Peste 4,5 milioane de oameni au vizitat Parcul National Grand Canyon in 2013; peste 3,5 milioane au vizitat Yosemite. In acelasi an, veniturile la nivel mondial pentru Cirque du Soleil, aventura teatrala din Quebec, care subliniaza faptele extreme de acrobatie si agilitate, au fost aproape de 850 de milioane de dolari. Focuri de artificii, dezvoltate pentru prima data in China din secolul al VII-lea, sunt acum prezentate in sarbatori din intreaga lume, cu cheltuieli publice uriase. Telescopul Hubble, care ofera cele mai vii imagini ale noastre din spatiul cosmic, a costat initial 1,5 miliarde de dolari pentru lansare – iar costurile acumulate ale proiectului au fost estimate la peste 10 miliarde de dolari.
Un om de stiinta comportamental se uita la aceste cifre si se intreaba: De
ce de ce cheltuiesc oamenii sume uriase de timp, efort si bani in aceste activitati aparent inutile
Un economist ar putea concluziona ca toate sunt o risipa ingrozitoare de resurse. De ce artificiile, circurile si imaginile din spatiu indepartat sunt experimentate ca fiind atat de miscatoare si semnificative, cand nu ofera nici recompensa materiala, nici sociala
In calitate de psiholog care studiaza emotiile umane, abordez problema intreband cum ne fac sa simtim acesti stimuli, ce au in comun si ce ne-ar putea spune despre natura umana. Vederi panoramice, culori stralucitoare pe cer, realizari umane remarcabile, lucrari grozave de arhitectura, arta si muzica – toate au puterea de a evoca sentimente de uimire. In ciuda diferentelor lor, fiecare dintre aceste lucruri sfideaza sfera experientei noastre de zi cu zi, provocandu-ne intelegerea si chiar simtul realitatii. Contemplandu-le, ne putem simti mici, nesemnificativi si totusi conectati cu lumea din jurul nostru, in contact cu ceva mai mare decat noi insine. Timpul pare sa se extinda pe masura ce suntem cufundati in momentul prezent, detasati de preocuparile noastre normale, banale.
Reclama
X
La fel ca multi oameni de stiinta in domeniul emotiilor, lucrez cu presupunerea ca emotiile au functii adaptative – au evoluat pentru a influenta cognitia si comportamentul in moduri care i-au ajutat pe stramosii nostri sa supravietuiasca amenintarilor cruciale si sa profite de oportunitati importante. Frica, de exemplu, promoveaza evitarea (si scaparea de) pericol fizic. Dezgustul ne ajuta sa evitam contaminarea cu alimente periculoase si bolnavi. Dragostea faciliteaza relatiile apropiate, interdependente, de care depind oamenii.
Capacitatea noastra de uimire serveste o functie la fel de importanta
Studiind proprietatile admiratiei ca emotie, adunam indicii care, reunite, pot ajuta la raspunsul la aceasta intrebare. De exemplu, expresia faciala asociata cu admiratia este foarte diferita de expresiile majoritatii celorlalte emotii pozitive; in loc de zambet, include ochi mari, sprancene interioare ridicate si o gura deschisa si relaxata. Absenta unui zambet sugereaza ca functia admiratiei, daca are una, nu este in primul rand despre afilierea sociala. Uimirea are, de asemenea, efecte viscerale diferite fata de alte emotii pozitive. Cele mai multe emotii pozitive trezesc, angajand sistemul nervos simpatic „lupta-fuga” pentru a ne ajuta sa ne urmarim in mod activ obiectivele. Uimirea are efectul opus, reducand influenta simpatica asupra inimii si tinandu-ne nemiscati – ceea ce sugereaza ca functia de veneratie nu se concentreaza pe deplasarea catre obiectele materiale sau catre oamenii pe care ni le dorim.
Pana acum, indiciile sugereaza ca functia admiratiei poate sta in modul in care ne face sa gandim. Uimirea implica un sentiment de incertitudine pe care suntem fortati sa incercam sa-l rezolvam. Studiile din laboratorul meu, realizate in colaborare cu Vladas Griskevicius si Samantha Neufeld, sugereaza ca ne ocupam de aceasta incertitudine printr-o prelucrare atenta, orientata spre detalii, a informatiilor din mediu.
Intr-un studiu, am incurajat participantii sa-si aminteasca in mod viu un moment in care s-au simtit uimiti sau una dintre alte cateva emotii pozitive. Le-am rugat apoi sa citeasca un „articol de stiri din campus” care prezinta argumente in favoarea unei propuneri de instituire a unor examene obligatorii, cuprinzatoare, pe care seniorii trebuie sa le promoveze pentru a absolvi. Desigur, majoritatea studentilor se opun cu fermitate acestei idei, asa ca putem presupune ca orice acord cu propunerea de la sfarsitul studiului reflecta persuasiune de succes.
Pentru jumatate dintre participantii la fiecare conditie de emotie, articolul a inclus cateva argumente puternice pentru propunere, cum ar fi un citat al unui lider corporativ care spunea ca compania sa oferea salarii mai mari absolventilor universitatilor care necesita examene de seniori. Ceilalti participanti au citit mai multe argumente slabe, cum ar fi o declaratie a unui student actual ca examenele cuprinzatoare erau o traditie a grecilor antici. Toti participantii au evaluat apoi cat de puternic sunt de acord cu propunerea cuprinzatoare de examen. Daca participantii intr-o anumita stare emotionala evalueaza cu atentie continutul articolelor lor de stiri, atunci ar trebui sa fie convinsi de articolele cu argumente puternice, dar nu de articolele cu argumente slabe.
Participantii la cele mai multe conditii de emotie pozitiva, inclusiv entuziasm, amuzament si multumire, au fost usor convinsi atat de argumentele puternice, cat si de cele slabe. Era ca si cum s-ar fi gandit: „Noua argumente – imi suna destul de bine!” Studiile anterioare au descoperit, de asemenea, ca emotiile pozitive tind sa promoveze dependenta de comenzi rapide superficiale precum aceasta in evaluarea mesajelor persuasive.
Mai multe despre Awe
Participati la evenimentul Greater Good Science Center din 4 iunie, „The Art & Science of Awe”, in campusul UC Berkeley sau prin webcast live, cu o interventie principala a lui Dacher Keltner.
Hraneste-ti propriul sentiment de uimire incercand practicile de admiratie de pe site-ul nostru Greater Good in Action.
Cu toate acestea, participantii la starea de admiratie au fost convinsi doar de argumentele puternice; cei care au citit argumentele slabe au fost chiar mai sceptici decat cei aflati intr-o conditie de control neutra (in care participantii si-au imaginat in mod viu ca isi spala rufele). Cu alte cuvinte, oamenii care tocmai retraisera o experienta personala de uimire au citit si mai atent presupusul articol de stiri si l-au analizat mai critic decat cei intr-o dispozitie neutra.
Mai avem multe de invatat despre uluire si doar cateva indicii, dar acestea si alte studii sustin o teorie provizorie a functiei sale. Mai mult decat orice alta specie de pe Pamant, oamenii sunt profund dependenti de cunoastere. Avem o capacitate unica de a stoca cantitati mari de informatii, sub forma unor retele conceptuale elaborate care ne permit sa ne cartografiem mediul, sa ne amintim trecutul si sa prezicam rezultatele actiunilor viitoare, toate in sfera imaginatiei umane. Emotia pe care o numim admiratie – capacitatea noastra de a ne bucura profunda de a infrunta incredibilul si de a incerca sa-l ascultam pe toate – poate reflecta o nevoie de baza de a intelege lumea in care traim. Desigur, aceasta teorie genereaza o multime de intrebari noi, asa cum ar trebui orice teorie buna.
Infricosarea promoveaza o stare de spirit in care absorbim informatii din mediul nostru ca un burete, cu putin efort constient
. Dezactiveaza uimirea filtrele, create de asteptarile noastre, prin care percepem de obicei lumea
De ce sunt unii oameni foarte predispusi la uimire
si altii nu atat de mult
Cum ne afecteaza infricosarea interactiunile cu alti oameni
. Cunoasterea tinde sa ne faca sa fim deschisi la minte sau ne poate face incertitudinea inerenta venerarii uneori sa fim defensivi si inflexibili
. Tocmai incepem sa abordam aceste intrebari. Ceea ce stim pana acum sugereaza, totusi, ca minunile naturale, spectacolele grandioase de artificii, abilitatile umane uluitoare si operele marete de arta fac apel la ceva bun in natura umana – nevoia noastra de a sti.
Acest articol a fost publicat initial pe Slate. Cititi articolul original.
Vino sa afli mai multe despre stiinta admiratiei si numeroasele sale aplicatii la evenimentul Greater Good Science Center din 4 iunie, „The Art & Science of Awe”, in campusul UC Berkeley, cu o interventie principala a lui Dacher Keltner. Evenimentul va fi transmis in direct pe web.
