Cand te gandesti la recunostinta si la locul ei in cultura noastra, s-ar putea sa nu te gandesti imediat la moralitate, adica la chestiuni de bine si rau.
Adesea, facem ca recunostinta sa sune ca si cum totul este despre tine. In domeniul autoajutorarii, auzim ca recunostinta este cel mai important ingredient pentru a trai o viata de succes si implinita – sau ca atunci cand suntem recunoscatori, frica dispare si apare abundenta.
De fapt, cercetarile sustin ideea ca recunostinta ii ajuta pe cei care o practica. Ei raporteaza mai putine simptome fizice de boala, mai mult optimism, atingere mai mare a obiectivelor si scaderea anxietatii si a depresiei, printre alte beneficii pentru sanatate.
Reclama
X
Daca te opresti cu a te simti bine, recunostinta pare cu siguranta mai mult o platitudine decat o emotie morala care motiveaza reciprocitatea si altruismul. Dar aici cred ca multi dintre noi gresim recunostinta.
Exista o conceptie mult mai veche, pre-auto-ajutorare, despre recunostinta ca o emotie cu motivatii morale. Pentru filozoful Cicero din secolul I, recunostinta era o chestiune de obligatie religioasa „fata de zeii nemuritori”. Psihologii moderni precum Michael McCullough si colegii l-au sistematizat astfel: Recunostinta este un „barometru moral” – o recunoastere „ca cineva a fost beneficiarul actiunilor morale ale altei persoane”. Ei continua sa sustina ca recunostinta este, de asemenea, un intaritor moral, ceea ce inseamna ca vei vedea „multumirile” de la altii ca o recompensa care te va determina sa oferi mai mult in viitor.
Propria mea lucrare a incercat sa cartografieze relatia dintre recunostinta si altruism in creier. Descoper ca legatura neuronala dintre cei doi este foarte profunda si ca cultivarea recunostintei ne poate incuraja sa ne simtim mai generosi. Nu spunem „multumesc” din motive egoiste. Departe de asta: recunostinta, ca si daruirea, ar putea fi propria ei rasplata.
Recompense neuronale pentru daruire
Cand ne gandim la cercetarea relatiei dintre recunostinta si altruism, exista, in general, doua abordari principale.
In primul rand, ne putem intreba daca oamenii care par a fi mai recunoscatori sunt si mai altruisti. Cercetatorii folosesc chestionare pentru a determina gradul in care cineva este in mod caracteristic recunoscator. Ei pun alte intrebari pentru a determina gradul in care cineva da in general. In cele din urma, folosesc statisticile pentru a determina masura in care altruismul cuiva poate fi prezis din recunostinta lor.
Mai multe despre recunostinta
Descoperiti cele sase obiceiuri ale oamenilor extrem de recunoscatori.
Aflati ce dezvaluie creierul despre recunostinta.
Aflati cum recunostinta va schimba creierul.
Cat de recunoscator esti
Raspunde la testul nostru de recunostinta!
Astfel de studii sunt utile pentru intelegerea modului in care multumirea s-ar putea raporta la altruism – de fapt, cele doua par sa mearga mana in mana – dar, desigur, depind de capacitatea unei persoane de a-si judeca propria recunostinta si altruism. Ne putem imagina pe cineva care se prezinta ca fiind extrem de recunoscator sau cea mai generoasa persoana de la Maica Tereza, dar acest lucru ar putea fi cu siguranta neadevarat. De aceea, studiile care folosesc aceste metode nu pot explica de ce oamenii recunoscatori s-ar putea comporta prosocial. Poate ca se simt vinovati. Sau poate ca oamenii altruisti se simt bine cand altii se descurca bine. Cum putem sti
In acest moment, trebuie sa adoptam o abordare experimentala. Intr-un studiu recent, unii colegi de-ai mei au incercat sa inteleaga relatia dintre tendintele prosociale generale si modul in care creierul raspunde la donatiile caritabile. Pentru inceput, cercetatorii au evaluat tendintele prosociale ale participantilor folosind chestionare. Apoi, au furnizat participantilor bani reali si i-au introdus intr-un scaner RMN care masoara nivelul de oxigen din sange din creier.
In scaner, banii ar putea merge fie catre participantii insisi, fie catre o organizatie de caritate, cum ar fi o banca alimentara locala. Uneori, aceste daruri erau voluntare; uneori nu, asa ca era mai mult ca o taxa decat o donatie. Aceasta distinctie a fost importanta, deoarece, in conditia de impozitare, participantul nu se simte bine in privinta unei alegeri caritabile, ci doar in ceea ce priveste obtinerea de bani de catre organizatia de caritate. Pe masura ce banii s-au transferat, colegii mei s-au concentrat pe centrele de recompensa ale creierului – regiunile care ne ofera o doza de neurotransmitatori de bine – pentru a compara raspunsul creierului la aceste diferite conditii.
Rezultatul
Colegii mei au descoperit ca participantii mai prosociali au simtit o recompensa interioara mult mai mare atunci cand banii mergeau catre organizatii de caritate decat pentru ei insisi. Au gasit altceva interesant: cu cat participantul este mai in varsta, cu atat este mai mare aceasta dispozitie binevoitoare – sugerand ca, odata cu varsta, creierul tau te poate rasplati mai mult atunci cand vezi bine in lume, mai degraba decat atunci cand tu insuti obtii anumite beneficii.
Facandu-ne un pas de la rezultate ca acestea, suntem lasati sa ne intrebam ce face pe cineva recunoscator sau altruist in primul rand. Este o chestiune de doza corecta de gene prosociale
Sau este o viata de experiente sau de socializare familiala care incurajeaza atat recunostinta, cat si daruirea
Studiul colegilor mei a raspuns la cateva intrebari mari, dar a lasat si unele fara raspuns. Una dintre aceste mari intrebari a implicat legatura dintre recunostinta si altruism. Merg mana in mana
Recunostinta incurajeaza intr-adevar altruismul
Antrenarea creierului recunoscator
Pentru a incepe sa aflu, am efectuat un experiment destul de asemanator cu cel din studiul colegilor mei. Diferenta cheie
am intrebat participantii despre nivelul lor de recunostinta, precum si despre altruismul lor, cu o versiune mai slaba a sarcinii de a oferi. Dupa ce si-au desfasurat activitatea de daruire in aparatele RMN, am comparat raspunsul creierului pentru rezultate care au beneficiat de caritate fata de sine, la fel ca in studiul anterior.
Am descoperit ca participantii care au raportat trasaturi mai recunoscatoare si mai altruiste au avut un raspuns mai puternic in regiunile de recompensa ale creierului la beneficiile caritabile, la fel ca in studiul anterior. Am fost incantat sa gasesc acest rezultat intr-un grup nou de oameni cu o sarcina similara, dar nu identica.
A existat o alta diferenta in cele doua studii ale noastre: desi participantii lor nu au fost restrictionati de varsta, al meu a inclus doar femei tinere. Colegii mei au vazut ca masura neuronala si comportamentala a bunavointei a crescut de-a lungul vietii, dar nimeni inca nu a aratat ca aceasta masura s-ar putea schimba intr-un interval de timp mai scurt la adultii tineri sanatosi. Aceasta era o alta mare intrebare la care trebuia raspuns. Banuiala mea a fost ca practica recunostintei va duce la tendinte mai altruiste in creier.
Asadar, in pasul doi al experimentului, am repartizat aleatoriu jumatate dintre participantii mei sa scrie un jurnal de recunostinta in fiecare seara, pana la o alta scanare a creierului cateva saptamani mai tarziu. Cealalta jumatate a grupului a scris intrari expresive in jurnal, dar sugestiile pentru aceste intrari au fost mai degraba neutre decat concentrate pe recunostinta. Niciun grup nu a fost spus care este scopul studiului sau ce fac alti oameni.
La sfarsitul celor trei saptamani, participantii s-au intors pentru a doua scanare a creierului. Inca o data, masura cheie a fost raspunsul recompensa al creierului la locul in care au ajuns banii – o organizatie de caritate fata de ei insisi. S-ar schimba mai mult pentru grupul de recunostinta decat pentru grupul de control
Intr-adevar, a facut-o! Raspunsul in cortexul prefrontal ventromedial, o regiune cheie pentru procesarea recompensei in creier, a aratat o crestere a masurarii altruismului pur pentru grupul de recunostinta si o scadere in grupul de control.
Desigur, multi factori pot influenta procesarea recompensei de catre creier. Ne putem imagina ca primirea de 5 USD s-ar putea simti grozav… sau te-ar putea face sa te simti inselat daca te-ai astepta la mai mult. Chiar depinde. Cu toate acestea, am constatat ca, dupa ce am exersat recunostinta timp de trei saptamani, cortexul prefrontal ventromedial a crescut valoarea pe care a acordat-o beneficiilor pentru ceilalti. Si, amintiti-va, acest lucru este pentru transferurile de tip fiscal, cand participantii nici macar nu pot sa se felicite pentru ca au facut o alegere altruista. Computerul a facut alegerea; tocmai au observat rezultatul. Au pierdut cinci dolari, dar organizatia de caritate i-a castigat – iar creierul lor s-a simtit mai bine in privinta rezultatului.
Intr-un fel, recunostinta pare sa pregateasca creierul pentru generozitate. Numararea binecuvantarilor este destul de diferita de a numara banii tai, deoarece recunostinta, asa cum prevad filozofii si psihologii, ne indreapta catre comportamente morale, reciprocitate si motivatii de a plati inainte. Aparent, creierul nostru ne face sa ne simtim mai bogati atunci cand altii se descurca bine. Poate de aceea cercetatorii au observat ca oamenii recunoscatori dau mai mult.
Recunostinta poate fi buna pentru noi, dar este buna si pentru altii.
