Sunt intr-o sala cu alte 200 de oameni, ma uit in ochii unui strain si plang.
In cadrul atelierului nostru de Stiinta Constiintei si Compasiunii de Sine, psihologul clinician Shauna Shapiro le-a rugat participantilor sa se intoarca catre persoana de langa ei si sa-si imagineze toata durerea ei – luptele si pierderile, durerile si esecurile ei.
Mai facusem practici de constientizare si compasiune inainte, desigur, dar asta era diferit. Asta a fost visceral.
Reclama
X
Si tocmai acesta este ideea, au explicat Shapiro si co-prezentatorul ei, psihologul Kristin Neff. Compasiunea de sine nu este un exercitiu intelectual, in care luptam cu gandurile autocritice din capul nostru cu argumente logice pentru acceptarea de sine. Mai degraba, este o atitudine si un sentiment cald, iubitor, conectat – unul care exista atat in corpul nostru, cat si in mintea noastra.
Imaginandu-mi durerea partenerului meu, practicam compasiunea, iar Neff nu vede prea multa diferenta intre compasiune si autocompasiune. Ea defineste autocompasiunea ca a ne trata pe noi insine asa cum am trata un prieten care sufera. In cadrul ei, aceasta implica trei pasi:
Mindfulness: Sa fim constienti de suferinta noastra, fara a fi coplesiti de aceasta.
Umanitate comuna:Recunoasterea faptului ca suferinta noastra face parte din experienta umana, conectandu-ne cu ceilalti.
Bunatatea de sine: Avem grija de noi insine atunci cand suferim, linistindu-ne durerea si oferindu-ne intelegere.
„In cele din urma, ceea ce exersam cu autocompasiune este de ce am nevoie in acest moment si putem sa ne dam ceea ce avem nevoie
”, a spus Neff.
Ne putem opri si face o pauza de autocompasiune ori de cate ori intampinam dificultati. Dar nu putem face asta mecanic. Dupa cum a explicat Neff, trebuie sa cautam cuvintele care provoaca o inmuiere in corpurile noastre – cele care se simt corecte. Acestea pot fi diferite pentru diferiti oameni:
Mindfulness: S-ar putea sa va spuneti: „Acesta este un moment de suferinta” sau „Este greu”.
Umanitate comuna: ti-ai putea spune: „Suferinta face parte din viata” sau „Nu sunt singur” sau „Fiecare are propriile lupte”.
Bunatatea de sine: s-ar putea sa-ti spui: „Pot sa fiu bun cu mine insumi” sau chiar „Imi pare rau, draga”.
In acele momente de autocompatimire sau de judecata de sine, Neff recomanda, de asemenea, sa folosesti un gest de iubire fata de tine, cum ar fi sa-ti pui ambele maini pe inima, sa tii stomacul sau sa te imbratisezi. Din nou, sentimentul este mai important decat orice pas specific – pentru tine, unele dintre aceste gesturi pot fi incomode sau de-a dreptul inconfortabile, altele chiar corecte. Cheia este sa experimentati si sa descoperiti care dintre ele va aduce un sentiment de confort si caldura.
Desi s-au facut mai multe cercetari cu privire la efectele compasiunii asupra corpului si creierului, unele studii incep sa arate impactul autocompasiunii. De exemplu, un studiu nou-nout a constatat ca practicarea autocompasiunii atenueaza raspunsul nostru la stres in fata unei sarcini coplesitoare, masurata prin variabilitatea mai mare a frecventei cardiace (variatia in timp intre bataile inimii, cu niveluri mai ridicate asociate cu o sanatate mai buna si emotionala). regulament).
Scrisoare de autocompasiune
Acest exercitiu va cere sa va scrieti o scrisoare prin care va exprimati compasiunea pentru un aspect al vostru care nu va place.
Incercati-l acum
. Deci, cum se simte de fapt autocompasiunea
Neff si-a amintit ca s-a lasat autocompatimita intr-o zi in timp ce si-a privit fiul autist pe terenul de joaca, lovindu-se in mod repetat de un tobogan, in loc sa se joace frumos ca ceilalti copii (aparent perfecti). Cand si-a amintit sa se trateze cu compasiune, a simtit acest val cald de conexiune si comunitate – constientizarea ca toti parintii se lupta in moduri diferite cu copiii lor. Acest lucru a ajutat-o sa se simta mai aproape de ei, mai degraba decat separata.
Calmandu-ne corpurile, crede Neff, autocompasiunea poate servi oamenilor din jurul nostru. Deoarece suntem creaturi sociale, captam emotiile celorlalti – limbajul subtil al corpului si indiciile faciale care se strecoara chiar si atunci cand incercam sa le ascundem. Cineva care emana calm si caldura mai degraba decat asprime si suferinta poate raspandi acel calm si altora.
Totusi, nu toata autocompasiunea se simte calda si neclara. Neff crede ca autocompasiunea are un yin si un yang. Yin-ul este forma sa reconfortanta, linistitoare, in care ne validam durerea si ne recunoastem dificultatile. Yang-ul este forma mai motivanta de autocompasiune, in care ne protejam sau ne asiguram pentru ceilalti – generand sentimente de inversunare si putere.
La conferinta, am inceput sa ma simt un pic prostesc plangand in public — la un eveniment de lucru, nu mai putin. Dar si partenerul meu incepuse sa planga. Si pe baza zgomoturilor pe care le-am auzit in jurul meu, nu eram singuri.
