Multi dintre noi ar putea, probabil, sa inchida ochii sau sa ne astupa urechile si sa aiba o idee rudimentara despre cum ar fi sa ne pierdem vederea sau auzul.
Dar este imposibil sa ne imaginam cum ar fi viata fara simtul tactil, scrie David Linden, in noua sa carte Touch: The Science of Hand, Heart, and Mind. In cartea sa, neurologul de la Johns Hopkins ne conduce intr-un tur incantator al stiintei atingerii, impartasind descoperiri care arunca o lumina noua asupra acestui simt extrem de subapreciat.
Daca v-ati intrebat vreodata de ce numim emotiile „sentimente” si nu „vazari” sau „sunete”, poate ati ghicit deja ca exista o corelatie directa intre atingere si emotii. Cu siguranta, atingerea poate semnala legatura dintre oameni si poate genera sentimente calde si incredere – de exemplu, nou-nascutii au nevoie de atingerea mamei pentru a se dezvolta, iar relatiile romantice sunt cimentate prin atingere. Dar cercetarile au aratat, de asemenea, ca diferitele senzatii de atingere pot afecta interpretarile noastre sociale ale oamenilor din jurul nostru in moduri fascinante.
Reclama
X
Intr-un studiu, cercetatorii de la Universitatea din Colorado si Yale au avut un angajat al experimentatorilor (nevazut de scopul studiului) sa insoteasca participantii la o sala de testare desemnata pe un lift. In timp ce urca, angajatul le-a cerut participantilor sa tina temporar o ceasca de cafea, care continea cafea calda sau cu gheata, in timp ce angajatul completa cateva formulare de baza.
Dupa ce au ajuns la etaj, participantii au fost rugati sa evalueze o persoana fictiva in functie de zece trasaturi, inclusiv lucruri precum onest vs necinstit, uman vs necrutator si asa mai departe. Cei care tinusera ceasca calda au avut tendinta de a evalua persoana tinta drept „mai calda” – mai umana, de incredere si prietenoasa – decat cei care tineau cafeaua cu gheata. Cu alte cuvinte, caldura fizica a produs „caldura interpersonala” la acesti participanti.
Atingerea comunica si emotiile direct. Intr-un studiu, Dacher Keltner si colegii sai au separat doi participanti folosind o perdea, apoi i-au cerut unui participant sa comunice o varietate de emotii atingand doar bratul celuilalt participant, care apoi a incercat sa identifice emotia transmisa. In mod surprinzator, multe emotii au fost identificate corect doar prin atingere, ceea ce sugereaza ca exista o legatura puternica intre comunicarea emotionala si atingere.
Cartea lui Linden este plina de informatii interesante despre neurostiinta cum functioneaza atingerea. Invatam ca cea mai mare parte a pielii noastre este acoperita de par, chiar si partile pe care le putem considera „fara par” si ca miscarea parului transmite mesaje importante creierului nostru. Invatam despre diferitii senzori ai pielii care pot detecta modificari sau vibratii de suprafata mici si mari, ajutandu-ne sa facem totul, de la citirea Braille pana la conducerea unei masini pe drumuri accidentate. Si aflam despre importanta fibrelor C-tactile si despre modul in care acestea interactioneaza cu regiunile creierului pentru a ne permite sa experimentam placerea unei mangaieri – o mangaiere care trebuie sa fie la viteza optima pentru a fi apreciata.
Conexiunile dintre emotiile noastre si senzatiile fizice sunt, de asemenea, clarificate, cum ar fi atunci cand Linden explica de ce un soldat impuscat in lupta poate experimenta mai putina durere pe moment decat un copil care se vaccineaza – distragere versus anxietate. Creierul nostru poate creste sau reduce semnalele de durere pe care le primeste prin maduva spinarii, influentand cat de multa durere vom simti in diferite circumstante.
„Faptul cu adevarat uimitor este ca creierul exercita control asupra informatiilor pe care le primeste”, scrie Linden. „Creierul suprima sau imbunatateste in mod activ si subconstient informatiile despre durere de la moment la moment.” Interesant, deoarece anxietatea poate imbunatati perceptia durerii, medicamentele care reduc anxietatea pot fi utilizate in gestionarea durerii.
O alta descoperire interesanta este ca exista o legatura directa intre durerea emotionala si durerea fizica – ambele lumineaza retele neuronale similare din creier – astfel incat administrarea de Tylenol, care este de obicei folosit pentru durerea fizica, poate reduce si „durerea” sociala a respingere.
Desi o parte din carte devine foarte tehnica – spre bucuria unui neurostiinta; poate mai putin pentru cititorul neprofesionist – este distractiv sa vedem cat de mult ne poate spune stiinta despre experientele noastre. Desi cercetarea este inca in crestere, mesajul de luat acasa este ca atingerea este esentiala pentru existenta umana.
„Atingerea interpersonala nu numai ca are un rol special in dezvoltarea umana timpurie, dar continua sa fie cruciala pe toata durata vietii sociale umane, promovand increderea si cooperarea si influentand astfel profund perceptiile noastre despre ceilalti”, scrie Linden.
Si, spre deosebire de vedere sau auz, nu ne putem lipsi de ele.
