Cu stresul finalului asupra multor elevi de liceu (si de gimnaziu!), sper ca ne putem opri un moment pentru a pune totul in perspectiva.
Pentru ca statisticile despre stresul adolescentilor, prietenii mei, sunt infricosatoare.
La fel ca majoritatea parintilor, vreau ca copiii mei sa reuseasca la scoala si mi-as dori ca ei sa mearga la facultate. Mai mult decat atat, vreau sa fie niste elevi implicati si pasionati – nu doar la scoala, ci pentru intreaga lor viata.
Advertisement
X
Dar cand te uiti la studiile copiilor aflati la facultate si cu un GPA mare, imaginea nu este roz.
Este un portret al stresului cronic si al privarii de somn, al presiunii si al depresiei, nu al unor elevi pasionati si bucurosi.
Se pare ca a reusi la scoala ar putea sa nu fie un „obicei al fericirii”. Luati in considerare faptul ca, intr-un studiu asupra copiilor din liceele de inalta performanta din California, 70 la suta dintre elevi „se simt adesea sau intotdeauna stresati de munca lor la scoala, iar 56 la suta au raportat ca isi fac des sau intotdeauna ingrijorari cu privire la lucruri precum notele, testele si acceptarea la facultate. .”
Desi un anumit nivel de stres poate fi, desigur, motivant sau chiar sanatos, stresul cronic, cum il descriu acesti studenti, este foarte daunator pentru mintea si corpul lor in curs de dezvoltare. Un sfert dintre studentii din acel studiu se lupta cu depresia, iar 7 la suta s-au taiat recent, ceea ce oamenii fac uneori pentru a face durerea emotionala fizica. Aproape jumatate au raportat ca au experimentat trei sau mai multe simptome fizice de stres in ultima luna, cum ar fi dureri de cap sau de stomac, pe care le-au atribuit activitatilor lor academice.
Multi copii folosesc droguri si alcool pentru a face fata; un student a spus: „Cand ma simt deosebit de stresat, simt ca intoxicatia este cea mai buna cale de iesire”.
Nu sunt doar copiii de la acel studiu din California, nici nu sunt doar elevi de liceu. Copiii cu varsta cuprinsa intre noua si 13 ani spun ca sunt mai stresati de catre cadrele universitare decat orice altceva, inclusiv hartuirea sau crizele familiale precum moartea sau divortul. In plus:
• Numarul de copii si adolescenti tratati pentru depresie sa dublat in ultimii cinci ani; un sfert dintre adolescenti s-au simtit „tristi sau deprimati in fiecare zi timp de doua sau mai multe saptamani” cel putin o data in cursul anului precedent.
• Sinuciderile, in special in randul fetelor, sunt in crestere. In randul fetelor preadolescente cu varsta cuprinsa intre 10 si 14 ani, sinuciderile au crescut cu 76 la suta intre 2003 si 2004; In randul adolescentelor cu varste intre 15 si 19 ani, sinuciderile au crescut cu 32%. In 2007, 15% dintre copii „s-au gandit serios sa incerce sa se sinucida”; sapte la suta au incercat de fapt sa se sinucida cel putin o data. Sinuciderea este a treia cauza de deces in randul copiilor cu varste cuprinse intre 10 si 24 de ani.
• Douazeci la suta dintre elevii de la doua scoli Ivy League raporteaza ca „s-au ranit intentionat prin taiere, ardere sau prin alte metode”.
Exista si alte semne semnificative ca ne impingem copiii in prag.
De exemplu, 5,5 milioane de copii si adolescenti sunt tratati pentru leziuni sportive in fiecare an; un studiu indica faptul ca aproximativ 50-70 la suta dintre aceste leziuni sunt atribuite suprasolicitarii. Copiii vor fi raniti facand sport, da, dar vor fi raniti mai des daca ii impingem prea tare.
Un alt indicator ca ne impingem copiii prea tare este ca copiii insisi raporteaza ca sunt epuizati. Adolescentii au nevoie de 9,25 ore de somn pe noapte, dar majoritatea in medie doar sapte ore, iar 25% au sase ore sau mai putin. Copiii mai mici sunt si ei epuizati: elevii de la prima pana la a cincea au nevoie de 10-11 ore de somn noaptea, dar doar 29 la suta primesc atat de mult.
La fel de deconcertant este faptul ca majoritatea adolescentilor recurg la inselaciune in incercarea lor de a merge inainte. Nouazeci si cinci la suta dintre juniori si seniori de liceu spun ca au inselat la un test, iar 90 la suta dintre elevii de gimnaziu recunosc ca au inselat. Copiii simt ca trebuie sa insele – mai degraba decat sa invete – pentru a se descurca bine la scoala.
Probabil ca nu trebuie sa spun asta, dar o voi spune: inselarea nu se simte bine. Ii face pe copii sa se simta prost pentru ei insisi, chiar si atunci cand nu se simt deosebit de vinovati. Invatarea, pe de alta parte, ii face pe copii sa se simta bine.
In mod clar, copiii nostri sunt in mare suferinta. Trebuie sa-i ajutam. In timp ce multi copii indeplinesc standardele inalte pentru succesul scolar pe care le oferim pentru ei, multi dintre aceiasi copii isi sacrifica fericirea pentru a face acest lucru.
Desigur, scolile trebuie sa-si schimbe temele si politicile de testare. Suna ca o comanda grea, dar este posibil. Pentru dovezi, nu cautati mai departe decat Challenge Success, un program bazat pe cercetare care a demonstrat un succes masurabil in a ajuta scolile sa reduca stresul elevilor si sa le sustina bunastarea fizica si emotionala.
Acest program functioneaza. Copiii care participa la ea se descurca de fapt mai bine la scoala, chiar si atunci cand petrec mai putin timp facand temele si mai putin timp ingrijorandu-si notele.
Nu toti copiii sufera si vom face bine sa intelegem de ce. De exemplu, elevii de la The Thacher School, din Ojai, CA, arata o sanatate fizica si emotionala remarcabila, in ciuda pregatirii intense pentru facultate. (Dezvaluire: sunt in consiliul lui Thacher.)
Cultura Thacher este dramatic diferita de culturile de stres si de inselaciune intalnite in randul majoritatii copiilor aflati la facultate. Din acest motiv, cred ca este important sa aruncam o privire atenta la locurile in care copiii nu schimba fericirea pentru admiterea la facultate de elita.
Parintii joaca, de asemenea, un rol foarte important in realizarea schimbarilor. Saptamana viitoare, voi sublinia cele trei lucruri care cred ca sunt cele mai importante sa le facem pentru a ne salva copiii.
Referinte: Toate studiile la care am facut referire in aceasta postare sunt rezumate pe site-ul web Challenge Success, unde puteti gasi, de asemenea, link-uri catre articolele complete ale jurnalului.
© 2011 Christine Carter, Ph.D.
Deveniti un fan Raising Happiness pe Facebook.
Urmareste-o pe Christine Carter pe Twitter
Abonati-va la buletinul informativ lunar Raising Happiness.
