nu poti schimba nimic in asta!”
Dar oare acesta este cu adevarat cazul
. Am vazut ca culturile pot evolua. De exemplu, am trecut de la a privi tortura ca pe un spectacol public pe deplin acceptabil si razboiul ca nobil si glorios, la tolerarea violentei din ce in ce mai putin si consideram tot mai mult razboiul ca imoral si barbar. Dar poate individul sa se schimbe
Si daca se poate, are aceasta schimbare influenta asupra societatii si asupra generatiilor urmatoare
Adevarat, trasaturile noastre de caracter se schimba putin, atata timp cat nu facem nimic pentru a le imbunatati. Dar nu sunt inghetate pe loc. Trasaturile noastre de baza, care rezulta din contributiile combinate ale mostenirii noastre genetice si ale mediului in care am crescut, constituie doar fundamentul identitatii noastre. Cercetarile stiintifice din domeniul neuroplasticitatii arata ca orice forma de antrenament duce la o reconfigurare a creierului, atat la nivel functional, cat si la nivel structural.
Publicitate
X
Societatea si institutiile sale influenteaza si conditioneaza indivizii, dar indivizii pot, la randul lor, sa faca societatea sa evolueze si sa-si schimbe institutiile. Pe masura ce aceasta interactiune continua de-a lungul generatiilor, cultura si indivizii se modeleaza reciproc.
Daca vrem sa incurajam o societate mai altruista sa se dezvolte, este important sa evaluam capacitatile respective de schimbare atat ale indivizilor, cat si ale societatii. Descoperirile stiintifice din ultimele decenii arata ca mostenirea noastra genetica, oricat de influenta este, reprezinta doar un punct de plecare care ne predispune sa manifestam anumite dispozitii. Acest potential – si acesta este un punct crucial – poate ajunge apoi la exprimare in mai multe moduri sub influenta mediului nostru si prin ceea ce dobandim prin eforturile pe care le depunem pentru a ne antrena mintea sau abilitatile fizice. Astfel, este mai potrivit sa comparam mostenirea noastra genetica cu un desen arhitectural care ar putea fi modificat pe masura ce constructia progreseaza, sau altfel cu o tema muzicala pe care un interpret improviza.

Cum evolueaza creierul si corpul
Plasticitatea creierului joaca un rol important in capacitatea noastra de transformare individuala. Multa vreme, o dogma aproape universal acceptata in domeniul neurostiintei a afirmat ca, odata format si structurat, creierul adult nu mai produce neuroni si se schimba doar prin declin odata cu varsta.
Astazi stim ca aceasta doctrina a fost complet gresita. Una dintre descoperirile majore din ultimii treizeci de ani se refera la neuroplasticitatea, termen care tine cont de faptul ca creierul se schimba constant atunci cand un individ este expus unor situatii noi. Creierul adult ramane de fapt extraordinar de maleabil. Are capacitatea de a produce noi neuroni, de a intari sau de a diminua activitatea neuronilor existenti si chiar de a atribui o noua functie unei zone a creierului care indeplineste de obicei o functie complet diferita.
Exista un al doilea mecanism care permite indivizilor sa se schimbe: epigenetica. Pentru ca o gena, pe care am mostenit-o de la parintii nostri, sa fie activa, ea trebuie sa fie „exprimata”, adica trebuie „transcrisa” sub forma unei proteine ​​specifice care actioneaza asupra organismului care poarta aceasta gena. Dar daca o gena nu este exprimata, daca ramane „tacuta”, este ca si cum ar fi absenta.
Matthieu Ricard
Progresele recente in genetica au aratat ca mediul poate modifica considerabil expresia genelor printr-un proces numit epigenetica. Aceasta expresie a genelor poate fi activata sau dezactivata sub influenta nu doar a conditiilor externe, ci si a starilor noastre mentale.
Doi gemeni monozigoti, de exemplu, care au exact aceleasi gene, pot dobandi caracteristici fiziologice si mentale diferite daca sunt separati si expusi la conditii de viata diferite. In termeni stiintifici, s-ar spune ca sunt identice genetic, dar diferiti din punct de vedere fenotipic. In mod similar, o omida si un fluture au exact aceleasi gene, dar nu sunt exprimate in acelasi mod, in functie de vremurile de viata ale insectei.
Aceste modificari ale expresiei genelor sunt mai mult sau mai putin de durata si in anumite cazuri pot fi chiar transmise de la o generatie la alta, chiar daca nu exista modificari in secventa ADN a genelor in sine. Aceste descoperiri au revolutionat cu adevarat domeniul geneticii, deoarece pana acum insasi notiunea de transmitere a trasaturilor dobandite era considerata erezie. Influenta conditiilor externe este astfel considerabila si stim astazi ca aceasta influenta are repercusiuni pana la genele noastre.
Ar putea antrenamentul mintii sa cultive emotii pozitive sa duca la schimbari epigenetice
Studiile intreprinse la laboratorul lui Richard Davidson din Wisconsin, in colaborare cu geneticianul spaniol Perla Kaliman, arata ca, intr-o zi, meditarea timp de opt ore asupra atentiei, dragostei altruiste si compasiunii induce deja modificari epigenetice majore. Putem intrevedere aici posibilitatea unei transformari epigenetice a unui individ care se datoreaza nu doar influentei mediului, ci si unei pregatiri voluntare in cultivarea calitatilor umane de baza.

Devenind fiinte diferite
Se pare ca este posibila o transformare simultana a culturilor si a indivizilor. Copiii care cresc intr-o cultura in care prevaleaza valorile altruiste si in care societatea incurajeaza cooperarea se vor schimba nu numai in comportamentul momentan, ci si in atitudinea generala si dispozitiile lor mentale. Vor fi diferiti, nu doar pentru ca se vor conforma noilor norme culturale si noilor reguli stabilite de institutii, ci pentru ca creierul lor va fi modelat diferit si pentru ca genele lor vor fi exprimate diferit. Astfel, un proces dinamic de influente reciproce va continua de-a lungul generatiilor.
In ultima analiza, indivizii sunt cei care pun in aplicare regimurile totalitare, iar alti indivizi le rasturneaza pentru a instaura democratia. Sunt indivizii care au comis genocide atunci cand si-au dezumanizat semenii si alti indivizi, uneori contemporanii primilor, sunt cei care au promulgat Declaratia Universala a Drepturilor Omului.
In ciuda progreselor imense in domeniile democratiei, drepturilor femeilor, drepturilor omului in general, justitiei, solidaritatii si eradicarea saraciei si a epidemilor, raman multe de facut. Ar fi regretabil sa neglijam rolul transformarii personale in facilitarea schimbarilor ulterioare.
Una dintre tragediile timpului nostru pare sa subestimeze considerabil capacitatea de transformare a mintii umane, avand in vedere ca trasaturile noastre de caracter sunt percepute ca fiind relativ stabile. Nu este atat de obisnuit ca oamenii furiosi sa devina rabdatori, oamenii chinuiti sa-si gaseasca pacea interioara sau oamenii pretentiosi sa devina smeriti. Este de netagaduit insa ca unii indivizi se schimba, iar schimbarea care are loc in ei arata ca nu este deloc un lucru imposibil. Trasaturile noastre de caracter dureaza atata timp cat nu facem nimic pentru a le imbunatati si ne lasam in pace atitudinile si automatismele, sau le lasam intarite cu timpul. Dar este o greseala sa crezi ca sunt fixate permanent.

Mai multe despre altruism

Descoperiti de ce oamenii fac sacrificii pentru altii.
Invata trei moduri de a te simti bine oferind.
Explorati relatia dintre uimire si generozitate.
Iata sapte sfaturi pentru a stimula generozitatea.
Stiind ca emularea, inspiratia si puterea exemplelor vii — aspectele nobile ale conformismului — sunt atat cadrul care asigura stabilitatea si continuitatea culturilor, cat si forta motivatoare din spatele transformarii si expansiunii lor, ne revine sa intruchipam, in fiinta si comportamentul nostru, altruismul pe care vrem sa-l incurajam: mesagerul trebuie sa fie mesajul.
In ultimii cincizeci de ani, am vazut dezvoltarea aversiunii fata de razboi si am asistat la raspandirea conceptiei ca pamantul nu este altceva decat un „sat mare”. Aceasta evolutie este in curs. Poate ca este suficient sa participam la el, adaugand piatra noastra in cladire, picatura noastra in ocean. Dar putem decide sa o facilitam in mod activ si sa o amplificam, ca un catalizator care accelereaza o reactie chimica.
Adaptat dupa altruism. Copyright ©2015 de Matthieu Ricard. Drepturi de autor pentru traducere ©2015 de catre Little, Brown and Company.