De ce avem nevoie de compasiune
Avem nevoie de compasiune pentru ca viata este grea. Cu totii suntem susceptibili la boli si rani. Fiecare dintre noi are o durata de viata care a avut un inceput si va avea un sfarsit. La fel ca tine, sunt vulnerabil la boli. La fel ca tine, mi-ar putea face un test de sange maine care sa spuna ca viata mea se va sfarsi. La fel ca tine, am auzit ca fiul meu a murit intr-un accident de masina.
Pentru ca aceste lucruri se pot intampla oricui dintre noi in orice moment, suntem cu totii impreuna. Nimeni — nimeni — nu scapa. Si cu cat lucram mai mult impreuna, cu atat putem face mai suportabila aceasta calatorie a suferintei. Traditia budista o spune astfel: „La fel ca mine, vrei sa fii fericit; la fel ca mine, vrei sa fii liber de suferinta.” Acea recunoastere a fricii si a dorintei comune este baza pentru compasiune.
Advertisement
X
Dar compasiunea nu este intotdeauna usoara. Am o viziune generala destul de simpla despre compasiune, care este ca este „o sensibilitate la suferinta cu angajamentul de a incerca sa atenueze si sa previna acea suferinta”. Nu o confundam cu alte emotii pozitive, precum iubirea, pentru ca cele mai grele forme de compasiune sunt pentru oamenii pe care nu ii iubesti. De asemenea, este mai greu sa fii plin de compasiune fata de oamenii care par foarte diferiti de tine decat fata de oamenii care sunt ca tine. Acestia sunt doar cativa dintre factorii care pot inhiba compasiunea.
Experientele de viata ne pot diminua si capacitatea de a oferi si de a primi compasiune. Sunt terapeut, iar oamenii care vin la terapie sunt adesea prinsi in bucle psihologice care ii impiedica sa accepte compasiunea de la altii sau de la ei insisi.
Dar putem intrerupe acele bucle devenind constienti de modul in care functioneaza creierul nostru – devenind constienti de propria constientizare. Putem incepe apoi sa cultivam in mod deliberat compasiunea, invatand sa cultivam atentia plina de compasiune, gandirea plina de compasiune, sentimentul de compasiune si comportamentul plin de compasiune. Invatam sa fim deschisi atat fata de suferinta din altii, cat si fata de suferinta din noi insine – si apoi putem actiona pentru a atenua aceasta suferinta.
Probleme cu creierul
© Dugald Stermer
Cu totii suntem creati biologic. Creierul nostru este creat de genele noastre; nu au fost create de noi, ci pentru noi prin evolutie si, ca atare, descoperim ca creierul nostru poate face lucruri minunate (gaseste modalitati de a vindeca boli) si lucruri groaznice (face razboi). Asadar, felul in care creierul nostru a evoluat inseamna ca ne poate da o multime de probleme, de fapt, iar necazul provine din faptul ca avem intr-adevar doua creiere.
Avem un creier vechi, care are o multime de motive si dorinte care au evoluat cu mult timp in urma si pe care le impartasim cu multe alte animale. Deci, la fel ca si cainele dvs. de familie, suntem in mod natural motivati sa evitam lucrurile care ne-ar putea face rau si putem fi teritoriali, posesivi si preocupati de statut. De asemenea, suntem motivati sa facem prietenii, sa ne reproducem si sa avem grija de urmasi. Si la fel ca si cainele nostru de familie, putem experimenta emotii de anxietate, frica, furie, pofta si bucurie.
Dar si noi suntem foarte diferiti de alte animale. In urma cu aproximativ doua milioane de ani, unul dintre stramosii nostri primate a inceput sa dezvolte inteligenta umana, iar acum suntem capabili sa ne imaginam, sa rationam, sa folosim limbajul si sa folosim simboluri. Acest „nou” creier este fabulos atunci cand este folosit cu intelepciune, dar mult depinde de modul in care interactioneaza cu vechiul creier.
De exemplu, imaginati-va ca o zebra observa un leu si fuge – la asta se pricepe creierul mai batran, animal: sa detecteze si sa raspunda la amenintari. Daca zebra scapa, se va aseza si se va intoarce la turma si va incepe din nou sa manance fericita. Dar asta nu se va intampla pentru un om din cauza noului creier. Omul va incepe sa se gandeasca: „Doamne, poti sa-ti imaginezi ce s-ar fi intamplat daca as fi fost prins
” Ei se trezesc in mijlocul noptii gandindu-se: „Ce zici de maine
si de copii! Oh, Dumnezeule.”
Amenintarea a luat sfarsit, dar noul creier nu o poate lasa sa plece. Ruminam si rulam simulare dupa simulare in mintea noastra a scenariilor „ce-ar fi”. Acum, desigur, acest lucru poate fi foarte util pentru a afla cum sa eviti leii in primul rand sau pentru a face o sulita. Dar ne poate prinde si frica.
Aceasta este ceea ce numim memorie emotionala. Va mai dau un exemplu, de data aceasta mai aproape de lumea moderna. Sa presupunem ca va plac vacantele. Cand te gandesti la vacante, te entuziasmeaza. Dar apoi, intr-o vacanta, esti batut sever si jefuit si ajungi la spital. Ce se va intampla in anul urmator cand te gandesti la vacante
Ei bine, acea amintire a traumei va reveni si asa ca vacantele nu-ti mai sunt placute.
Acelasi mecanism functioneaza si cu copilul care este iubit dimineata, dar al carui parinte se imbata si il bate noaptea. Sistemul de atasament – partile creierului care faciliteaza legatura amoroasa cu parintii nostri – fuzioneaza cu sistemul fricii. Deci, pe masura ce acel copil creste si incepe sa simta conexiune cu alti oameni, el deschide sistemul de atasament – dar, din pacate, in memoria lui emotionala, atasamentul este si el toxic. Acea persoana are acum o problema de sanatate mintala.
Multi oameni cu probleme de sanatate mintala sunt in bucle de care nu pot scapa. Rumeaza despre lucruri care ii inspaimanta, rumineaza ca nu sunt buni sau inferiori. Se concentreaza pe toate aspectele negative. Aceasta nu este vina lor, pentru ca avem o partinire naturala, de amenintare a creierului vechi. Dupa cum noteaza Rick Hanson, creierul este Velcro pentru lucrurile negative si bazate pe amenintari, dar teflon pentru cele pozitive. Toti suntem asa.
Cum ajuta mindfulness la rezolvarea problemelor
Din fericire, avem si abilitatile de a reconcilia vechiul creier cu noul. Una dintre ele este o tehnica pe care o numim mindfulness – constientizarea moment la moment a gandurilor si sentimentelor. Adica, avem capacitatea de a fi constienti de constientizare si de a observa pur si simplu si de a ne familiariza cu trucurile pe care mintea noastra le joaca asupra noastra.
Aceasta este o calitate evolutiva fenomenal de importanta, aproape ca o calitate a dezvoltarii unui sistem vizual. Inainte ca animalele sa aiba capacitatea de a fi constiente de lumina, nu a existat constientizarea luminii. Dar, desigur, lumina exista. Acum avem un creier care trebuie sa fim constienti de a fi constienti, ceea ce nu are niciun alt animal – si acest lucru ne pune pe umerii nostri responsabilitati fantastice, pentru ca ne putem trezi la realitatea vietii in care ne aflam si putem incepe sa facem alegeri sanatoase pe masura ce un rezultat. Cimpanzeii nu pot face asta – nu se pot uita la corpul lor si se gandesc: „O, Doamne, trebuie sa slabesc”.
Mindfulness ne ajuta sa intelegem ca atentia este ca lumina reflectoarelor – indiferent de ceea ce straluceste este ceea ce devine mai stralucitor in minte, ceea ce ne poate afecta chiar si fiziologic.
Incercati asta: imaginati-va in mod deliberat entuziasmul in preajma unei vacante sau posibilitatea de a castiga la loterie. Lasati asta sa va concentrati pentru un minut de doua si observati ce se intampla in corpul vostru. Apoi, indreptati-va atentia (in mod intentionat) la o cearta sau la una dintre grijile tale de baza in acest moment. Observa ce se intampla in corpul tau. Te-ai simtit foarte diferit, in functie de locul in care ti-a fost concentrata
atentia Atentia pune si lucrurile in afara reflectoarelor, in intuneric. Sa presupunem ca mergi la cumparaturi de Craciun si intri in 10 magazine, iar in noua magazine iti sunt de mare ajutor asistentele, dar intr-un magazin asistenta este foarte nepoliticos si te face sa astepti. Ei bine, la cine te gandesti cand te duci acasa
„Doamne, de unde scot acesti oameni
” iti spui. „Ar trebui sa-i scriu managerului magazinului si sa o concediez
Era atat de nepoliticos.” Esti intr-o bucla acum si esti in sistemul furiei. I-ai uitat pe toti vanzatorii care au fost draguti cu tine. Sunt in intuneric pentru ca lumina reflectoarelor este pusa pe cel nepoliticos. Cat de extraordinar ca putem uita 90% din experienta noastra!
Dar, desigur, odata ce observam ce face mintea – si de ce – atunci putem incepe sa preluam controlul asupra atentiei noastre si sa o folosim cu atentie si practic. Dar daca tu, intentionat, hotarasti ca ii vei reaminti pe ceilalti noua oameni.
Petrece timp amintindu-ti cat de amabil a fost unul dintre ei in acel magazin, zambetul altuia, cum s-a straduit atat de mult sa-ti gaseasca lucrul pe care ti-l doreai.
Mai multe despre Mindfulness
Urmareste si distribuie videoclipul care a inspirat acest eseu.
Urmareste toate celelalte prezentari de la conferinta noastra „Practicing Mindfulness and Compassion”, care a fost co-sponsorizata de revista Mindful. Aceste videoclipuri sunt disponibile numai pentru membrii GGSC – deci deveniti membru astazi!
Cumparati noua carte a lui Paul Gilbert, Mindful Compassion.
Cat de atent esti
Faceti testul nostru!
A face acest pas – iesirea din bucla de furie – necesita intentie. Si aceasta intentie este cheia cultivarii compasiunii.
Compasiunea este inradacinata mai adanc in sistemele creierului care au de-a face cu intentionalitatea si motivatia, iar daca te orientezi spre compasiune, atunci vei schimba intreaga orientare a mintii tale. Iar cheia aici este sa intelegem ca putem selecta, in mod intentionat, unul dintre sistemele noastre motivationale de baza – pentru ingrijire – si il putem cultiva, il putem ajuta sa creasca si sa se maturizeze, prin practica. De asemenea, trebuie sa intelegem exact de ce este util sa facem acest lucru: pentru ca ne schimba creierul si ne va oferi mult mai mult control asupra gandurilor si vietii noastre.
Asadar, in terapia care incearca sa dezvolte compasiunea, ii instruim pe oameni sa-si aminteasca, sa-si aminteasca, sa-si aminteasca, sa observe, sa observe, sa observe bunatatea – si apoi sa construiasca pe acele amintiri. Calugarul budist si autorul Matthieu Ricard spune ca mintile noastre sunt ca gradinile si vor creste in mod natural. Dar daca nu sunt cultivate, ele sunt influentate de vreme si de orice seminte sunt in vant. Unele lucruri vor creste, iar altele se vor zgari – si, in cele din urma, s-ar putea sa nu ne placa rezultatele.
Putem ajunge sa intelegem de ce si cum sa cultivam compasiunea in noi, care are capacitatea de a ne vindeca si de a ne reorganiza mintile astfel incat sa incepem sa devenim oamenii care ne dorim sa fim – cu alte cuvinte, sa avem mintea de gradina pe care o dorim. . Acest lucru necesita curaj. Daca esti agorafob, comportamentul plin de compasiune nu inseamna sa stai acasa sa mananci ciocolata, pentru ca este usor. Compasiunea se stinge si se confrunta cu anxietatile tale.
Cu clientii nostri barbati vorbim adesea despre doua tipuri de curaj. Exista curajul fizic, pe care multi dintre ei il au, dar exista si curajul emotional, care este acela de a putea trece in zone de suferinta si durere profunda. Compasiunea ne ajuta sa ne miscam in acele zone. Trebuie sa fim pregatiti sa ne confruntam cu durerea in noi insine – si sa atenuam acea durere.
Deci iata situatia. Creierul pe care l-am mostenit din milioane de ani de evolutie este atat un dar, cat si un blestem, daca nu este inteles si folosit cu intelepciune. Ne este usor sa ne pierdem in emotiile si motivele noastre de baza sau sa devenim stresati personal de problemele altora.
Dar evolutia ne-a oferit si un tip foarte diferit de atentie – o competenta extraordinara la fel de miraculoasa ca si capacitatea de a vedea lumina – care poate simti si experimenta constiinta constiintei insasi. De aici putem incepe sa vedem in natura mintii – si sa incepem sa facem alegeri cu privire la ce emotii dorim sa cultivam in viata noastra. Asta inseamna sa te trezesti si sa incepi sa devii iluminat.
