Avand in vedere masura in care frica si resentimentele fata de alte rase ne conduc politica, este un moment excelent pentru a revizui o intrebare cheie: sunt astfel de atitudini inerente sau sunt invatate
preferintele pentru persoanele cu tonuri ale pielii care seamana cu ale lor.
Un studiu nou, mult mai amplu, ofera mai multa speranta pentru umanitate. Se raporteaza ca copiii americani de cinci si sase ani resping in mare masura credinta ca personalitatea si abilitatile unui individ sunt determinate de culoarea pielii.
Rezultatele sugereaza ca astfel de credinte – care sunt potentiali precursori ai prejudecatilor – „sunt produsul unor procese de dezvoltare prelungite si necesita o contributie culturala ampla”, scrie o echipa de cercetare condusa de Tara Mandalaywala de la Universitatea din New York. Cu alte cuvinte, bigotismul este o atitudine dobandita.
Publicitate
X
Studiul, din revista Child Development, a prezentat 203 copii de cinci si sase ani care au fost recrutati si testati la Muzeul Copiilor din Manhattan. Raspunsurile lor au fost comparate cu cele ale a 430 de adulti recrutati online.
„Participantilor li s-au spus doua povesti in care un copil s-a nascut unei mame (prezentat intr-o imagine), dar a fost adoptat si crescut de alta”, scriu cercetatorii. „Intr-o poveste, mama natala si mama adoptiva erau aceeasi rasa, iar in cealalta, erau de rase diferite.”
Apoi li s-a spus ca copilul are acum sase ani si ca el sau ea este „foarte dragut”, „foarte inteligent”, „bun la muzica” si „bun la sport”. Pentru fiecare dintre aceste descrieri, ei au indicat „daca trasatura s-a datorat mamei natale sau mamei adoptive”.
In acele scenarii in care rasa copilului difera de cea a mamei adoptive, copiii au indicat mama natala „doar 31 la suta din timp”, raporteaza cercetatorii. Cu alte cuvinte, majoritatea copiilor nu au avut tendinta sa creada ca personalitatea si abilitatile copilului sunt legate de culoarea pielii. In mod surprinzator, „adultii aveau mai multe sanse sa vada proprietatile comportamentale ca fiind mostenite decat copiii”.
Poate in mod surprinzator, atitudinea corespunzatoare a parintilor lor (66 dintre mamele sau tatii copiilor au sustinut si testul) nu a fost legata de convingerile copiilor. Cercetatorii observa ca studiile anterioare au descoperit ca acest tip de oglindire a atitudinilor nu incepe pana cand copiii sunt putin mai mari – intre sase si opt ani, potrivit unui studiu recent.
Cu toate acestea, alcatuirea mediului imediat al unui copil parea sa le influenteze opiniile. Folosind codurile postale de acasa furnizate de parintii lor, cercetatorii au remarcat structura demografica a cartierelor a 97 dintre tinerii participanti. Ei au descoperit ca atat copiii negri, cat si cei albi erau mai putin probabil sa vada anumite abilitati sau atitudini determinate de rasa daca traiau intr-o zona mai diversa rasial.
In total, rezultatele sugereaza ca „credintele despre rasa care contribuie la prejudecati dureaza mult timp sa se dezvolte – atunci cand se dezvolta – si ca dezvoltarea lor depinde intr-o oarecare masura de cartierele in care cresc copiii”, a spus coautorul Marjorie Rhodes, un nou studiu. Psiholog de la Universitatea York, in anuntarea constatarilor. Studii suplimentare vor determina daca scolile diverse rasiale modeleaza in mod similar mintile tinere intr-o directie neprejudiciabila.
Asadar, se pare ca nu iesim din pantece predispusi la clasificarea oamenilor dupa rasa. Aceste stiri incurajatoare fac ca sarcina de a determina cum si cand rasismul prinde radacini in mintile tinere cu mult mai urgenta.
Aceasta poveste a aparut initial ca „Tykes tolerant: copiii mici nu sunt in mod inerent rasist” pe Pacific Standard, un site editorial partener. Abonati-va la revista tiparita si urmati Pacific Standard pe Twitter pentru a sprijini jurnalismul in interesul public.
