Timp de opt ani, imi iubeam meseria de profesor de liceu, abordandu-mi munca cu pasiune si integritate. Dar tocmai facusem un interviu pentru a fi dezvoltator de curriculum pentru o companie de mobila si ma gandeam sa renunt la predare. Acela a fost momentul in care m-am intrebat: Cum sa intamplat asta . Uzura
mea in asteptare nu era neobisnuita. Un raport din 2016 privind penuria de profesori mentioneaza ca, dupa cinci ani, 46% dintre profesori fie se muta in noi posturi, fie renunta la predare, adesea din cauza nemultumirii generale la locul de munca, a pierderii autonomiei si a lipsei de feedback. M-am trezit pe cale sa devin statistica din aceste motive si din multe alte motive.
Profesori, poate ati fost si voi in aceasta situatie. Chiar daca nu te-ai gandit sa renunti la predare, s-ar putea sa te simti epuizat, nerabdator, epuizat sau lipsit de pasiune. Asadar, ce faci
Publicitate
X
Dupa acel interviu telefonic, am decis sa nu renunt, ci sa ma dedic anul urmator aplicarii stiintei bunastarii in meseria mea. In mod ironic, predam de ani de zile o clasa de psihologie pozitiva de 12 saptamani pentru liceeni, bazata pe cercetari despre implicare, emotie pozitiva, sens si realizare. Dar nu practicam ceea ce predicam.
Aplicand stiinta fericirii si a sensului, am invatat sa iubesc din nou predarea. Sunt convins ca psihologia pozitiva poate ajuta orice profesor sa reduca epuizarea, chiar daca este doar pentru a ne ajuta sa trecem de anul urmator, saptamana viitoare sau ziua urmatoare cu mai multa bucurie si scop.
Ne putem schimba atitudinea fata de locurile de munca
. Prima piatra de bolta a motivatiei schimbarii in noi insine este Modelul Fericirii Durabile a Sonja Lyubomirsky si Kennon Sheldon. Studiile lor sugereaza ca circumstantele noastre – factori care de multe ori nu sunt sub controlul nostru – reprezinta de obicei doar 10% din variatia fericirii dintre oameni, in timp ce 40% este determinata de actiunile noastre intentionate si de obiceiurile zilnice.
Aceasta inseamna ca bunastarea noastra se afla in influenta noastra. Desi exista o multime de factori externi care contribuie la epuizarea profesorilor, putem totusi sa luam actiuni specifice pentru a ne creste implicarea, a ne imbunatati relatiile si a prospera in conditiile noastre.
Chiar si schimbarea de baza de a realiza ca avem un anumit control ne poate spori bunastarea. Lucratorii care se concentreaza pe propriul control au mai multe sanse sa foloseasca strategii de rezolvare a problemelor si mai putin probabil sa experimenteze stres psihologic la locul de munca. Educatorii care adopta un loc de control intern simt mai putin stres, rezultand relatii mai bune cu elevii, administratorii si parintii si mai putine probleme de disciplina si conflicte.
Odata ce adoptam un sentiment intern de control, putem gasi modalitati de a ne schimba constientizarea, atitudinea sau actiunile in orice moment, indiferent de context, pentru a ne imbunatati bunastarea. Cartea mea, The Burnout Cure: Learning to Love Teaching Again, se scufunda in zeci de strategii bazate pe cercetare pentru a face acest lucru, dar iata trei sfaturi care cel mai mult mi-au redus epuizarea si m-au ajutat sa invat din nou sa iubesc predarea. Au de-a face cu o constientizare, o atitudine si o actiune.
Institutul de vara GGSC pentru educatori
Un atelier de sase zile pentru a transforma intelegerea profesorilor despre ei insisi si despre elevii lor
Aplicati acum
1. Constientizare: Mindfulness
Mintea educatorilor este obligata sa provoace nemultumiri. Ne gandim constant la viitor – urmatoarea lectie sau urmatoarea intrebare – sau ne gandim la performanta trecuta a studentilor nostri. De asemenea, luptam pentru progres si schimbare, ceea ce face dificila cultivarea ecuanimitatii. Am simtit acest lucru personal, deoarece de multe ori eram ingrozit de ceva, fara sa ma simteam niciodata linistita.
Dupa cum a spus Dalai Lama, „Unele dintre gandurile tale nu au in vedere interesul tau.” Noi, profesorii, trebuie sa ne luptam adesea cu doua fiare ale epuizarii: ruminatia si resentimentele, care ne erodeaza bunastarea. Cum le putem combate
cu atentie.
Este usor sa abordezi mindfulness cu rezerva („Sunt profesor! Cand am timp sa meditez!”), dar chiar si cele mai elementare practici de respiratie constienta ne avantajeaza. Putem respira profund doua lenti inainte de a rosti primele cuvinte in clasa. Cand suntem antrenati emotional, putem folosi etichetarea gandirii si emotiilor pentru a activa lobul frontal si a calma amigdala. Si putem folosi intreruperi obisnuite – cum ar fi trantirea dulapurilor pe hol sau apeluri telefonice aleatorii in timpul unei lectii – ca mementouri sa ne acordam un moment pentru a respira si a fi prezent.
Nu sunt surprins ca studiile constata ca mindfulness afecteaza gestionarea stresului profesorilor si cultura clasei. Un studiu a repartizat aleatoriu 224 de profesori din mediul urban, fie unui program de gestionare a stresului bazat pe mindfulness, fie unui grup de control. Cei care au practicat mindfulness si-au imbunatatit reglarea emotionala si si-au redus stresul psihologic si urgenta in timp. Observatiile au aratat ca acestia au avut, de asemenea, interactiuni mai pozitive cu studentii – respirand adanc mai linistitor, ramanand curiosi in loc sa se grabeasca la judecata si pedeapsa atunci cand elevii s-au purtat prost si chiar zambind mai mult.
Momentele in care practicam mindfulness, chiar si doar pentru doar cateva respiratii adanci, sunt ca niste pietre aruncate intr-un iaz. Beneficiile se rasfrang asupra studentilor nostri, a predarii noastre si a vietilor noastre dincolo de clasa.
2. Atitudine:
Predarea recunostintei poate fi o provocare, deoarece ne angajam constant in comparatii. Comparam o clasa cu alta, un elev cu altul, un set de date cu altul. Si, deoarece cresterea este un obiectiv major, de obicei comparam prezentul cu modul in care lucrurile ar putea fi mai bune. Pentru unii, acest lucru poate fi motivant.
Dar, daca petrecem prea mult timp concentrandu-ne asupra modului in care ar putea fi mai bine, pierdem din vedere castigurile pe care le-am obtinut si norocul pe care il avem.
Cand observam ca compararea ne erodeaza bunastarea, ne putem reformula viziunea asupra situatiei noastre actuale folosind recunostinta, concentrandu-ne pe ceea ce merge bine, cum am putea fi norocosi si cine a oferit lucruri bune vietii noastre.
O modalitate de a insufla recunostinta in vietile noastre este instituirea „Zii Recunostintei” cu studentii. In fiecare marti, puteti petrece cateva minute exersand o interventie scurta de recunostinta, fie ca este vorba de inregistrarea gandurilor intr-un jurnal de recunostinta sau de discutarea adversitatilor pe care le-am depasit si care ne-au ajutat sa devenim oameni mai buni.
In loc sa ne agatam de emotiile negative si sa ne concentram doar asupra lucrurilor rele care ni s-au intamplat, ne putem face timp sa observam si sa discutam lucrurile bune despre locurile noastre de munca. Provocati studentii si colegii sa se alature unei „Provocare fara plangeri de 24 de ore pe zi”. Cat timp ne ia sa trecem 24 de ore fara a exprima o singura plangere meschina
Educatia poate fi plina cu lucruri care nu sunt suficient de bune (si retelele sociale nu se sfiesc sa se concentreze asupra acestora). Dar este si plin de victorie, speranta si pozitivitate. Recunostinta este mai buna decat nemultumirea cand vine vorba de bunastarea noastra; deci, concentreaza-te pe lucrurile care te inspira.
3. Actiune: Crearea de locuri
de munca
In aproape fiecare scoala, exista profesori care lancezesc. Si, in aproape fiecare scoala, exista profesori care prospera, desi lucreaza in aceleasi contexte cu aceiasi elevi. De ce
profesorii pasionati nu se nasc asa. Ei practica doar ceea ce cercetatorii numesc job crafting: luarea de actiuni intentionate pentru a schimba modul in care interactionam cu sarcinile noastre si cu ceilalti. Ne putem crea chemarea fata de profesia noastra reflectand la urmatoarele:
Imbunatatiri:Ce ma face sa iubesc aceasta meserie si cum pot face aceste sarcini mai mult
: Ce ma frustreaza in legatura cu acest job pe care le pot reduce sau schimba
Cadouri: Care sunt punctele mele forte si cum le pot aplica mai mult
Lacune: Care sunt punctele mele slabe si cum pot externalizati sau obtinem ajutor cu ele
Odata ce suntem intentionati cu privire la impulsurile, poverile, cadourile si lacunele noastre, ne putem aplica locul de control intern si putem face schimbari strategice in sarcinile si relatiile noastre. Asta nu inseamna sa adaugam mai mult in vietile noastre, de care niciunul dintre noi nu are nevoie; dar ar putea insemna sa faci ceva mai putin sau sa faci altfel.
Recomand sa incepi cu mic. De exemplu, notarea a fost o povara pentru mine. Asadar, m-am schimbat sa fac mai multe conferinte inainte de scriere cu studentii. Beneficiile
Mai putin timp pentru notarea dupa tema, mai mult timp folosind un impuls (conversatii unu-la-unu cu studentii) si mai mult feedback de calitate pentru a ajuta studentii sa invete.
De asemenea, putem face schimbari relationale, cum ar fi indrumarea unui student sau a unui coleg in timpul pranzului, in loc sa stam in salonul unui profesor (adesea o zona de plangeri). Sau ne putem hrani introvertitul interior facandu-ne timp dupa scoala pentru a reflecta, sau ne putem ajuta extrovertitul interior gasind colegi care doresc sa impartaseasca victoriile in loc sa se dezvaluie. Nu putem alege intotdeauna cu cine lucram, dar putem alege cum ne navigam in relatiile noastre.
In retrospectiva, sunt recunoscator ca nu am profitat de alte oportunitati de angajare si, in schimb, am aplicat stiinta bunastarii pentru a investi in mine. Stiu ca poate fi greu sa avem grija de noi insine ca educatori; suntem atat de obisnuiti sa dam.
Dar pentru a da tot ce putem, trebuie sa fim cei mai buni. Daca te trezesti ca lancezi – sau chiar daca nu – fa-ti ceva timp anul acesta pentru a-ti reformula constientizarea, atitudinile si actiunile tale. In acest fel, si tu iti poti reimprospata dragostea pentru aceasta munca critica numita educatie.