Aud frecvent plangeri de la parinti ca adolescentii lor – sau, mai exact, adolescentii lor – sunt irationali.
Copiii spun ca vor sa intre intr-o facultate buna, de exemplu, dar apoi le lipseste scoala pentru ca au stat treaza jumatate din noapte uitandu-se la filme. Sau spun ca si-ar dori sa continue sa ia lectii de chitara, astfel incat sa se poata alatura trupei de rock a prietenilor lor, dar refuza sa exerseze la un program regulat sau sa se prezinte la lectiile lor.
Primul lucru de acceptat este ca sarcina de dezvoltare a adolescentului tau este sa ia pozitia irationala, pozitia cu care ei stiu ca nu vei fi de acord. Adolescentii sunt motivati sa se individualizeze sau sa castige autonomie si independenta prin diferentierea de noi, parintii lor iubitori. Acesta este motivul pentru care uneori iau pozitii pe care stim ca nu le-ar putea crede cu adevarat. (Cu exceptia faptului ca ei cred cu adevarat in parerea lor asupra lucrurilor, cel putin din punct de vedere emotional.)
Publicitate
X
Odata ce intelegem ca adolescentii sunt foarte predispusi sa adopte pozitii aparent irationale cu privire la lucruri, exista strategii pentru a ne influenta copiii adolescenti fara a le pune in pericol nevoia de individualizare. Aceasta postare se bazeaza pe o conversatie pe care am avut-o cu Ron Dahl despre cresterea adolescentilor, precum si pe unele dintre lucrarile scrise ale lui Dahl.
L-am intrebat pe Dahl ce face cu copiii sai cand vrea sa-i influenteze.
Raspunsul lui
El foloseste tehnici dintr-o metoda clinica numita „interviu motivational”. Interviurile motivationale s-au dovedit eficiente in motivarea schimbarii comportamentului la adolescenti in arene dificile, cum ar fi abuzul de droguri si alcool, alimentatia dezordonata si comportamentul sexual riscant. Sfatul lui Dahl a fost sa invatam sa-l folosim ca parinte pentru zonele mai banale in care ne-am dori sa vedem cresterea copiilor nostri, astfel incat daca avem nevoie de el pentru o problema mai mare sa stim ce facem. Iata cinci tehnici de interviu motivational care scad rezistenta copiilor la influenta noastra:
(1) Exprima empatie. Copiii si adolescentii sunt mult mai probabil sa ne asculte daca se simt intelesi. Rezistati impulsului de a da sfaturi sau de a „dai cu degetele” – doua lucruri care tind sa creeze defensiva si rezistenta la ideile noastre marete. In schimb, reflectati adolescentilor pozitia lor asupra lucrurilor.
(2) Pune intrebari deschise pentru a intelege pozitia lor. Vrem sa ne incurajam adolescentii sa ne impartaseasca cele mai intime motivatii. Pentru a face acest lucru, putem formula intrebarile noastre fara a judeca in moduri care sa-l determine pe adolescent sa detalieze. Chiar daca le oferim copiilor posibilitatea de a alege despre ce sa vorbeasca („Vrei sa vorbesti despre cum este cand iti pierzi cumpatul la scoala sau vrei sa vorbesti despre ceea ce te ingreuneaza sa mananci sanatos
Masa de pranz
”) Dahl recomanda sa punem intotdeauna si o intrebare super-deschisa, cum ar fi „… sau poate ca exista altceva pe care ai prefera sa discutam
Ce crezi tu
”
(3) Reflecteaza ceea ce spun ei, nu ceea ce noi as vrea sa spuna ei. Aceasta poate fi o simpla reformulare:
Adolescent: Spui ca trebuie sa fac toate aceste lucruri pentru a face echipa, dar cred ca voi face echipa chiar daca nu trec prin acele cercuri.
Parinte: Nu esti sigur ca toata aceasta munca este necesara.
Sau, puteti reflecta ceea ce inseamna, dar folositi cuvinte diferite:
Adolescent: Nu sunt alcoolic!
Parinte: Eticheta aceea chiar nu ti se potriveste.
Sau, incercati sa reflectati ceea ce simt:
Adolescent:Nu sunt alcoolic!
Parinte: Chiar te enerveaza cand crezi ca esti etichetat in acest fel.
In cele din urma, incercati sa amplificati sau sa exagerati — fara sarcasm! — ceea ce spun ei daca adolescentul isi exprima clar o oarecare ambivalenta cu privire la rezistenta sa la influenta dvs.:
Adolescent: Nu sunt sigur ca am nevoie de ajutor sau tratament pentru a face fata acestui lucru.
Parinte: Viata ta este foarte buna acum, asa cum este.
(4) Arata-le inconsecventele lor — cu blandete.Un lucru pe care il putem reflecta adolescentilor nostri, folosind strategiile de mai sus, sunt motivatiile lor conflictuale – inconsecventele dintre ceea ce spun ei ca sunt obiectivele sau convingerile lor si comportamentul lor actual.
Ce sa-i spun, atunci, adolescentului care vrea sa se alature trupei de garaj, dar nu a exersat in mod regulat sau nu a invatat muzica
In primul rand, cere-i permisiunea sa-i spuna ce vezi.
Daca ea spune ca este dispusa sa asculte punctul tau de vedere, subliniaza cu blandete discrepanta dintre ceea ce spune ca vrea si ceea ce face pentru ca acest lucru sa se intample intr-un mod fara judecati, cu fapte: „Chiar vrei sa te alaturi trupei lui Jack, dar inainte te vor lasa sa audiezi, trebuie sa inveti toate melodiile din lista lor de redare. Inca nu ai inceput sa inveti acele melodii. Se pare ca piesa ocupa mult timp pe care l-ai putea petrece exersand si ca, cand ajungi acasa de la antrenament, vrei doar sa te relaxezi in camera ta in loc sa exersezi mai mult sau sa-ti incepi temele.”
(5) Sustine-le autonomia si subliniaza alegerea si controlul personal.Adolescentii sunt cel mai probabil sa se schimbe atunci cand recunosc problema ei insisi si cand sunt optimisti cu privire la capacitatea lor de a rezolva problema. Putem ajuta exprimandu-ne increderea in abilitatile lor si subliniind ca nu le putem schimba – ca alegerea daca sa ne schimbam sau nu este doar a adolescentului. Dahl recomanda sa spui ceva de genul acesta: „Daca faci sau nu schimbari in activitatile tale sau in comportamentul tau depinde in intregime de tine. Cu siguranta nu as vrea sa te simti presat sa faci ceva impotriva vointei tale.”
Toate aceste tehnici necesita practica. (Cel putin pentru mine. Singurul lucru care mi se pare natural este sa fii sef.)
Consultati urmatoarele cinci sfaturi din aceasta postare ulterioara, aici.
M-am inspirat foarte mult din acest capitol pentru aceasta postare:
Gold, Melanie A. si Ronald E. Dahl, „Utilizarea interviului motivational pentru a facilita comportamente mai sanatoase legate de somn la adolescenti”. In Tratamente comportamentale pentru tulburarile de somn. Editat de Michael Perlis, Mark Aolia si Brett Kuhn, Amsterdam: Academic Press, 2011, capitolul 38, pp. 367-380.
© 2013 Christine Carter, Ph.D.
Dati like acestei postari
Speram ca veti deveni fan Raising Happiness pe Facebook sau va veti inscrie la buletinul informativ lunar Raising Happiness.
