Capacitatea de a ne ierta greselile, mari si mici, este esentiala pentru bunastarea psihologica. Dificultatile de iertare de sine sunt legate de incercarile de sinucidere, tulburarile de alimentatie si abuzul de alcool, printre alte probleme.
Dar iertarea de sine poate avea o latura intunecata. Cercetarile sugereaza ca, desi amelioreaza sentimentele neplacute precum vinovatia si rusinea, poate, de asemenea, in unele cazuri, sa reduca empatia fata de ceilalti si motivatia de a remedia. Cu alte cuvinte, iertarea de sine poate servi uneori ca o carja, producand un sentiment reconfortant de dreptate morala, mai degraba decat un sentiment motivant de responsabilitate morala.
Exista o modalitate sanatoasa de a ne ierta pe noi insine
Cercetarile recente, descrise mai jos, pot arunca o lumina asupra acestei intrebari. (Se aplica in primul rand situatiilor in care oamenii s-au comportat in moduri daunatoare si nu si-au asumat inca responsabilitatea sau nu si-au facut amendamente. Important, nu este relevant pentru cei care se invinuiesc pe nedrept pentru un eveniment pentru care nu au fost responsabili, cum ar fi a fi victima. de violenta sau abuz.)
Publicitate
X
1. Nu scapa de vinovatie.Sa ne simtim rau atunci cand facem ceva gresit este firesc si poate chiar util. Fara ea, unde am gasi motivatia pentru a face mai bine data viitoare
Dar nu toate sentimentele rele sunt la fel de benefice. Rusinea, care implica sentimente negative despre sine in ansamblu (adica, sentimentul lipsit de valoare), este asociata cu strategii defensive precum negarea, evitarea si chiar violenta fizica. A simti ca esti doar o persoana rea in nucleul tau poate submina eforturile de schimbare, deoarece schimbarea poate nici macar sa nu para posibila din aceasta perspectiva. Vinovatia, prin contrast, implica sa te simti prost fata de comportamentul cuiva si de consecintele acestuia.
Cercetarile sugereaza ca infractorii care recunosc ca a face lucruri rele nu ii face oameni rai sunt mai putin probabil sa continue sa se implice in activitati criminale. Si s-a demonstrat ca remuscarea, mai degraba decat auto-condamnarea, incurajeaza comportamentul prosocial. Prin urmare, iertarea sanatoasa de sine pare sa implice eliberarea de sentimente distructive de rusine si auto-condamnare, in timp ce inca experimentam un anumit grad de vinovatie si remuscari. Dar vinovatia ar trebui mentinuta doar in masura in care ajuta la alimentarea schimbarilor pozitive; cand este excesiv sau necrutator, poate deveni daunator.
2. Detine.In teorie, iertarea de sine este relevanta doar in contextul transgresiunilor pe care un individ le-a recunoscut si pentru care si-a asumat responsabilitatea. Fara recunoasterea faptelor gresite, ce ar fi de iertat
In practica, insa, iertarea de sine poate fi uneori un cod pentru evitarea vinovatiei. Formula de iertare de sine cea mai favorabila schimbarii constructive pare sa implice o recunoastere atat a aspectelor pozitive, cat si a celor negative ale sinelui.
Cercetarile sugereaza, de exemplu, ca oamenii care au opinii mai echilibrate si realiste despre ei insisi sunt mai putin probabil sa foloseasca strategii de coping contraproductive, cum ar fi auto-handicapsul, decat cei care fie isi umfla, fie isi dezumfla imaginile de sine. In mod similar, interventiile de iertare de sine s-au dovedit a fi cele mai utile atunci cand sunt combinate cu exercitii de asumare a responsabilitatii. Singura, iertarea de sine pare sa nu motiveze schimbarea.
3. Repare.Asa cum s-ar putea sa nu iertam pe altcineva pana cand nu ne-a compensat intr-un fel (desi exista, desigur, exceptii), este cel mai probabil sa ne iertam pe noi insine atunci cand simtim ca am castigat-o.
Deci, de unde stim cand ne-am platit in mod corespunzator cotizatiile
In unele cazuri, este evident ce trebuie facut (de exemplu, daca daunam la proprietatea cuiva, o vom repara sau o vom inlocui), dar in alte cazuri, criteriile pentru repararea poate fi mai putin clar. Cel mai bun mod de a afla poate fi sa intrebi persoana pe care ai gresit-o.
In loc sa trecem pur si simplu prin miscarile de ispasire, ar trebui sa ne gandim ce tipuri de comportamente reparatorii vor face de fapt o diferenta pentru altii si pentru propria noastra crestere. Chiar si unele forme de autopedepsire pot fi utile atunci cand sunt motivate de dorinta de auto-imbunatatire, mai degraba decat de furie fata de sine, desi cercetatorii recomanda ca o astfel de pedeapsa sa fie usoara si limitata in timp si niciodata daunatoare fizic sau psihologic. De exemplu, un adolescent care s-a angajat in furturi ar putea decide sa doneze haine unui adapost pentru persoane fara adapost.
4. Incurajeaza empatia pentru victima.Cercetarile au descoperit ca iertarea de sine este asociata negativ cu empatia pentru victime. Pe masura ce iertarea de sine creste, empatia tinde sa scada. Aceasta deconectare este de inteles: este dificil sa ai compasiune pentru tine insuti si sa ai compasiune si pentru cei pe care i-ai ranit. Dar iertarea de sine nu ar trebui sa fie usoara si, fara incorporarea empatiei, se poate simti goala. Practici precum meditatia de bunatate iubitoare ne pot ajuta sa cultivam compasiunea pentru noi insine, oferind-o si altora.
Important este ca iertarea de sine nu trebuie sa fie totul sau nimic. Este un proces lent care poate sa nu duca la o eliberare completa a sentimentelor negative sau la o viziune exclusiv roz despre sine. In loc sa fie o forma de ingaduinta de sine, iertarea de sine ar putea fi mai bine vazuta ca un act de umilinta, o recunoastere sincera a capacitatii noastre de a provoca rau, precum si a potentialului nostru de a face bine.
Acest articol a fost revizuit ca raspuns la preocuparile exprimate de cititori cu privire la modul in care ar putea fi interpretat gresit. Suntem recunoscatori pentru feedback.