Articole si altele
Derulati in sus
De
Linda Graham
| 16 iulie 2009
Print
Bookmark
In The Chemistry of Connection (New Harbinger Publications, 2009), jurnalista de la Berkeley Susan Kuchinskas analizeaza ultimii 10 ani de cercetare asupra creierului pentru a dezvalui fundamentele neurochimice ale apartenentei, iubirii si intimitatii.
Kuchinskas se concentreaza pe oxitocina – hormonul natural al creierului de legatura si incredere. Cu o acuratete remarcabila, autorul distileaza o mare complexitate neurochimica in cateva concepte cheie despre acest „hormon al imbratisarii”.
Oxitocina este responsabila pentru raspunsul „calm si conectat” al corpului nostru – reversul raspunsului nostru de „lupta-fugi” la stres.
Orice relatie calda si de incredere poate creste cantitatea de oxitocina eliberata in creier si in corpul nostru.
O eliberare constanta de oxitocina aduce cu ea un val de multumire pe care o traim de fiecare data cand suntem in prezenta – sau chiar ne gandim la – oameni cu care ne simtim cel mai aproape si cel mai in siguranta. Acest potop de oxitocina poate chiar schimba „scriptul” chimic care sta la baza tiparelor obisnuite in relatii.
Raportarea lui Kuchinskas sugereaza ca prin valorificarea plasticitatii neuronale inerente a creierului – capacitatea acestuia de a forma noi conexiuni neuronale ca raspuns la experienta – putem „invata sa iubim la orice varsta”. Ea exploreaza beneficiile oxitocinei de-a lungul ciclului de viata: de la nastere si legatura parinte-copil, prin adolescenta (cand diferentele de gen intre baieti si fete de obicei prind contur) pana la dragostea romantica sanatoasa pentru adulti. De asemenea, ea distinge cu pricepere intre legatura si atasamentul pe care oxitocina le promoveaza si dragostea sexuala sau romantica legata de alte substante chimice ale creierului.
Reclama
X
Desi mai degraba o revizuire rapida a literaturii de cercetare decat o carte de autoajutorare, stilul incantator de aer al lui Kuchinskas face descoperirile – si implicatiile lor pentru fericirea noastra – accesibile si chiar distractive. Cititorii vin cu o intelegere mai deplina a modului in care sa-si valorifice propriile capacitati innascute pentru conexiune profunda si iubire.
Despre autor, s-ar
putea sa va placa, de asemenea,
Comentarii
Uf… Am citit gresit ca „oxycontin…”
Serios, suna interesant, dar ma intreb daca poate nu trecem printr-o etapa atat de sociala cat si stiintifica a denumirii neurotransmitatorilor care ar trebui sa fie ingredientul cheie al fericirii… Serotonina, dopamina… Indiferent de natura unui organ care poate produce un Adolf Hitler sau un Dali Lama, imaginea completa trebuie sa fie cu siguranta complicata.
Poate intr-o zi ne vom da seama ca mai putina bogatie a natiunilor cheltuita pentru a-si arunca in aer creierele reciproc si mai mult cheltuita pentru cercetarea stiintifica, cum ar fi investigarea modului in care functioneaza creierul nostru, ar fi o alegere inteleapta.
——-
Paul Maurice Martin | 10:18, 18 iulie 2009 | Link
comentarii blog sustinut de Disqus
Acest articol – si tot ce este de pe acest site – este finantat de cititori ca tine.
Deveniti un membru abonat astazi. Ajutati-ne sa continuam sa aducem „stiinta unei vieti pline de sens” pentru dvs. si pentru milioane de oameni de pe tot globul.
