O ultima muscatura, un ultim capitol, o ultima intalnire, un ultim sarut – in fiecare zi, lucrurile bune din viata noastra se termina.
Sfarsiturile sunt triste, dar par sa aiba si un efect clarificator, unul care evidentiaza adesea binele. Acum, cercetarile exploreaza cat de puternice pot fi sfarsiturile pentru bunastarea noastra. Ne sugereaza ca, pur si simplu, imaginandu-ne ca lucrurile se apropie de sfarsit – o etapa a vietii noastre, timpul petrecut intr-un anumit loc, o relatie – putem fi capabili sa le apreciem mai bine inainte ca finalurile reale sa apara.
Intr-un studiu din 2017 publicat in Journal of Positive Psychology, Kristin Layous si colegii ei au recrutat aproape 140 de boboci de facultate pentru un experiment ciudat de o luna. Jumatate dintre ei au fost instruiti sa traiasca in acea luna ca si cum ar fi ultima lor in orasul lor universitar, acordand atentie oamenilor si locurilor speciale de care le-ar fi dor cand vor pleca. Cealalta jumatate, un grup de control, pur si simplu si-a desfasurat zilele ca de obicei. In fiecare saptamana, studentii au scris un jurnal despre cum si-au petrecut timpul.
Reclama
X
Inainte si dupa experiment, toti elevii au completat sondaje despre bunastarea lor: cat de multumiti erau de viata lor si cat de multe emotii pozitive si negative traiau. Ei au raportat, de asemenea, cat de mult au fost indeplinite nevoile lor psihologice fundamentale de autonomie, competenta si conexiune – cat de liberi, capabili si apropiati de ceilalti se simteau.
In comparatie cu grupul de control, grupul care si-a imaginat ca pleaca in curand a crescut in bunastare, partial prin satisfacerea nevoilor lor psihologice. Perspectiva sfarsitului facultatii nu i-a intristat, ci de fapt parea sa le imbogateasca experientele.
„Imaginarea timpului ca fiind rar i-a determinat pe oameni sa profite de momentul si sa obtina o mai mare bunastare din viata lor”, scriu Layous si coautorii ei. „Cand oamenii iau masuri pentru a-si savura imprejurimile, inclusiv prietenii, familia si colegii din apropiere, s-ar putea sa simta ca sunt exact acolo unde isi doresc sa fie.”
Acest studiu, impreuna cu unele cercetari anterioare, sugereaza ca imaginarea finalurilor este o modalitate ascunsa de a creste fericirea. Tindem sa presupunem ca este rau pentru noi, dar, de fapt, opusul pare sa fie adevarat, scriu cercetatorii.
Dar ce se intampla, din punct de vedere psihologic, ca sa functioneze
Iata patru moduri in care anticiparea sfarsitului va poate imbunatati viata.
1. Terminatiile ne ajuta sa ramanem in prezent
O explicatie pentru acest fenomen intrigant vine din „teoria selectivitatii socioemotionale” a Laurei Carstensen, care analizeaza modul in care simtul nostru al timpului ne afecteaza obiectivele si relatiile.
Atunci cand percepem timpul ca fiind vast si expansiv, spune teoria, avem tendinta de a prefera activitatile de cautare a cunostintelor: frecventarea scolii, mersul la evenimente de networking, invatarea de noi abilitati. Aceste activitati reprezinta o investitie in viitor, implicand adesea un anumit grad de dificultate si lupta. Cand percepem timpul ca fiind scurt si limitat – cu alte cuvinte, cand sfarsiturile par aproape – avem tendinta de a prefera activitatile care se simt bine sau semnificative acum, cum ar fi sa iesim cu cei mai buni prieteni ai nostri sau sa ne bucuram de mancarurile noastre preferate.
„Tineri sau batrani, cand oamenii percep timpul ca fiind finit, ei acorda o importanta mai mare gasirii semnificatiei emotionale si satisfactiei vietii si investesc mai putine resurse in culegerea de informatii si extinderea orizontului”, explica Carstensen.
Cu alte cuvinte, este posibil ca sfarsiturile sa ne conduca spre lucrurile care ne vor spori fericirea in prezent.
2. Sfarsiturile ne pot aduce impreuna
Cum se manifesta acel efect
Contempland sfarsitul pare sa ne faca sa prioritizam conexiunile sociale, ceea ce arata ca multe cercetari ne pot creste bunastarea.
Intr-un studiu, de exemplu, cercetatorii au recrutat aproape 400 de rezidenti din California, impartiti in trei grupuri: tineri (cu varsta medie de 23 de ani), de varsta mijlocie (46) si mai in varsta (72). Ei au intrebat participantii cu cine ar dori sa se intalneasca daca au o jumatate de ora libera: un membru al familiei, un cunoscut recent sau un autor al unei carti pe care au citit-o.
Petrecerea timpului cu familia se incadreaza in categoria unei activitati de bine: poate sa nu implice noutate sau provocare, dar (cel putin conform sondajelor cercetatorilor) tinde sa fie relativ placuta. Intalnirea cu cunoscutul si cu autorul a reprezentat, intre timp, oportunitati pentru elevi de a invata si de a creste: activitati de cautare a cunostintelor.
In conditii normale, 65 la suta dintre tineri au ales sa petreaca timp cu cunoscutul sau cu autorul, in timp ce 65 la suta dintre persoanele in varsta – cu un viitor mai putin expansiv in fata – au ales sa petreaca timp cu familia. Cand i s-a cerut sa-si imagineze ca se muta prin tara in cateva saptamani, totusi, 80 la suta dintre tineri si-au ales un membru al familiei, sustinand teoria lui Carstensen conform careia sfarsiturile ne determina sa urmarim diferite obiective.
Gift of Time
Petrece timp de calitate cu oamenii la care iti pasa.
Incercati acum
„Introducerea finalitatilor sociale anticipate ii determina pe tineri sa imite alegerile sociale ale persoanelor in varsta”, explica cercetatorii. „Oamenii in varsta… sunt preocupati in primul rand de recompensele [emotionale] imediate si de costurile interactiunii.”
Intr-un alt studiu, cercetatorii au observat un eveniment important din istoria Hong Kong-ului in care aceasta teorie s-a aplicat la nivelul intregii societati.
In 1997, Hong Kong a devenit parte a Chinei, un sfarsit de era care a fost foarte anticipat de mass-media si asociat cu o mare incertitudine. Cu un an inainte de predare, tinerii rezidenti din Hong Kong care au raspuns la sondajul „jumatate de ora gratuita” au preferat in mod clar sa petreaca timp cu un cunoscut sau cu un autor, asa cum au facut-o si omologii lor americani.
Dar, cu cateva luni inainte de tranzitie, ei au spus ca ar prefera sa vada un membru al familiei, care acum seamana mai mult cu tinerii din California care anticipeaza o mutare in tara. La un an dupa ce Hong Kong a fost integrat cu China, nemaifiind confruntat cu un „sfarsit” politic, tinerii au revenit la preferintele lor normale.
Aceste descoperiri sugereaza ca finalurile nu trebuie sa fie personale pentru a exercita o influenta psihologica. Un intreg grup poate experimenta un sfarsit in acelasi timp, iar valorile si comportamentele lor se pot schimba temporar ca rezultat – un motiv, poate, pentru toata bucuria si bunavointa din preajma sarbatorilor de sfarsit de an
3. Sfarsiturile ne ajuta sa lasam Treceti din trecut si concentrati-va pe obiective
Conform teoriei lui Carstensen, fericirea noastra prezenta concureaza uneori cu castiguri pe care le-am putea realiza in viitor, cum ar fi cunostintele si relatiile noi. Dar poate concura si cu investitiile pe care le-am facut in trecut – si aici, de asemenea, cercetarile sugereaza ca imaginarea unui sfarsit iminent ne poate oferi o oarecare claritate.
Intr-o alta serie de experimente, cand tinerii si-au imaginat ca le mai ramane putin timp de trait, au devenit mai putin vulnerabili la eroarea costurilor scufundate. Falsitatea costurilor neperformante este o forma de luare a deciziilor proasta in care ne subevaluam preferintele prezente pe baza timpului sau a banilor pe care i-am investit in trecut – „costuri neperformante” pe care nu le putem recupera. De exemplu, s-ar putea sa continuam o relatie cu un prieten care nu-i place in mod deosebit pentru ca il cunoastem de atata timp sau sa ezitam in a schimba cariera pentru ca nu vrem sa ne „irosim” educatia.
In acest studiu, tinerii care anticipeaza moartea au avut tendinta de a pune mai multa pondere pe fericirea lor prezenta decat pe investitiile lor din trecut, in comparatie cu tinerii ale caror ganduri nu erau atat de inclinate in mod morbid. Analizand o serie de scenarii, erau mai predispusi sa nu mai vizioneze un film prost chiar daca plateau pentru el, de exemplu. Acest lucru a fost valabil mai ales pentru relatiile in care au investit timp.
„Cand orizonturile temporale sunt restranse, oamenii sunt motivati sa-si maximizeze experientele actuale in „aici si acum”,” explica cercetatorii de la Universitatea West Virginia. „Timpul este privit ca o resursa limitata care nu trebuie irosita in activitati neimplinite.”
Cu alte cuvinte, atunci cand sfarsiturile se profileaza, mintea noastra pare sa se adapteze la prezent, eliminand distragerile din trecut si din viitor care au putina influenta asupra fericirii noastre de acum.
4. Sfarsiturile provoaca emotii amestecate – si astfel creeaza mai mult sens.
Dar finalurile nu sunt triste
. Cel putin, pot fi dulci-amarui – asa ca, desi ne pot stimula fericirea, ele nu sunt o reteta pentru fericire pura.
Intr-adevar, un studiu din 2008 a sugerat ca sfarsiturile aduc emotii amestecate. Intr-un experiment, participantii – atat tineri (cu varsta medie de 20 de ani) cat si mai in varsta (77) – si-au imaginat ca se afla intr-o locatie care era semnificativa pentru ei, cum ar fi cafeneaua lor preferata. Ambele grupuri au simtit emotii mai amestecate – mai putina fericire si mai multa tristete – atunci cand si-au imaginat ca sunt acolo pentru ultima oara, in comparatie cu a fi acolo ca de obicei. Intr-un al doilea experiment, seniorii absolventi au raportat emotii mai amestecate atunci cand li s-a amintit ca era ultima lor zi ca student la universitate.
Sfarsiturile par sa inspire o anumita emotie mixta numita poignant. Apare atunci cand realizam ca ceva ce aveam inainte a disparut (sau va fi in curand) si este rezonabil sa credem ca sfarsiturile reale sunt chiar mai emotionante decat cele imaginate. Aceste emotii amestecate, sugereaza cel putin un studiu recent, deschid usa catre un sens mai mare in viata noastra.
„Posibil, pentru ca timpul nu a fost de fapt limitat pentru participantii nostri, acestia au reusit sa extraga pozitivitate din mediile lor fara stresul sau stresul care insoteste finalurile reale”, noteaza Layous si colegii ei despre experimentul lor de o luna.
Intr-un fel, finalurile imaginate pot oferi mai multe beneficii si mai putine dezavantaje de a face fata unei pierderi adevarate.
„Imaginarea timpului ca fiind rar i-a determinat pe oameni sa profite de momentul si sa obtina o mai mare bunastare din viata lor” –
Kristin Layous si colab.
O asistenta a unui hospice a reflectat despre cele mai importante regrete ale muribunzilor, pe baza experientelor ei la paturile lor. Printre acestea se numara regretul de a lucra prea mult si de a pierde legatura cu prietenii apropiati.
Ori de cate ori reflectez la asta, sunt lovit de un fel de confuzie urgenta: de ce nu acordam prioritate lucrurilor potrivite in viata noastra
De ce ne blocam in stres si suparari in loc sa pretuim tot ce avem
Desi aceste intrebari sunt inca nedumerite, aceasta cercetare sugereaza cel putin o solutie potentiala, contraintuitiva: imaginati-va ca lucrul pe care il iubesti se va termina in curand. Departe de a te face nefericit, acest exercitiu iti poate oferi capacitatea de a aprecia mai bine aici si acum si poate evita regretul mai tarziu.
