Dacă ești părinte sau educator, a insista ca copiii să își ceară scuze este o întâmplare zilnică, uneori din oră. A cere scuze și a numi ceea ce ne pare rău („Îmi pare rău… că te-am numit prost”) este o parte majoră a educației morale a culturii noastre. Îi antrenăm chiar și pe copii să „spună așa cum ai fi serios” și să „se gândească” la ceea ce au făcut atunci când au rănit pe cineva.
Cu toate acestea, s-ar putea să uităm un pas crucial în procesul ispășirii: iertarea. Noile cercetări sugerează că ar trebui să ne concentrăm nu doar pe infractor, ci și pe răspunsul copilului rănit la o faptă greșită.
S-au scris multe despre efectele pozitive ale iertării asupra adulților. Studiile arată că actul de a ierta pe cineva ne poate face pe noi adulți mai fericiți, mai sănătoși și mai conectați. Sistemele majore de autoajutorare, cum ar fi Alcoolicii Anonimi, premiază iertarea ca o cheie esențială pentru vindecare și pentru a trăi o viață productivă. Pe măsură ce înțelegem mai bine ce înseamnă a ierta, începem să înțelegem mai multe despre rolul pe care îl joacă iertarea în viața copiilor noștri.
Reclama
X
Cercetătorii din Țările de Jos și-au propus să afle dacă capacitatea copiilor de a-i ierta pe alții are legătură cu bunăstarea lor psihologică. Ei au cerut elevilor mai mari de școală elementară (cu vârste între 9 și 13 ani) să se gândească la un moment în care un coleg de clasă le-a greșit. Copiii au completat apoi un chestionar care măsoară cât de mult iertaseră colegul de clasă și au îndeplinit o sarcină în care puteau acorda aceluiași credite pentru un cadou, un test comportamental de iertare. De asemenea, au efectuat sondaje pentru a-și determina bunăstarea psihologică, inclusiv satisfacția de viață, fericirea și stima de sine.
După ce au analizat cifrele, cercetătorii au descoperit că ambele tipuri de iertare au fost asociate pozitiv cu bunăstarea generală, cu o avertizare: colegul de clasă care a comis infracțiunea trebuia considerat un prieten. Cu non-prieteni, nu a existat nicio relație între iertare și bunăstare.
Ce ar putea însemna asta pentru copiii pe care îi predăm și îi creștem
Deși acest studiu nu a arătat o relație cauzală, a sugerat o legătură între iertare și bunăstare. Se poate ca atunci când un copil nu poate ierta un prieten, prietenia lui se deteriorează și acest lucru îi afectează fericirea. Acest efect ar fi mai puțin relevant atunci când ai de-a face cu cineva a cărui prietenie contează mai puțin. În acest fel, iertarea îi poate ajuta pe copii să mențină relații puternice. Pe de altă parte, este posibil ca copiii cu o bunăstare psihologică mai mare să fie mai capabili să ierte.
În calitate de adulți, trebuie să-i ajutăm pe copii să descopere nuanțele relațiilor lor, inclusiv atunci când este important pentru ei să practice iertarea. Iată câteva idei care ar putea ajuta:
Model de iertare pentru copii în propria ta viață.Vorbește în mod explicit despre când și de ce îi ierți pe alții și spune-le clar când îi ierți pentru ceva. Subliniază exemple de complexitatea relațiilor și rolul pe care îl joacă iertarea în menținerea acestora.
Ajutați copiii să treacă prin pașii iertării.Când un copil este nedreptățit, ghidați-l prin procesul de a recunoaște că a fost făcut rău și de a sta puțin cu acele sentimente urâte; apoi, asigurați-vă că își împărtășesc preocupările cu altcineva, cum ar fi un părinte sau un alt prieten, înainte de a trece mai departe. Ajutați-i să vadă că este în regulă să se simtă rănit și să identifice persoanele cu care pot vorbi.
Învață-i pe copii ce înseamnă cu adevărat iertarea.Când procesăm probleme, explicați copiilor că iertarea este ceva ce facem nu numai pentru ceilalți, ci și pentru noi înșine, astfel încât să putem elibera furia și să facem spațiu pentru sentimente mai plăcute. Când copiii iartă, ei nu acceptă răul făcut, ci aleg să treacă peste el. Programe precum Justiția Restaurativă, care câștigă popularitate în școli, ar putea ajuta.
În timp ce mai multe studii ca acesta ar putea lumina și mai mult relația dintre iertare și bunăstare pentru copii, deocamdată ar putea merita să trecem dincolo de „îmi pare rău” ca obiectiv general și final al rezolvării conflictelor. . Pentru a crește copii mai fericiți, ar trebui să luăm măsuri care să ducă la mult mai multe „te iert”.
