Una dintre temele actuale ale campaniei prezidentiale actuale este ca americanii devin din ce in ce mai neincrezatori fata de cei care parcurg coridoarele puterii – Expozitia A fiind primarul prezidential republican, in care trei dintre primii patru candidati sunt straini de la Washington.
Totusi, in acelasi timp, acesti trei — Donald Trump, Ben Carson si Carly Fiorina — sunt foarte puternici in felul lor, fie ca sunt un miliardar de divertisment si un mogul imobiliar, un neurochirurg si un expert media conservator sau un fost director executiv corporativ. ofiter.
Deci, ce ne face sa avem incredere in oamenii puternici
. Am efectuat patru studii privind legatura dintre putere si incredere si am gasit cateva rezultate surprinzatoare.
Teoria actorului rational
Carly Fiorina, Ben Carson, Donald Trump: actori rationali
Publicitate
X
In mod obisnuit, cand sunt intrebati, multi oameni vor fi reticenti in a recunoaste ca ar acorda incredere oarba in cineva care se afla intr-o pozitie de mare putere. Prea multe povesti despre politicieni si directori de varf care abuzeaza de puterea lor sunt difuzate prin mass-media. A te face vulnerabil in fata unor astfel de detinatori de putere, asadar, nu pare a fi alegerea sensibila.
Teoriile actorilor rationali sunt de acord cu aceasta intelepciune anecdotica: ei sugereaza ca oamenii vor fi de incredere fata de altcineva numai daca a fi asa este esential in mentinerea acelei relatii. Avand in vedere ca oamenii puternici tind sa aiba multi parteneri din care sa aleaga, ei acorda – relativ vorbind – mai putina valoare in orice relatie anume, reducand probabilitatea ca ei sa se comporte intr-un mod demn de incredere.
Cu alte cuvinte, indivizii puternici isi pot permite sa-i tradeze pe altii – pot gasi intotdeauna oameni noi cu care sa lucreze. Teoriile actorilor rationali presupun ca partea mai putin puternica la un schimb va prezice acest comportament si, ca urmare, va acorda mai putina incredere in omologul lor mai puternic.
Cu toate acestea, cercetarile noastre arata ca nu este cazul. De fapt, observam exact modelul opus. Intr-o mare varietate de paradigme si masuri experimentale diferite, constatam ca actorii mai putin puternici acorda mai multa incredere in ceilalti decat o fac actorii mai puternici. Adica, increderea este mai mare atunci cand puterea este scazuta, mai degraba decat mare.
Intr-un cadru de negociere, de exemplu, negociatorii cu putere redusa si-au perceput partenerii ca fiind mai demni de incredere decat au facut-o negociatorii cu putere mare. Intr-un joc de investitii, jucatorii cu putere redusa le-au incredintat partenerilor mai multi bani decat jucatorii cu putere mare.
Dar de ce ar fi acesta cazul
De ce nu am gasit rezultate in concordanta cu predictiile din teoriile actorilor rationali
Studii in putere si incredere
Am efectuat patru experimente care au testat daca situatia intr-o pozitie de putere mai slaba sau mai puternica este legata de diferentele in perceptiile si comportamentele increderii.
Primul studiu a folosit o sarcina de negociere stabilita, in care participantilor li s-a cerut sa negocieze pentru un lot de telefoane mobile. Punem participantii fie intr-o pozitie de putere scazuta, fie intr-o pozitie de mare putere, in functie de viabilitatea optiunii lor de rezerva (un alt cumparator) in cazul in care negocierile cu partenerul au esuat. Negociatorii aflati in pozitie de mare putere au avut incredere in partenerul lor de negociere semnificativ mai putin (masurat printr-o scara de incredere a sondajului perceptiv) decat au avut participantii in conditia de putere scazuta.
Studiul doi s-a bazat pe o sarcina de investitii (cunoscuta si sub numele de „jocul increderii”), in care participantii aveau optiunea fie sa pastreze o dotare monetara pentru ei insisi, fie sa o investeasca intr-un partener, caz in care banii erau triplati, dar Partenerul ar trebui sa decida daca trimite inapoi o parte din bani sau pastreaza toti banii pentru el insusi. Unii participanti au fost pusi in postura de „jucator puternic”, permitandu-le sa schimbe partenerii daca doreau. Am descoperit ca jucatorii puternici au trimis mult mai putini bani – si, prin urmare, au mai putina incredere – decat jucatorii care nu au putere.
Studiile trei si patru au folosit ambele un scenariu in care participantii si-au asumat rolul unui dactilograf care ofera servicii unui nou potential client. Ei ar putea fie sa ofere un esantion gratuit clientului si, astfel, sa aiba incredere ca acesta va reveni cu locuri de munca ulterioare, fie ar putea economisi timp si sa nu ofere un esantion gratuit (si astfel sa nu aiba incredere in client). Participantilor li s-au oferit cateva informatii despre ei insisi si noul client, de exemplu, specificand cat de urgenta este afacerea de dactilografiere pentru ei si cat de mult depinde clientul de serviciile lor, ceea ce ne-a permis sa manipulam puterea.
In ambele studii, participantii la conditia de mare putere au fost semnificativ mai putin increzatori. In plus, studiul patru a oferit o perspectiva asupra lantului cauzal care leaga puterea si increderea. Acesta a dezvaluit ca puterea scazuta amplifica speranta oamenilor ca partenerul lor de schimb se va dovedi a fi binevoitor, ceea ce duce apoi la decizia lor de a avea incredere.
Cognitie motivata
Mai multe despre Power
Dacher Keltner despre paradoxul puterii.
Aflati despre puterea dintre primate.
Descoperiti cum diferentele de putere afecteaza sanatatea.
Aflati cum puterea submineaza dragostea.
In concluzie, oamenii carora le lipseste puterea sunt motivati sa-si vada partenerul ca fiind mai demn de incredere pentru a evita anxietatea atasata in mod inerent de sentimentele lor de dependenta. Aceasta este cunoscuta sub numele de „cognitie motivata”.
Acesti actori dezavantajati din punct de vedere al puterii se protejeaza astfel in mod eficient prin perceperea detinatorilor de putere intr-o lumina pozitiva, chiar daca putine sau deloc informatii relevante ar sustine astfel de perceptii. Speranta ca partenerul lor puternic va fi de incredere le domina cunoasterea si luarea deciziilor.
Partenerul puternic, pe de alta parte, nu are niciun motiv sa se angajeze intr-o cunoastere motivata semnificativa. In concluzie, decizia de a pune increderea pare sa se bazeze mai mult pe motivatia cuiva de a se proteja de realitati nedorite decat pe calcule relativ rationale ale deliberarilor celeilalte parti.
Inechitati de putere
Rezultatele noastre aduc o noua perspectiva asupra factorilor determinanti ai deciziilor de incredere. Increderea este un ingredient critic in schimburile sociale de succes. Dar amenintarea de a-si pierde increderea si de a suferi consecintele daunatoare ale unei incalcari face increderea riscanta. Astfel, cercetatorii au acordat o atentie considerabila factorilor care faciliteaza sau impiedica increderea in diverse contexte.
Cu toate acestea, o sursa potential importanta de variatie a increderii a primit putina atentie pana acum – si anume, puterea. Acest lucru este surprinzator, deoarece multe, daca nu majoritatea, relatiile de incredere implica inegalitati netriviale de putere intre partenerii de schimb. Exemplele includ relatiile dintre pacienti si medici, studenti si profesori, angajati si supraveghetori si firme mici si mari.
Este binecunoscut faptul ca comportamentul in relatiile de schimb social este afectat semnificativ de inegalitatile de putere care implica un actor in functie de celalalt. Prevalenta inegalitatilor de putere in relatiile in care increderea este critica ne-a determinat sa ne intrebam: daca detinerea de putere sau lipsa puterii creste sau scade tendinta unui actor de a pune incredere in ceilalti
Rezultatele noastre ofera un raspuns clar la aceasta intrebare. Ei arata ca oamenii cu putere scazuta au mult mai multa incredere decat oamenii mai puternici si ca acest efect poate fi explicat prin cognitie motivata.
Incredere si guvernare
Descoperirile noastre pot fi aplicate intr-o varietate de situatii, inclusiv increderea institutionala a publicului in entitati puternice, cum ar fi guvernele. Descoperirile recente arata ca multi detinatori de putere sunt de fapt admirati si chiar vazuti intr-o lumina foarte pozitiva.
Cu toate acestea, aceasta incredere aparent mare in detinatorii de putere contrazice nivelurile scazute de incredere pe care oamenii le au in liderii lor. Americanii arata in mod constant foarte putina incredere in guvernul federal, doar 24% spunand ca au incredere in acesta in 2014.
O posibila explicatie pentru aceste perspective divergente este oferita de distanta sociala. Urmand aceasta idee, in timp ce increderea auto-raportata in factorii de decizie politica anonimi din indepartatul Washington poate fi la minim, increderea in politicienii locali cu care oamenii au interactiuni interpersonale este adesea ridicata.
In concluzie, la nivel cel mai general, descoperirile noastre pot ajuta la intelegerea mai buna de ce societatile cu diferente ierarhice puternice pot functiona si pot fi durabile. Intr-o lume contrafactuala in care oamenii cu putere scazuta ar refuza sa-si puna increderea in detinatorii puterii, multe dintre avantajele ierarhiilor (cum ar fi coordonarea imbunatatita, reducerea conflictelor si stabilitatea) ar putea sa nu fie atinse. Aceste consideratii subliniaza centralitatea actelor „irationale” de incredere pentru existenta unei societati relativ stabile.
Acest articol a aparut initial in revista The Conversation, o sursa independenta de stiri si opinii din partea comunitatii academice si de cercetare.
