Exista o zicala veche, „Timpul inseamna bani”. Implica faptul ca a fi inactiv este o pierdere de timp si va duce la mai putin succes in viata.
Dar cercetatorul Ashley Whillans de la Harvard Business School sugereaza ca acesta este un mod gresit de gandire. In noua ei carte, Time Smart, ea sustine ca acordarea de prioritate a castiga mai multi bani fata de pretuirea timpului nostru are consecinte grave pe care multi dintre noi le subestimam. Intelegand mai bine cercetarea in stiinte sociale, sustine ea, putem incepe sa luam decizii mai inteligente in timpul nostru, care ne vor ajuta sa ducem vieti mai fericite.
A fi „inteligent in timp” inseamna sa nu ne exageram, sa evitam lucrurile care ne consuma timpul, dar care ne ofera putina fericire sau sens si sa luam decizii de zi cu zi (si decizii mai mari, care schimba viata) in timp ce tinem cont de costurile timpului pierdut, din modul in care interactionam cu dispozitivele noastre pentru ce locuri de munca alegem.
Publicitate
X
„Toate aceste decizii modeleaza puternic fericirea pe care o obtinem din momente, din zile, din intreaga noastra viata”, argumenteaza Whillans.
Cercetarile ei si ale altora au descoperit ca oamenii care isi pretuiesc timpul si il trateaza cu seriozitate sunt mai fericiti, sunt mai multumiti de locurile lor de munca si au conexiuni sociale si relatii intime mai bune. Poate de aceea au energia si timpul sa fie „prosociali” – sa faca lucruri precum observarea suferintei altora si sa-si ia timp sa ajute, sau sa recicleze si sa composteze in beneficiul planetei.
„Concentrandu-va pe timp, puteti contribui la fericirea familiei, a prietenilor, a colegilor, a comunitatii si a planetei”, scrie ea.
Evitarea capcanelor temporale
Multi dintre noi inca cad prada a ceea ce Whillans numeste „capcane ale timpului”, moduri de a gandi si de a ne comporta care ne impiedica sa avem mai mult timp. Prioritizarea banilor in timp este una majora, in care credem in mod eronat ca banii cumpara timp si fericire si ne petrecem tot timpul liber incercand sa fim productivi. Alte capcane includ lucruri precum:
Subevaluarea timpului: nu intelegem cat de cheie este timpul pentru fericirea noastra si nu suntem dispusi sa investim in salvarea lui.
Ocuparea ca statut: a ramane ocupat pentru a parea important si pentru a culege recompensele sociale.
Tehnologie: nu ne dam seama cat timp si atentie ne ia de fiecare data cand raspundem la un mesaj sau citim feedul nostru Twitter. Derularea neincetata prin retelele sociale poate parea inofensiva, dar de fapt tinde sa duca la mai multa nefericire.
Aversiune pentru lenenta: a fi inconfortabil de plictiseala sau a nu putea gasi bucurie in prezent.
„Da… la naiba!” efect: luarea de angajamente pentru viitor pentru ca anticipezi gresit ca vei avea mai mult timp liber mai tarziu.
Desigur, intelegerea acestor capcane nu inseamna ca vom face intotdeauna alegeri inteligente. Scopul lui Whillans nu este de a oferi o propunere de totul sau nimic, ci de a creste gradul de constientizare si de a ne impinge sa pretuim un pic mai mult timpul.
Ea incurajeaza cateva trucuri simple pentru a gasi si mai mult timp in viata noastra. Nu la propriu, desigur, deoarece toti avem aceeasi cantitate de timp, dar sa simtim ca avem mai mult timp. De exemplu, ea sugereaza lucruri precum oprirea telefonului mobil pentru o zi pentru a nu fi distras de la momentul prezent in timpul activitatilor distractive; petrecerea mai mult timp savurand lucruri, inclusiv mancarea noastra (si nu ne grabim prin mese); si angajarea in experiente uimitoare, care ne ajuta la extinderea simtului timpului.
Ea sugereaza, de asemenea, sa luati in considerare cu mai multa atentie marile decizii de viata – cum ar fi sa va luati un nou loc de munca sau sa va mutati intr-un oras nou – si sa va ganditi mai putin la cresterile salariale sau „a obtine mai mult pentru banii dvs.” decat la modul in care aceste decizii ar putea sa va faca saraci timp. Cu acest calcul, o casa de 3.000 de metri patrati cu o ora de naveta la locul de munca poate parea mai putin atragatoare decat sa-ti pastrezi apartamentul de 1.500 de metri patrati, unde poti merge pe jos la serviciu. La fel s-ar putea sa o schimbare in cariera care vine cu un salariu mai mare, dar cu ore mai lungi.
Pentru a ajuta cititorii sa-si inteleaga mai bine deciziile in timp, Whillans ofera foi de lucru pentru a reflecta asupra valorilor personale, a monitoriza comportamentul si a calcula raportul cost/beneficiu al eliberarii timpului. Calcularea timpului efectiv pierdut la naveta (un detractor aproape universal al bunastarii), de exemplu, ar putea incuraja oamenii sa ia in considerare sa-si ceara sefului o zi a saptamanii sa lucreze de acasa, sa mearga pe jos sau cu bicicleta la serviciu sau sa asculte o carte audio in timp ce sunt blocati. trafic. Sau ar putea ajuta oamenii sa-si dea seama ca obtinerea „cel mai bun chilipir” atunci cand faceti o achizitie ar putea sa nu merite timpul necesar pentru a o cerceta sau a conduce prin oras pentru a economisi 0,02 USD/galon la benzina.
Poate toata lumea sa fie inteligenta in timp
De asemenea, Whillans ii sfatuieste pe oameni sa ia in considerare externalizarea treburilor sau responsabilitatilor care nu le aduc fericire – un fel de abordare „Marie Kondo”. Asta evidentiaza una dintre punctele slabe ale cartii, pe care ea incearca sa o abordeze. Ea spune ca chiar si cei fara mijloace pot lua decizii care pretuiesc timpul mai mult decat banii si gasesc mai multa fericire. Dar, desi studiul ei recent poate sugera ca este asa, se pare ca multe dintre sfaturile ei practice ar avea o utilitate limitata pentru persoanele care se confrunta cu dificultati financiare. Daca trebuie sa alegi intre a-ti cheltui veniturile pentru alimente sau medicamentele necesare, de exemplu, nu vei putea angaja neaparat un menaj.
O parte a problemei sunt probleme sistemice care contribuie la saracia de timp. Multe locuri de munca au politici care ar putea folosi ajustari, sustine ea – poate avand mai putine intalniri cu personalul mai scurte, care necesita mai putine documente pe care oamenii trebuie sa le faca pe langa munca lor normala sau stimuland oamenii sa-si ia vacantele alocate. Institutiile guvernamentale ar putea oferi, de asemenea, asistenta sociala care ii elibereaza pe oameni sa petreaca mai mult timp cu familia sau sa faca birocratia mai putin intensa – de exemplu, inregistrarea persoanelor pentru a vota automat atunci cand primesc permisul de conducere sau simplificarea cererilor pentru bonuri de mancare sau alte ajutoare.
Argumentele ei pentru cresterea abundentei in timp o oglindesc pe cele ale altor cercetatori, care sugereaza ca avem nevoie de munca si politici guvernamentale care sa acorde prioritate bunastarii in detrimentul profiturilor sau PIB-ului.
„Trebuie sa recunoastem costurile reale si semnificative asociate cu obsesia culturala pentru cresterea financiara: cresterea costurilor de ingrijire a sanatatii, incapacitatea de a se pensiona care creeaza o lipsa de cai de crestere la locul de munca si o lipsa de participare sociala”, scrie ea.
Cu toate acestea, recunoscand limitele schimbarii mentalitatii guvernamentale, cartea ei se concentreaza in principal pe indivizi. Ea spera ca, convingandu-ne pe toti sa pretuim mai mult timpul, ideea se va raspandi.
„Incepe prin a deveni inteligent in timp, recunoscand efectul profund pe care aceasta transformare il are asupra ta si apoi cerand celorlalti sa respecte si sa se adapteze la abordarea ta fata de timpul tau.”
