Articole despre
minte si corp
si multe altele
Derulati in sus
Cum sa-i invatati pe copii meditatia cu bunatate iubitoare
De
Christine Carter
| 10 septembrie 2012
Print
Bookmark
Poate ca a sta cu picioarele incrucisate sa repeti lucruri precum „Fie ca toate fiintele sa fie libere de suferinta” este putin prea indepartat pentru tine. Sunt un om de stiinta pentru ca strig cu voce tare, asa ca va puteti imagina cum m-as putea simti cand m-as simti in timp ce sunt inconjurat de oameni de stiinta proeminenti, ceea ce am facut candva intr-o retragere de meditatie tacuta de 7 zile. Doar ca de fapt nu m-am simtit prost.
De ce
Deoarece cercetarile demonstreaza puterea incredibila a meditatiei cu bunatate iubitoare: nu este nevoie sa fii constient de tine cand aceste lucruri ar putea fi mai eficiente decat Prozac. Numita si metta, meditatia de bunatate iubitoare este practica simpla de a directiona urarile de bine catre alte persoane.
Publicitate
X
Iata cum se face
Ideea generala este sa stai confortabil cu ochii inchisi si sa-ti imaginezi ce iti doresti pentru viata ta. Formuleaza-ti dorintele in trei sau patru fraze. In mod traditional, ar fi ceva de genul:
Fie sa fiu sanatos si puternic. Sa fiu fericit. Sa fiu plin de usurinta.
Meditatia de bunatate iubitoare este o simpla repetare a acestor fraze, dar directionandu-le catre diferiti oameni. Fac asta cu copiii mei inainte de culcare. Vizualizam impreuna spre cine indreptam metta si la inceput spun ceva (Fie ca tu sa fii fericit) si copiii repeta dupa mine. Dupa cateva repetari, incepem sa le spunem la unison. Expresiile pe care le folosim sunt „Fie ca tu sa fii sanatos si puternic. Fie fericit. Fie linistit”.
1. Incepe prin a directiona frazele catre tine: Fie fericit.
2. In continuare, directioneaza metta catre cineva pentru care te simti recunoscator sau cineva care te-a ajutat.
3. Acum vizualizati pe cineva fata de care va simtiti neutru – oameni care nu va plac nici nu va plac. Acesta poate fi mai greu decat ati crede: ma face sa realizez cat de rapid putem fi sa judecam oamenii ca fiind pozitivi sau negativi in viata noastra.
4. In mod ironic, urmatorul poate fi mai usor: vizualizarea persoanelor care nu va plac sau cu care va distrati. Copiii care sunt tachinati sau hartuiti la scoala se simt adesea destul de imputerniciti atunci cand le transmit dragoste oamenilor facandu-i nefericiti.
5. In cele din urma, indreptati metta catre toata lumea in mod universal: „Fie ca toate fiintele de pretutindeni sa fie fericite”.
In acest videoclip de 3 minute, Sylvia Boorstein, autoarea cartii Happiness is an Inside Job, invata cum sa faci asta. O alta resursa buna este Sharon Salzberg — ea a scris Loving-Kindness: The Revolutionary Art of Happiness. A face acest lucru cu copiii de toate varstele nu trebuie sa fie complicat; majoritatea se pricep sa-si foloseasca imaginatia pentru a transmite dragoste si urari de bine. Nu trebuie neaparat sa cititi carti despre asta: meditatia de bunatate iubitoare este atat de simpla pe cat pare. Oamenii scriu carti despre asta pentru ca este atat de puternic.
Iata ce primesti cand trimiti dragoste
Meditatia de bunatate iubitoare face mult mai mult decat produce sentimente bune de moment. Pe o perioada de noua saptamani, cercetarile au aratat ca acest tip de meditatie a crescut experientele oamenilor de emotii pozitive. (Daca lucrati la imbunatatirea raportului dintre emotiile pozitive si cele negative, incepeti cu metta!) Cercetarea arata in mod convingator ca de fapt ii pune pe oameni pe „traiectorii de crestere”, lasandu-i mai capabili sa evite depresia si „devin din ce in ce mai multumiti”. cu viata.” Acest lucru se datoreaza probabil ca creste o gama larga de acele resurse care asigura o viata plina de sens si de succes, cum ar fi un sentiment sporit de scop, un sprijin social mai puternic si mai putine boli. Cercetarile arata chiar ca meditatia de bunatate iubitoare „schimba modul in care oamenii abordeaza viata” in bine.
Am mai scris pe blog despre conexiunile sociale si despre cat de importante sunt acestea pentru sanatate si fericire. Facand o simpla meditatie de bunatate iubitoare ne poate face sa ne simtim mai putin izolati si mai conectati cu cei din jurul nostru: un studiu a aratat ca o SINGURA meditatie de bunatate iubitoare in sapte minute i-a facut pe oameni sa se simta mai conectati si mai pozitivi atat cu cei dragi, cat si cu strainii totali si se accepta mai mult pe ei insisi. Imagineaza-ti ce ar putea face o practica obisnuita!
© 2012 Christine Carter, Ph.D.
Deveniti un fan Raising Happiness pe Facebook.
Urmareste-te pe Christine Carter pe Twitter
Aboneaza-te la podcastul Happiness Matters de pe iTunes.
Inscrie-te la CLASA Cresterea Fericirii!
Despre autor
Va puteti bucura si de
comentarii
Super articol!! As trimite link catre acest articol dintr-o discutie pe blogul meu daca este OK.
dmar9 | 06:09, 9 martie 2009 | Legatura
Vorbesti mult despre obiceiurile fericirii. Pentru mine meditatia este nucleul dezvoltarii acestor obiceiuri. Pana am inceput sa meditez, aveam doar cunostinte despre fericire. Meditatia este procesul de interiorizare a acesteia. Budistii impart meditatia in doua faze: meditatie analitica si meditatie de plasare. In faza analitica, consider din punct de vedere conceptual virtutea pe care ma concentrez din mai multe unghiuri si diverse analogii (asa cum descrii mai sus). La un moment dat, ajungi la un aha! punct pe care buddhistii il numesc realizarea. Aici incepe meditatia de plasare, pentru ca iti doresti cu adevarat sa absorbi acest sentiment, gand, hotarare pana cand se cufunda in inima ta. Acest lucru este necesar pentru a interioriza cu adevarat fericirea si a depasi repetarea punctelor de discutie. Ceea ce este interesant este ca nu sunt capabil sa detectez, eu insumi, diferentele dintre mintea/inima mea fata de persoana care eram inainte de a medita serios, dar oamenii din jurul meu, in special sotia mea, au observat diferenta si beneficiaza de ea. Acesta este modul budist Kadampa – de a face fericiti fara efort pe altii.
JP | 18:22, 16 aprilie 2009 | Link
Pe tema copiilor, mi-ar placea sa aud alti parinti succes in a-si determina copiii sa mediteze. Singurul succes pe care l-am avut este sa conduc prin exemplu. Practica mea zilnica este vizibila pentru fiica mea de 4 ani. Ritualurile pregatitoare ale ofrandelor, prosternatii si rugaciuni sunt suficient de tangibile pentru ca ea sa le observe si sa mimeze. Cand ajung la meditatia propriu-zisa, unde sunt tacut si nemiscat, ea crede ca m-am oprit. Dintr-o camera din apropiere, ea latra incurajare: „Du-te, tati. Merge!” Inutil sa spun ca este o naratiune de meditatie amuzanta.
Cand devine frustrata, ii spun sa respire si sa mediteze. Ea renunta la aceasta sugestie la fel de usor pe cat o pot oferi eu. M-am resemnat cu speranta ca, mai tarziu, in viata ei, va considera meditatia ca un obicei al fericirii, deoarece exemplul a fost proeminent in copilaria ei. Asa ca, daca altcineva poate oferi o perspectiva despre cum sa introduci un copil in meditatie, sunt urechea.
JP | 18:36, 16 aprilie 2009 | Link
Ce sugereaza titlul articolului dvs. la intrebari, ce este potrivit pentru copii
Gama de experienta posibila este diferita de la un copil la un adult. Varietatea starilor de spirit transpersonale intense pe care meditatia le poate ajuta sa le catalizeze sunt pe care le propun, mai ales experiente pentru adulti. Asta nu inseamna ca aceleasi experiente nu exista, dar capacitatea copilului de a se raporta la ele este redusa.
Ceea ce cred ca este mai accesibil pentru copii este practica meditativa existentiala care introduce corpul lor ca un instrument meditativ. Tehnici de relaxare musculara, constientizare a respiratiei, postura etc.
Meditatia are multe traditii si tehnici, iar in istoria culturala occidentala se aseamana cu cuvantul „contemplare”. Articolul dvs. subliniaza practica budista aproape Tonglen, aceasta este o provocare pentru un adult sa preformeze. Exemplele tale de practica „recunostinta” sunt, cred, mai potrivite decat structurarea acestor idei intr-o sesiune de meditatie in stil budist pentru copii.
Va multumesc pentru articol – m-a determinat sa investighez daca vreo traditie mondiala incurajeaza practica meditativa cu copiii si, daca da, ce..
-rafal
[email protected] | 10:16, 31 iulie 2009 | Legatura
Pentru mai multe activitati ca aceasta care sunt utile pentru copiii de toate varstele, incercati cartea lui Sandy Eastoak Dharma Family Treasures http://www.amazon.com/Dharma-Family-Treasures-Buddhism-Children/dp/1556432445/ref=sr_1_1
ie=UTF8&qid=1249657836&sr=8-1 – epuizat din aspectul lucrurilor, l-am gasit la biblioteca mea locala. Copiii mei au 5 si 2 ani si socrii mei chinezi locuiesc cu noi. In fiecare seara, soacra mea se roaga in cantoneza (nu inteleg rugaciunea, cantoneza mea este doar putin mai avansata decat cea a copilului meu de 2 ani), apoi ne tinem cu totii de mana si respiram adanc de trei ori. Copilul de 2 ani a inceput deja sa participe la asta, iar cel de 5 ani considera ca nu poate participa (pentru ca se zvarcoleste in loc sa se aseze la masa cand este chemat) o consecinta negativa care i-a modelat in bine comportamentul de la inceputul mesei.
——-
Ahmie | 09:15, 7 august 2009 | Link
comentarii blog sustinut de Disqus
Acest articol – si tot ce este de pe acest site – este finantat de cititori ca tine.
Deveniti un membru abonat astazi. Ajutati-ne sa continuam sa aducem „stiinta unei vieti pline de sens” pentru dvs. si pentru milioane de oameni de pe tot globul.
