De ce elevii marginalizati au nevoie de speranta pentru a reusi

Cercetatorul Dante Dixson a crescut cu un puternic sentiment de speranta in viata, in mare parte datorita mesajelor pe care le-a primit de la mama sa despre rezolvarea problemelor si munca din greu. Desi niciunul dintre parintii sau bunicii sai nu a mers la facultate, nu a existat niciodata nicio indoiala ca va merge.
Dante Dixson, Ph.D., este cercetatorul principal al The Hope Laboratory.
Dar, dupa cum arata cercetarile sale, tinerii din grupurile marginalizate nu primesc intotdeauna aceste mesaje pline de speranta astazi. Pe fundalul conflictelor politice si al relatiilor rasiale tensionate din SUA, ei pot auzi rareori asteptari pozitive de la profesori sau pot vedea modele in mass-media care le seamana.
In consecinta, poate fi dificil sa ne imaginam un viitor stralucitor – sau orice viitor, ceea ce a fost cazul unui tanar de 16 ani care i-a spus lui Dixson ca nu se astepta sa traiasca peste 18 ani, in acelasi mod obisnuit s-ar spune. , „O sa cumpar niste inghetata.”
Reclama
X
Dixson este profesor asistent de psihologie educationala la Wayne State University – care va fi in curand la Michigan State University – si cercetatorul principal al Laboratorului Sperantei, analizand modul in care speranta influenteaza asteptarile studentilor pentru viata lor, in special ale studentilor din minoritati. El si altii au descoperit ca speranta, sau a avea ceva la care sa astepte cu nerabdare si sa lucreze in mod tangibil, este asociata cu o mai buna implicare si curiozitate in sala de clasa, cu rezultate academice mai mari, cu o fericire mai mare si cu un risc mai scazut de deces. Munca lui Dixson ii ajuta pe educatori, profesori si psihologi sa inteleaga cum imaginatia si speranta ii pot propulsa pe elevi catre obiective si rezultate care ar fi parut inaccesibile.
In interviul de mai jos, vorbesc cu Dixson despre modul in care speranta (sau lipsa acesteia) poate influenta viata elevilor, impactul disparitatilor rasiale si de clasa in educatie si ce putem face pentru a aduce mai multa speranta tuturor.

Jenara Nerenberg: Speranta pare un concept atat de intangibil. Cum ii ajutam de fapt pe tineri sa cultive un sentiment mai puternic de speranta

Dante Dixson: Chiar acum si in ultimul an, am implementat si dezvoltat o interventie in suburbiile Detroit-ului care dureaza 90 de minute sau mai putin.
Intregul scop al interventiei este de a-i determina pe elevi sa gandeasca ca este posibil mai mult si de a-i determina pe elevi sa creada ca ceea ce este posibil este de fapt mai usor de ajuns decat se astepta. Le arat studentilor imagini cu oameni despre care, in general, nu ne asteptam sa aiba succes, impreuna cu GPA scazute false. Ei impartasesc reactii de genul „Oh, probabil ca sunt in inchisoare”. Apoi le arat fotografii din viata lor reala – unul este chirurg cardiac, unul este in NFL, celalalt are un startup cu venituri de milioane de dolari. Si ii intreb pe elevi cum cred ca au ajuns de la punctul A la punctul B.

Institutul de vara GGSC pentru educatori

Un atelier de sase zile pentru a transforma intelegerea profesorilor despre ei insisi si despre elevii lor
Aplicati acum
O persoana a spus: „Ei au mers la biserica si s-au rugat ore si ore si ore.” Si le spun, ei bine, de fapt au luat ceva de genul „angajarea de munca grea”, care este ceea ce le cer elevilor mei sa ia: ca vor aparea la clasa si vor face ceea ce spune profesorul, indiferent de ce, face toata munca le sunt atribuite cat pot de bine si incearca activ sa reuseasca cat mai bine timp de sase saptamani. Toate acestea se refera la rate mai mari de succes in scoala.

JN: Cum ii ajuta interventia dvs. pe studenti cu stabilirea obiectivelor

DD:Rog studentii sa aleaga un obiectiv extins pe care sa-l atinga in decurs de sase luni — multi aleg sa obtina un A sau un 4.0. Si vin cu trei obiective pe termen mediu care vor ajuta la realizarea obiectivului final mai probabil, cum ar fi obtinerea unui A la mijlocul termenului sau obtinerea unui A la proiectul stiintific.
Si apoi ii pun pe studenti sa vina cu care ar putea fi cel mai mare impediment in atingerea unuia dintre acele sub-obiective. Deci, daca un scop secundar ar fi obtinerea unui A la proiectul stiintific, atunci cel mai mare impediment ar fi sa nu vina cu o idee buna de proiect sau poate o distragere a atentiei. Apoi le rog pe elevi sa vina cu cum ar putea depasi aceste impedimente. Cercetarile [sugereaza ca] daca esti capabil sa-ti imaginezi obstacolele, elevii au sanse mai mari sa le depaseasca.
Ii pun sa inchida ochii si sa treaca printr-un exercitiu de vizualizare a sperantei, folosind cat mai multe simturi. Ii ghidez asa cum isi imagineaza trecandu-si ziua, trezindu-se si mergand la scoala, zi dupa zi, apoi imaginandu-si acel sub-scop – sa-l vad in departare si apoi sa-si imagineze acel impediment care apare. Poate ca un telefon mobil perturba studiul si apoi le rog sa-si imagineze ce ar face ei in acea situatie. Apoi le rog sa-si imagineze cum s-ar putea simti prietenii si familia lor vazandu-i indeplinind obiectivele secundare. Apoi le rog din nou sa simta si sa-si imagineze ramificatiile indeplinirii obiectivului de intindere.
Scopul este de a-i face pe elevi sa creada ca ceea ce vor sa faca in viata este doar un pas urias, dar extrem de usor de gestionat. Poate ca nu imi pot imagina sa devin medic la Harvard, dar pot sa ma prezint la curs! Pot sa-mi fac temele timp de sase saptamani! Pot sa fac ce spune profesorul timp de sase saptamani!
Atunci mediul incepe sa le raspunda diferit. Daca primesti un A in clasa, profesorii sunt mai predispusi sa raspunda favorabil, colegii de clasa sunt mai predispusi sa raspunda favorabil, iar apoi toate aceste lucruri intaresc ceea ce te-a dus acolo.

JN: De ce este speranta deosebit de importanta pentru tinerii din grupurile dezavantajate

DD:Cred ca speranta, in special, este o cale excelenta pentru tinerii minoritari si dezavantajati, deoarece ii face pe elev sa gandeasca in afara rezultatelor tipice. Elevii nu se pot imagina facand aceste lucruri [mare] pentru ca nimeni din jurul lor nu le face. Dar daca ii poti determina pe elevi sa spere dincolo de ceea ce este tipic pentru cei din jur – sa-l vezi, sa simta, sa simta – atunci asta ii determina sa ia masuri si sa se straduiasca dincolo de ceea ce se straduiesc cei din jurul lor.
„Daca ii poti determina pe studenti sa spere dincolo de ceea ce este tipic pentru cei din jur – vezi, simtiti, simtiti – atunci asta ii face sa ia masuri
.” – Dr. Dante Dixson
Intrucat climatul nostru politic actual interzice diverse grupuri sau ingreuneaza anumite grupuri sa vina in Statele Unite si sa se vada americani, toate acestea le afecteaza nivelul de speranta. Daca as fi hispanic si as auzi oameni spunand ca oamenii care arata ca mine nu apartin aici si ca zidurile se ridica pentru a-i tine afara pe oameni ca mine, asta imi va impiedica capacitatea de a avea speranta in viata mea de zi cu zi.

JN: O parte din munca ta se refera la educatia dotatilor. Puteti vorbi mai multe despre experientele studentilor de culoare in acest context

DD: Luati, de exemplu, un baiat afro-american care vede cei mai buni performante care arata ca el. Ce vede el
El vede sportivi, in primul rand. Sau animatori. Unele studii au descoperit ca afro-americanii sunt de cateva ori mai susceptibili de a fi prezentati in mass-media ca hoti, hoti, in inchisoare sau alte imagini negative in comparatie cu americanii europeni, care sunt de multe ori mai susceptibili de a fi prezentati ca medici, avocati si alte oameni cu studii superioare.
Cred ca atunci cand esti un baiat afro-american si vezi in mod constant afro-americani fiind portretizati ca in inchisoare, morti sau ca un atlet sau un animator, asta limiteaza ceea ce crezi ca este posibil. Deci intrebarea devine: „Ce ma face special
, ca sa ma pot ridica peste asta si sa fiu omul ciudat.”
Dar chiar si atunci cand cineva are capacitatea – ca pentru o clasa AP sau un program cu talent – multi dintre ei nu vor sa fie acolo, pentru ca exista acest sentiment de a fi singur si de a nu apartine acolo.
Am citit odata un capitol de carte care spunea ca un copil are de cinci ori mai multe sanse de a fi intr-un program pentru dotati daca are un statut socioeconomic inalt (SES) fata de SES scazut. Profesorii sunt mult mai putin probabil sa identifice elevii minoritari si dezavantajati pentru a intra in programele dotati. Oamenii bogati pot, in general, sa mearga si sa obtina o evaluare privata care sa demonstreze abilitatile copilului supradotat si, in plus, pot plati pentru costul ridicat al programelor pentru dotati.
Deci, cand iei in considerare toate acestea, exista doar acest conglomerat de factori care lucreaza cu totii impotriva studentilor minoritari si dezavantajati pentru a-si atinge cel mai inalt potential. Deci totul se reuneste acolo unde studentii nu se vad pe ei insisi sau nu se imagineaza acolo. Si chiar daca se pot vedea pe ei insisi acolo, ei nu au acest sentiment de agentie de „Pot sa ajung acolo”.

JN: Deci, cum pot oamenii sa aiba mai multa speranta in acest climat
Cum ne respingem mesajele societale

DD:Modul in care luptam impotriva acestui lucru este prin sustinerea unor grupuri marginalizate. De exemplu, daca mesajul politic este ca tinerii studenti hispanici nu apartin aici, atunci evidentiind realizarile lor, punandu-le in lumina, concentrandu-se pe contributiile lor la societatea americana. Ceea ce face asta este sa ofere oamenilor o viziune diferita pentru a vedea dincolo de barierele puse in jurul lor.
„Modul in care luptam cu mesajele societatii este prin a retine grupurile marginalizate”
– Dr. Dante Dixson
Daca mesajul este ca hispanicii nu apartin, dar atunci este lansat un contra-mesaj despre marile lor contributii la societatea americana, asta poate arata ca tinerii hispanici pot realiza lucruri. De exemplu, daca un savant sau un doctor hispanic Rhodes este evidentiat intr-o revista, atunci il ajuta pe un tanar hispanic sa-si imagineze ceea ce poate realiza, dar ajuta si sa furnizeze informatii despre cum pot realiza aceste lucruri.

JN: Cum afecteaza violenta politiei si lipsa reprezentarii mass-media pline de speranta tinerii afro-americani si cum ati sugera liderii comunitatii sa genereze mai multa speranta

DD:Daca as vedea un tanar afro-american impuscat de politie, asta mi-ar impiedica speranta ca as crede ca oamenii ca mine vor fi intotdeauna marginalizati, iar sistemul va incerca intotdeauna sa ma invadeze incercand sa ma ridic la inaltime. abilitatile mele. Ceea ce ar putea face este sa ma faca sa ating obiective care nu sunt la fel de inalte si apoi sa cred ca nu le pot indeplini obiectivele pe care le-as face daca as simti ca nu am nicio restrictie.
Ceea ce pot face ei insisi tinerii afro-americani este sa incerce sa inteleaga ca aceste evenimente nu sunt reprezentative pentru toate situatiile. Daca as duce un grup de tineri afro-americani la un colegiu sau o universitate de culoare istorica, unde oamenii arata ca ei si provin din medii precum au facut si acum realizeaza lucruri pe care nu le vedem in mass-media si TV, atunci asta le-ar facilita credinta. in capacitatea lor de a realiza lucrurile pe care mass-media spune ca nu pot.
Este rasismul real
Fara indoiala. Este real si puternic si o bariera foarte mare in calea tinerilor minoritari. Dar, in acelasi timp, una dintre cele mai mari modalitati ale rasismului de a impiedica speranta este ca ii face pe oameni sa creada ca nu pot realiza multe. Si modul in care provocam acest lucru este prin faptul ca afro-americanii cred ca pot realiza mai mult si ca, daca fac tot ce pot face si incearca sa realizeze cat de mult pot – chiar daca rasismul este real – vor ajunge mult mai departe. decat daca nu ar incerca in primul rand.
O intrebare pe care o pun adesea este: „Ce ai face daca ai sti ca nu poti esua
Ce ai incerca sa fii daca ai sti ca nu poti esua
Apoi incerc sa-i fac sa raspunda la acea intrebare facilitand cat mai multi pasi de-a lungul acelei cai – de exemplu, as putea sa le prezint prietenilor mei doctori daca spun ca vor sa devina medic sau sa-i conduc la un medic. scoala. Odata, am avut pe cineva sa vina cu mine la o clasa de licenta, ca sa vada ca nu rezolvam ecuatii diferentiale in acea clasa si ca nu este atat de greu pe cat cred oamenii ca este.
Deci, practic, este ridicarea valului asupra acestor lucruri la care studentii pur si simplu nu sunt expusi si a le face sa stie ca pot realiza aceste lucruri la fel de mult ca oricine altcineva.