Din punct de vedere istoric, relatia dintre stiinta si religie a semanat mai degraba cu un divort facut in iad decat cu o potrivire facuta in rai. Dar cele doua tabere au gasit recent un punct comun, datorita unei serii neobisnuite de dialoguri intre oamenii de stiinta occidentali si Dalai Lama, laureat al Premiului Nobel pentru Pace in 1989. Organizate din 1987 de Mind & Life Institute, o organizatie nonprofit care promoveaza colaborarea intre cercetatori eminenti si figuri de varf din budism, aceste dialoguri indica posibilitatea unui nou tip de relatie, una in care ambii parteneri contribuie cu raspunsuri vitale la unul dintre cele mai mari relatii ale vietii. intrebari: Cum putem depasi emotiile negative si sa le cultivam pe cele pozitive
Doua carti noi sugereaza raspunsuri provocatoare la aceasta intrebare. Ambii documenteaza dialogurile recente din seria Mind & Life. Primul, Dalai Lama de la MIT, este o „difuzare” a unei intalniri istorice din 2003 dintre Dalai Lama si 22 de oameni de stiinta de renume mondial de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. Editat de Anne Harrington, profesor de istoria stiintei la Universitatea Harvard, si Arthur Zajonc, profesor de fizica la Colegiul Amherst, Dalai Lama de la MIT face o treaba excelenta de a introduce cititorii in abordarile budiste si stiintifice pentru intelegerea constiintei umane.
Dalai Lama discuta cu neurostiinta Helen Neville la resedinta sa din Dharamsala, India, in cadrul celei de-a 12-a conferinte Mind & Life.
© Institutul Mind & Life
Conferinta MIT a incorporat prezentari pe trei subiecte – atentie, imagini mentale si emotii – din perspectiva atat a neurostiintei cognitive occidentale, cat si a budismului, urmate de dezbateri aprinse. Sesiunea dedicata emotiilor este poate cea mai intriganta parte a intalnirii, deoarece traditiile psihologice occidentale si filozofice budiste difera semnificativ in intelegerea modului in care traim emotia.
Reclama
X
„Nu exista niciun termen in vocabularul traditional budist care sa semene cu notiunea noastra [occidentala] de emotie”, spune Georges Dreyfus, profesor de religie la Williams College si primul occidental care a obtinut titlul de Geshe Lharampa, cel mai inalt grad conferit in cadrul traditionalului. Sistemul monahal tibetan. In prezentarea sa, el subliniaza ca exista numeroase stari mentale in tipologia budista care sunt identificabile ca emotii, inclusiv „manie, mandrie, gelozie, bunatate iubitoare si compasiune”. Cu toate acestea, toate starile mentale, fie ca sunt emotii sau nu, sunt grupate impreuna si luate in considerare pe motive etice: sunt aflictive, duc la suferinta sau sunt sanatoase/virtuoase, conducand la pace si fericire durabila
„[E]tica trebuie sa fie legata de faptul de baza al experientei noastre de durere si fericire”, spune Dalai Lama. „Nu dorim suferinta si aspiram intotdeauna sa fim liberi de suferinta. Retinerea de la conditiile care duc la suferinta este etica.” Intr-adevar, aceasta perspectiva ajuta la explicarea de ce multe tipuri de meditatie sunt destinate sa scuteasca practicantii de starile de suferinta.
Aceasta dimensiune etica este absenta din perspectiva stiintei biocomportamentale occidentale. Mai degraba, asa cum descrie Richard Davidson, directorul Laboratory for Affective Neuroscience de la Universitatea din Wisconsin, Madison, in prezentarea sa, emotia este considerata o stare mentala cu trei aspecte: o calitate valenta (poate fi pozitiva sau negativa), o stare corporala. reactie si semne expresive exterioare. Conform unei teorii avansate pentru prima data de psihologul si filozoful american timpuriu William James, corpul joaca un rol central in intelegerea noastra a emotiei: emotia rezulta din interpretarea de catre creier a semnalelor corporale de la organele si muschii nostri.
Schimbul MIT dezvaluie o distinctie importanta intre budism si stiinta occidentala. Punctul de vedere budist nu reduce psihologia umana la neuroni, neurotransmitatori si receptori de proteine; in schimb, vede starile noastre emotionale ca produse ale alegerilor etice pe care le facem. Astfel, sugereaza ca nu suntem dependenti in mod servil de genetica pentru bucuria si seninatatea noastra, ci, mai degraba, suntem capabili sa ne controlam gandurile si emotiile.
Aceasta viziune se afla in centrul lucrarii lui Sharon Begley Train Your Mind, Change Your Brain, a doua cronica recenta a unei conferinte Mind & Life. La un an dupa intalnirea MIT, Mind & Life XII s-au reunit la Dharamsala, India, resedinta lui Dalai Lama, pentru a se concentra pe o stiinta revolutionara numita „neuroplasticitate”, care studiaza capacitatea creierului de a-si modifica forma. Begley, fosta editorialist stiintific pentru Wall Street Journal si fosta scriitoare stiintifica la Newsweek, a participat la acea intalnire, raporteaza despre aceasta in cartea ei si, in acest proces, ofera o introducere puternica in stiinta neuroplasticitatii.
Begley descrie modul in care neuroplasticitatea a inceput cu cartografierea timpurie a creierului in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. In 1890, William James a introdus cuvantul „plasticitate” cu privire la tesutul nervos. Dar in 1913, neuroanatomistul spaniol si laureat al Premiului Nobel Santiago Ramon y Cajal a declarat ca „caile nervoase sunt ceva fix, incheiat si imuabil”. Aceasta a ramas intelepciunea conventionala despre creierul mamiferelor adulte pentru multe decenii urmatoare: „Nu se nasc neuroni noi in el, iar functiile structurilor care il alcatuiesc sunt imuabile”, scrie Begley, „astfel incat, daca genele si dezvoltarea dicteaza acest lucru. acest grup de neuroni va procesa semnale de la ochi, iar acest grup va misca degetele mainii drepte, apoi, Dumnezeule, ei vor face asta si nimic altceva nu va veni dracu’ sau marea apa.”
Pe parcursul secolului al XX-lea, cercetarile (mai intai cu animale, apoi cu adulti si copii umani), au facut gauri progresiv intr-o astfel de dogma. Dar oamenii de stiinta in neurostiinta nu au putut rasturna credinta indelungata in determinismul neurogenetic pana la aparitia echipamentelor de laborator care ar putea masura chiar si cele mai subtile evenimente din creier. Experimentele de pionierat au demonstrat ca anumite tipuri de experienta pot modifica structura creierului si pot genera neuroni si, la randul lor, reinnoiesc modul in care mintea si corpul nostru functioneaza. Dupa cum noteaza Begley, aceste descoperiri au dus la tratamente de succes, non-farmaceutice, pentru depresie, tulburare obsesiv-compulsiva, sindrom de stres post-traumatic si chiar accidente vasculare cerebrale.
De exemplu, cercetarile efectuate de neuropsihiatru Jeffrey Schwartz de la Universitatea din California, Los Angeles, au descoperit ca terapia cognitiva bazata pe mindfulness, care este derivata din practica budista a mindfulness, ar putea aduce beneficii persoanelor care sufera de tulburare obsesiv-compulsiva (TOC). Scanarile PET dupa tratament au demonstrat o scadere dramatica a activitatii cortexului lor frontal orbital, partea a creierului puternic asociata cu TOC. Dupa cum explica Schwartz in cartea lui Begley, „Modificarile creierului care au urmat au oferit dovezi puternice ca efortul intentionat si constient poate modifica functia creierului si ca astfel de modificari ale creierului autodirijate – neuroplasticitatea – sunt o realitate autentica”.
Plasticitatea implica o cauzalitate bidirectionala intre minte si corp: fizicul afecteaza mentalul si mentalul afecteaza fizicul. Rezultatul este ca nu mai putem recurge la o scuza veche – „Toata vina mamei mele!” – deoarece genele noastre nu trebuie neaparat sa ne limiteze capacitatea de fericire. Aici vedem cum interactiunea dintre oamenii de stiinta si budisti la intalnirile Mind & Life ar putea indica modalitati de a creste bunastarea – si cum informatiile fiecarui grup il pot ajuta pe celalalt.
„Stiinta are de castigat daca este impinsa sa ia in considerare mintea sau constiinta in mod nemecanistic sau daca trebuie sa se confrunte cu stari mentale interioare extraordinare care nu sunt in mod normal in domeniul de aplicare al investigatiilor sale”, Jose Ignacio Cabezon, un fost calugar budist care este acum un savant in religie. si stiinta de la Universitatea din California, Santa Barbara, spune Begley. „Budistii au profit prin obtinerea accesului la fapte noi referitoare la lumea materiala (corp si cosmos) – fapte care au stat in afara speculatiilor budiste traditionale din cauza limitarilor tehnologice.”
Begley vede „descoperirea conform careia simpla gandire poate modifica insusi lucrurile din creier [ca un] punct natural de legatura intre stiinta neuroplasticitatii si budism. Budismul a invatat timp de 2.500 de ani ca mintea este o forta independenta care poate fi valorificata prin vointa si atentie pentru a aduce schimbari fizice.” In plus, ne invata ca „observandu-ne gandirea fara pasiune si cu claritate, avem capacitatea de a gandi ganduri care ne permit sa depasim necazuri, cum ar fi furia cronica”. Cercetarea stiintifica sustine acum aceste credinte, impreuna cu ideea ca antrenamentul mental, care este parte integranta a practicii budiste, ne poate permite sa identificam si sa preluam controlul asupra emotiilor si starilor noastre mentale.
Desi prezentatorii cronici in ambele carti cauta armonia intre stiinta si budism, a fi budist nu este necesar pentru a ne transforma emotiile sau pentru a ne creste nivelul de fericire. Cand Jon Kabat-Zinn a inceput sa predea meditatia mindfulness la Clinica de Reducere a Stresului a Centrului Medical de la Universitatea din Massachusetts, in 1979, el a rupt legaturile sale cu religia si si-a dovedit in continuare eficacitatea in reducerea stresului si imbunatatirea sanatatii pacientilor. In sute de clinici din intreaga lume, s-a descoperit ca chiar si practica pe termen scurt a meditatiei ofera beneficii pentru sanatatea mentala si fizica. Alte traditii spirituale pot avea propriile lor metode empirice de adaugat la aceasta intreprindere.
Intr-adevar, la sfarsitul Mind & Life XI, Dalai Lama insusi insista ca aceasta nu este o chestiune religioasa; el prefera sa o numeasca „etica seculara”. Cea mai mare dorinta a lui nu este ca toata lumea sa se apuce de budism, ci „pur si simplu sa incerce sa fie o fiinta umana mai buna”. Dalai Lama de la MIT si Train Your Mind, Change Your Brain ofera cititorilor acces usor pentru a intelege cum este posibil acest lucru, chiar daca nu au cunostinte in stiinta sau budism. In special, utilizarea de catre Begley a metaforelor populare si a imaginilor simple ajuta la clarificarea detaliilor tehnice altfel abstruse. Iar natura optimista a ambelor carti incurajeaza speranta ca putem face schimbari pozitive in viata cu instrumentele potrivite si cu efortul potrivit.
