Mushim Ikeda este un profesor si scriitor budist care conduce angajamentul comunitatii la Centrul de meditatie East Bay din Oakland, California. Ikeda preda retrageri de meditatie pentru oameni de culoare, femei si activisti pentru justitia sociala la nivel national.
Ea a lucrat recent cu Helen Weng, colaboratoarea Centrului pentru Minti Sanatate, si cu Larissa Duncan, membru al facultatii Centrului, la un proiect de extindere a diversitatii prin intermediul unui studiu de neurostiinta despre meditatie. In aceste intrebari si raspunsuri, Ikeda impartaseste modul in care meditatia mindfulness poate fi atat incluziva, cat si exclusiva, atat vindecatoare, cat si traumatizanta – totul in functie de experientele traite de oameni si de modul in care acestia sunt intampinati cu grija in timpul practicii de meditatie sau in comunitatea lor.
Marianne Spoon: Cum ar putea identitatile si experientele de viata ale oamenilor sa le afecteze practica de meditatie si bunastarea lor
© MJ Jossen Mont-Reynaud
Publicitate
X
Mushim Ikeda:Este important sa retineti ca exista sute de feluri de meditatii, care sunt tehnici si activitati pe care le facem cu trupurile si mintile. Aici voi vorbi despre meditatia mindfulness, care este aceeasi cu meditatia insight si meditatia vipassana in traditia budista. Tehnica specifica a meditatiei mindfulness este o practica complet intruchipata. Si prin asta, vreau sa spun ca intelegem ca mintea si corpul nu sunt binare. Adesea, aceasta practica este invatata prin activitatea dirijata a unei alte fiinte umane (un profesor) si, prin urmare, in ceea ce priveste diversitatea, limbajul de instruire care este folosit este foarte important daca cineva este la inceput.
Dupa cum stim, pentru ca traim intr-o societate in care exista forme structurale si institutionalizate de prejudecati, accesul unor persoane la educatie si accesul la ingrijiri medicale poate fi limitat. Apoi exista mai multa inechitate structurala care este si violenta structurala. Acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele care sunt negre, indigene si persoane de culoare (BIPOC) sau care se identifica ca LGBTQIA, sau persoanele cu dizabilitati si boli sau persoanele neurodivergente. Portiuni uriase ale societatii noastre se incadreaza in grupuri care sunt vizate de discriminarea structurala, unde drepturile fundamentale ale omului si nevoile de baza ca fiinte umane nu sunt indeplinite in mod egal.
Pentru ca instructorii de meditatie sa nu inteleaga ca multi oameni se confrunta probabil cu traume repetate si complexe, modurile lor de a conduce meditatia pot fi in cel mai bun caz insensibile la daunatoare profund in cel mai rau caz. S-ar putea sa retraumatizeze chiar oamenii pe care incearca sa ii ajute.
MS: Cum arata luarea in considerare a traumei atunci cand conduci un
MI de meditatie:La Centrul de Meditatie din East Bay, unde ma aflu, toti profesorii se muta in sau folosesc si continua sa invete limbaj de instruire „informat de trauma” si „informat de justitie”. Ele se bazeaza pe ideea ca insasi cuvintele pe care le folosim si modul in care profesorul transmite cuvintele reale – tonul vocii, spatierea, o atentie speciala la cuvintele reale – conteaza. Cel mai simplu mod de a ajunge la asta este sa notam cercetarile pe care le primim despre traume. Persoanele cu traume le este greu sau imposibil sa invete daca simt ca sunt comandati fara nicio alegere sau agentie. De aceea sunt importante instructiunile si variatiile a ceea ce li se spune. Daca un profesor de meditatie spune: „Acum fa asta. Acum fa asta”, s-ar putea sa nu fie potrivit pentru toti oamenii.
Acelasi lucru este valabil si pentru concentrarea asupra respiratiei, care este comuna in unele meditatii practicate pe scara larga. Unii oameni au suferit traume in care au fost amenintati cu violenta prin intreruperea alimentarii cu aer (sufocati) si, prin urmare, constientizarea respiratiei le activeaza foarte mult reactia la trauma.
Un profesor trebuie sa fie constient de aceasta posibilitate si probabilitate, deoarece traim intr-o societate extrem de traumatizata. In loc sa folosim un limbaj de „comanda”, folosim un limbaj de invitatie. Oferim oamenilor o multime de optiuni in parametrii tehnicilor de meditatie. Folosim invitatii precum „Daca acest lucru va este accesibil”, „Daca acest lucru va este disponibil”, „Daca doriti”, „Poti incerca pe amandoua si vezi ce te face sa te simti mai in siguranta.”
Este cu adevarat sa recunoastem ca nu toate corpurile sunt la fel si ca oamenii nu sunt la fel din punct de vedere psihologic. Vreau sa recunosc in mod special ca aceasta abordare provine din munca revolutionara care ne vine de la Institutul Niroga, Miscarea centrata pe acces, Mindfulness sensibil la trauma si metoda de cercetare intersectionala a neurostiintei Dr. Helen Weng.
MS: Cum a evoluat aceasta constientizare pentru tine ca profesor
MI:Cand m-am antrenat initial in budismul zen in Statele Unite si Canada, era standard sa vorbesc despre „predarea” spirituala, asa ca a facut parte din vocabularul meu. Cu toate acestea, cu cel putin 20 de ani in urma, tineam o discutie la un grup de meditatie People of Color la San Francisco Zen Center si a existat un raspuns imediat si foarte clar din partea mai multor participanti identificati cu negru care au experimentat rasismul in viata de zi cu zi si ai caror stramosi au fost asupriti violent timp de generatii. Ei au spus: „Predati
-va iadul, nu!”
Atunci mi-am dat seama ca impactul cuvintelor mele era diferit de intentia mea. Responsabilitatea mea era ca profesor sa ma schimb si sa folosesc un vorbire mai priceput. Mi-am dat seama de importanta luarii in considerare a increderii si relatiilor dintre oameni de diferite statusuri in cadrul ierarhiei puterii si autoritatii. O practica de meditatie intruchipata include profesorii sa fie etici si transparenti, iar elevii sa fie imputerniciti sa inteleaga ca profesorii servesc comunitatii si ca aceasta comunitate nu serveste sau „se supun” profesorului.
Cand vine vorba de predarea bazata pe traume, nu vreau sa fiu unic – vreau sa fac parte dintr-o miscare mai mare, una in care diversitatea este prezenta in fiecare grup, inclusiv in dizabilitati. Pot exista modalitati de a fi mai rezistent la traume si de a construi rezistenta in comunitatile vizate de opresiune si este o parte principala a ceea ce facem la Centrul de meditatie din East Bay.
MS: Care a fost experienta ta de lucru cu oamenii de stiinta pentru a extinde beneficiile meditatiei la mai multi oameni
MI: Sincer sa fiu, a fi cu adevarat incluziv in cercetare este o stiinta buna. Daca exista un studiu de cercetare care nu are constientizarea oamenilor care reprezinta ceea ce numim „multe dimensiuni ale diversitatii”, cum putem pretinde ca ii ajuta pe majoritatea oamenilor
Societatea tinde sa se fractureze peste liniile de diferenta, ceea ce poate avea implicatii profunde pentru politicile si structurile institutionale etice, juridice si sociale care afecteaza profund, profund „fiinta” umana si fiintele umane. In neurostiinta intersectionala si incluziva, nu exista creier sau corp obisnuit. Nu exista asa ceva. Aceste dimensiuni ale diversitatii trebuie incluse mai degraba decat excluse pentru a obtine rezultate mai precise ale cercetarii, care vor fi de ajutor in intelegerea neurostiintei in sine.
Pentru cei interesati sa afle mai multe, Ikeda recomanda acest podcast de la autorul si terapeutul Trauma-Sensitive Mindfulness David Treleaven, despre mindfulness si justitie sociala.
Acest articol a fost publicat initial pe Center for Healthy Minds. Cititi articolul original.
