Un supliment recent de vanzare de case Macy’s ademeneste cumparatorii cu o afirmatie simpla: „Totul este despre cautarea fericirii”. Agentia lor de publicitate nu trebuie sa fi citit carti noi de Richard Layard si Daniel Nettle, care resping opiniile economice traditionale care echivaleaza fericirea personala cu castigul material.
Din 1950, capitalismul postbelic a dus la un nivel de trai fara precedent in Occident. Cu toate acestea, nu s-a tradus intr-o crestere egala a fericirii umane. Statisticile indica faptul ca, desi veniturile mai mari sporesc nivelurile de fericire in randul oamenilor la sau sub pragul saraciei, acest lucru nu este valabil pentru restul populatiei.
Layard si Nettle cauta motivele din spatele acestor tendinte. Cartile lor fac parte din domeniul interdisciplinar in crestere al hedoniei (studiul fericirii), care se bazeaza pe neurostiinte, economie aplicata, filozofie, sociologie, antropologie si psihologie. Autorii reflecta aceasta diversitate: Layard a fondat principalul centru de cercetare economica din Europa, la London School of Economics; a servit ca consilier economic al guvernului britanic; si a devenit, de asemenea, membru al Camerei Lorzilor. Nettle este lector in psihologie la Universitatea din Newcastle. Cartile lor reflecta, de asemenea, o schimbare in cercetare. Pentru cea mai mare parte a istoriei sale ca stiinta sociala, psihologia a ignorat conceptul de fericire si s-a concentrat in schimb pe patologie. Dar din ce in ce mai mult, psihologii sunt interesati sa exploreze ce este fericirea, ce conditii o genereaza,
Reclama
X
Potrivit lui Layard si Nettle, cel putin doua forte ne impiedica sa obtinem fericirea prin bunuri materiale. In primul rand, ne obisnuim cu ceea ce obtinem si apoi tanjim mai mult sau altceva. In al doilea rand, comparam ceea ce avem cu ceilalti. Suntem multumiti de salariul nostru pana cand aflam ca salariul cumnatului nostru este mai mare. Ne multumim cu casa noastra pana cand vedem ca vecinul nostru are mai multe camere. Nettle numeste acest lucru un produs al evolutiei noastre. Sistemele cerebrale care controleaza placerea (satisfactia) nu sunt identice cu cele care controleaza dorinta (aspiratia). Deci, chiar si atunci cand o parte a creierului nostru simte satisfactie, o alta parte ne indeamna sa dorim si mai mult. Paradoxul este ca nu suntem conditionati nici pentru fericire, nici pentru nefericire, ci pentru a ne impinge sa facem fata noilor provocari care ne imbunatatesc capacitatea de supravietuire. Fericirea este doar un scop imaginar care ne ofera directie si scop. Fara sa recunoastem aceasta tendinta in noi insine, sustine el, suntem predispusi sa lasam ea sa ne pacaleasca sa facem alegeri care nu maximizeaza fericirea. Cumpararea inca o pereche de pantofi, oricat de sic ar fi, nu ne va aduce implinirea la care am putea tanji.
Layard arata cu degetul catre vinovati previzibili: schimbarile in rolurile de gen si ratele divorturilor, televiziunea, mobilitatea geografica, valorile morale degradate si ascensiunea individualismului submineaza fericirea, conform cartii sale. Argumentele lui Layard nu vor parea noi pentru cei care prefera deja sa mearga la o plimbare cu prietenii sau sa imparta cina cu familia decat sa se uite la televizor. Mesajul lui este asemanator cu ceea ce au spus atat de multi lideri spirituali si filosofi de milenii: Bucura-te de lucrurile asa cum sunt, fara a te compara cu ceilalti si descoperi ce te face cu adevarat fericit. El ne incurajeaza sa ne imblanzim instinctul de rasa de sobolani si sa ne antrenam – folosind, de exemplu, terapia cognitiva, educatia si tehnicile de meditatie budista – pentru a trai intr-un mod mai echilibrat, nu pur si simplu condus de competitia pentru statut. El solicita, de asemenea, adoptarea de politici publice care sa ajute la crearea unui alt tip de societate. El sugereaza, de exemplu, sa cheltuim mai multi bani pentru sanatatea mintala, astfel incat sa reducem nefericirea, in loc sa ne concentram pur si simplu pe a deveni mai fericiti.
Cei doi autori acopera terenuri similare, dar folosesc tonuri si abordari diferite. Cartea lui Layard este mai degraba un indemn pentru elaborarea de politici iluminata si poate simti putin predicatoare. Cartea lui Nettle ofera o intelegere mai clara a cautarii fericirii, ofera rezultate mai interesante ale cercetarii si pune intrebarea daca putem schimba cu adevarat fericirea oamenilor prin actiune publica. Cu toate acestea, ambii autori scriu intr-un stil accesibil pentru cititorul neprofesionist si ajung la concluzii paralele: Fericirea vine din interior si asteptarea unor castiguri mari in fericire este nerealist. Dar daca ne largim obiectivele dincolo de dobandirea de bogatie si statut, fericirea poate ajunge de la sine.
