Angajamentul civic este bun pentru noi si pentru societate. Oamenii care voteaza, fac voluntariat sau participa la construirea comunitatii tind sa aiba o sanatate mai buna si o bunastare mai mare, in timp ce se simt mai pregatiti pentru cariere profesionale. O societate cu un cetatean angajat este, de asemenea, probabil sa fie o societate mai fericita si mai sanatoasa.
Dar nu toti americanii participa in mod egal la activitati sociale si politice. De exemplu, la ultimele alegeri prezidentiale, doar 57% dintre adultii cu varste cuprinse intre 18 si 34 de ani au votat, in timp ce au votat 74% dintre adultii de peste 65 de ani. Si, in timp ce 63% dintre negri si 54% dintre latino-americanii au votat in 2020 – o crestere fata de 2016 – aceasta este totusi mai mica decat cei 71% dintre albi care au votat.
Participarea civica nu inseamna doar vot, desigur. Intr-adevar, poate arata foarte diferit pentru adultii tineri – in special din comunitatile de negru si latino. Cei carora istoricul au fost marginalizati si li s-a refuzat accesul la putere ar putea simti ca sistemul actual i-a esuat si sa fie mai putin inclinati sa voteze. Ei ar putea fi mai interesati sa conteste status quo-ul si sa participe la viata civica in alte moduri, mai putin traditionale. Trebuie doar sa ne uitam la miscarea Black Lives Matter pentru a vedea cum actiunea civica in afara votului poate fi eficienta in stimularea calcularii si schimbarii societatii.
Publicitate
X
Cum putem incuraja tinerii adulti de culoare si latino sa se implice in actiuni civice (in moduri traditionale sau netraditionale) care ii aduce beneficii lor si societatii
Un studiu realizat de Josefina Banales de la Universitatea din Pittsburg si colegii ei si-a propus sa afle.
Ei au analizat sondaje efectuate pe 500 de tineri adulti de culoare si latina (cu varste intre 18 si 34 de ani) care traiau in state swing inainte de alegerile din 2016, pentru a vedea ce i-a determinat angajamentul civic. In special, ei au dorit sa investigheze impactul de a avea o „constiinta critica” puternica, adica o constientizare a inegalitatii structurale in societate, un sentiment de agentie personala si dorinta de a contesta status quo-ul.
Pentru a masura constiinta critica, participantii au raportat cat de mult au fost de acord cu afirmatii precum „Discriminarea rasiala impotriva persoanelor de culoare ramane un aspect fundamental al societatii americane” si „Cel mai bogati 1% dintre americani au mult prea multa putere politica”. Ei au remarcat, de asemenea, cat de probabil au fost sa voteze la alegerile viitoare, cat de mult au participat la activitati politice (cum ar fi campanii politice, boicotare sau donatii pentru cauze politice) si modul in care au folosit retelele sociale in scopuri politice (comentand despre articole de stiri, cautand perspective de la persoane cu care nu erau de acord sau impartasind continut politic cu altii).
Cand Banales a analizat datele, ea a descoperit ca tinerii adulti de culoare si latina care erau mai constienti de inegalitatea sistemica erau, de asemenea, mai implicati din punct de vedere politic, atat in mod obisnuit, cat si in mod non-mainstream. De exemplu, au mai multe sanse sa se inscrie in campanii, sa participe la discutii pe retelele sociale si sa planuiasca sa voteze la alegerile din 2016.
„Cu cat au fost mai critici la adresa sistemului social american – adica au recunoscut ca oamenii de culoare sunt dezavantajati de sistem – cu atat ambele grupuri erau mai probabil sa se implice in actiuni sociopolitice”, spune Banales.
Intr-un fel, aceasta este o descoperire surprinzatoare, spune ea, deoarece ati putea crede ca oamenii care critica institutiile politice (crezand ca sunt rasisti, partinitori sau mai putin accesibili unor grupuri) ar putea pur si simplu sa se dezactiveze si sa renunte. In schimb, i-a facut mai hotarati sa se implice.
Acest lucru este important de stiut, mai ales avand in vedere discutiile recente cu privire la predarea teoriei rasiale critice – teoria conform careia rasismul este incorporat in societatea americana, sustinuta de politicile guvernamentale (cum ar fi redlining) si care inca influenteaza progresul comunitatilor de culoare si astazi. In timp ce unii ar putea argumenta ca teoria rasei critice este inutil de diviziune, cercetarile ei sugereaza ca poate fi utila si importanta pentru schimbarea status quo-ului, imbunatatind bunastarea oamenilor de culoare.
Participarea politica poate arata diferit pentru diferite comunitati
. Cu toate acestea, in timp ce constiinta critica parea relevanta pentru activismul politic atat pentru adultii latino, cat si pentru cei negri, Banales a gasit diferente importante intre cele doua grupuri. De exemplu, tinerii latino-americani care planuiau sa voteze la alegerile prezidentiale din 2016 au fost, de asemenea, mai implicati politic in alte moduri. Dar, pentru adultii de culoare, planificarea votului nu a fost legata de alte forme de angajament politic, ceea ce sugereaza ca ar putea avea o cale diferita de actiune civica decat adultii latino.
O cale potentiala ar putea implica retelele sociale, spune Banales. Intrucat americanii de culoare se numara printre cei mai mari consumatori de retele sociale din Statele Unite, este posibil ca participarea la retelele sociale sa abordeze mai bine nevoile lor politice, spune ea, evidentiind problemele importante pentru ei sau oferind o modalitate mai simpla de a se implica. Nerecunoasterea rolului important pe care il joaca retelele sociale in angajamentul civic pentru americanii de culoare ar putea insemna pierderea unor oportunitati importante.
„Nu poti avea neaparat o abordare universala atunci cand vine vorba de a te gandi la angajamentul civic pentru comunitatile marginalizate”, spune ea. „Exista inca diferente in cadrul grupului, variatii si diversitate in modul in care aleg sa apara. Iar politicienii, profesorii, lucratorii de tineret si oricine investit in dezvoltarea civica si politica a tinerilor adulti trebuie sa fie foarte atenti la asta.”
Cu totii am putea folosi mai multa constiinta critica
. Aceasta cercetare se adauga rezultatelor din studiile anterioare care arata impactul pozitiv al constiintei critice asupra votului si participarii civice la tinerii de culoare, inclusiv munca lui Banales cu elevii de liceu. Cand tinerii gandesc critic la motivele structurale si istorice pentru care exista inechitatea rasiala, ei sunt mai predispusi sa ia masuri pentru a o corecta, spune ea.
Chiar si studentii albi par sa beneficieze de pe urma intelegerii radacinilor rasismului conform cercetarilor lui Banales. Daca sunt constienti de contextele istorice, este mai putin probabil sa adopte o abordare „daltonica” a rasismului care promoveaza tratarea oamenilor ca „indivizi” fara a tine cont de rasa sau etnie – o abordare care ignora experientele de discriminare si de fapt creste prejudecatile.
In general, cercetarea lui Banales sustine argumentul ca incurajarea tinerilor sa puna la indoiala rasismul sistemic si sa inteleaga rolul pe care l-a jucat in societate este benefica pentru angajamentul civic. Daca am putea preda aceste lectii de la o varsta frageda, am putea sa crestem liderii civici de maine si sa luptam cu rasismul in acelasi timp.
„Cu cat ne aplecam mai mult in aceste conversatii dificile despre rasa si cu cat oamenii au o intelegere mai exacta a realitatii inegalitatii rasiale si de clasa din societatea noastra, cu atat este mai pozitiva implicarea in sistemul politic”, spune Banales. „Ar trebui sa avem aceste conversatii cu tinerii, cu cat mai devreme, cu atat mai bine.”
