Cand ati experimentat ultima oara uimire
. Poate ca ati fost oprit de o priveliste frumoasa intr-o excursie recenta, sau captivat de un tablou la muzeul de arta din localitate sau ati miscat pana la lacrimi la un concert sau la o biserica. Sau poate ca stateai pe canapea, cu nerasuflate, urmarind un episod din Planeta Pamant. Oricare ar fi fost, probabil ca nu te gandeai prea mult la tine sau la lista ta de lucruri de facut.
Ce face ca uimirea sa fie atat de transportanta, coplesitoare, chiar mistica uneori
Cercetatorii au explorat aceasta intrebare intr-un studiu recent publicat in revista Human Brain Mapping, examinand ce face creierul atunci cand oamenii au o experienta de uimire.
Michiel van Elk de la Universitatea din Amsterdam si colegii sai au folosit imagistica prin rezonanta magnetica functionala (fMRI) pentru a scana creierul a 32 de participanti cu varsta cuprinsa intre 18 si 41 de ani, in timp ce urmareau trei tipuri diferite de videoclipuri de 30 de secunde. Videoclipurile au prezentat fenomene naturale uimitoare (de exemplu, privelisti uimitoare din seria BBC Planet Earth), animale amuzante (de exemplu, elefanti care se joaca cu cauciucuri si mingi) si peisaje neutre (de exemplu, un mic parau balbait).
Reclama
X
Inainte de fiecare clip video, participantilor li s-a spus fie sa vizioneze pasiv videoclipul (cum ar fi in mod normal), fie sa numere numarul de schimbari de perspectiva din videoclip. Acest lucru le-a permis cercetatorilor sa compare activitatea creierului atunci cand participantii erau cufundati in vizionare – iar mintea lor putea rataci – cu atunci cand aveau o sarcina concentrata de indeplinit in timp ce privesc.
Pentru videoclipurile amuzante si neutre, vizionarea pasiv a crescut activitatii in regiunile retelei de mod implicit (DMN) – un sistem cerebral care este deosebit de activ atunci cand mintea noastra rataceste sau cand ne gandim la noi insine – in comparatie cu vizionarea in timp ce numaram schimbarile de perspectiva. Cu toate acestea, vizionarea pasiva a videoclipurilor cu admiratie nu a crescut la fel de mult activarea DMN.
Aceasta diferenta sugereaza ca participantii s-ar putea sa fi fost foarte implicati in timp ce urmareau videoclipurile uimitoare – chiar si atunci cand nu aveau o sarcina de facut – si, prin urmare, mintea lor era mai putin probabil sa rataceasca si sa inceapa sa se gandeasca la ei insisi.
Cu alte cuvinte, uimirea ne poate ajuta sa ne impiedicam sa ruminam asupra problemelor noastre si a factorilor de stres zilnic. In schimb, uimirea pare sa ne scoata din noi insine si sa ne faca sa ne simtim cufundati in imprejurimile noastre si in lumea mai larga (ceea ce poate ajuta la explicarea tendintei sale de a inspira generozitate si un sentiment de conexiune cu ceilalti).
Atenuarea activitatii DMN poate fi cheia pentru a ne oferi un sentiment de auto-depasire. Alte studii au descoperit scaderea activitatii DMN atunci cand participantii au intrat intr-o stare de flux, in timpul meditatiei si cand participantii sub influenta psihedelicelor au experimentat „dizolvarea ego-ului”. Uimirea pare a fi un alt exemplu al unei astfel de experiente transformatoare.
Studiul lui Van Elk a gasit inca o dovada ca veneratia ne implica mai mult cu lumea noastra exterioara si mai putin cu noi insine. Numararea schimbarilor de perspectiva in timp ce vizionati videoclipurile cu admiratie a crescut de fapt activitatea in zonele retelei fronto-parietale – o retea cerebrala despre care se crede ca este implicata in atentia directionata extern – mai mult decat celelalte tipuri de videoclipuri. „Aceasta descoperire subliniaza natura captivanta, captivanta si care atrage atentia a admiratiei”, scriu cercetatorii.
Acest studiu se bazeaza pe cercetari anterioare cu privire la beneficiile admiratiei. In cercetarile lui van Elk si altii, oamenii aflati in situatii uluitoare au raportat ca au simtit prezenta a ceva „mai mare decat ei insisi”, s-au simtit mai putin concentrati pe ei insisi si pe preocuparile lor si au desenat autoportrete mai mici decat participantii in situatii mai banale. (Cercetatorii numesc acest sentiment de a fi mai mic si mai putin preocupat de sine „sinele mic”.) Scanarile creierului noului studiu completeaza rezultatele sondajului din studiile anterioare, care pot fi predispuse la partinire si se pot baza pe amintirile participantilor mai degraba decat in timp real. raspunsuri.
Ce inseamna asta pentru tine
Daca simti nevoia sa scapi din cap, du-te la acea priveliste, concert sau orice te ajuta sa-ti gasesti uimirea – s-ar putea sa te ajute.
