Criticul de film Roger Ebert a numit seria „Up” „o utilizare inspirata, chiar nobila, a mediului de film”.
A inceput, intamplator, in 1964, cand programul TV britanic World in Action a profilat 14 copii de sapte ani, cu scopul de a descoperi modul in care clasa sociala le-a modelat viziunile asupra lumii. Nu exista nicio intentie de a trece dincolo de acel episod, numit Seven Up!
Symon s-a confruntat cu moartea mamei sale, nasterea copiilor sai, somaj, divort si recasatorie (cu Vienetta, in dreapta). Desi nu a avut niciodata succes economic, viata lui Symon dezvaluie importanta legaturilor familiale si sociale pentru o viata fericita.
Dar apoi regizorul Michael Apted a prezentat acelasi grup de copii sapte ani mai tarziu, in 7 plus Seven – si s-a intors la aceasta echipa variata de britanici in fiecare septenar, punandu-le aproximativ aceleasi intrebari.
Publicitate
X
Seria are o putere cumulativa enorma. Milioane de telespectatori i-au vazut pe acesti 14 oameni din medii diferite crescand si imbatranind, dezvaluind traiectoria pe termen lung a vietilor obisnuite, daca sunt foarte examinate. In cea mai noua transa, fiind lansata luna aceasta in SUA, ne verificam cu participantii la varsta de 56 de ani. (Puteti reda in flux intregul serial pe Netflix sau sa prindeti unele dintre ele pe youtube).
Pe masura ce intra in anii lor de toamna in 56 Up, temele seriei au depasit cu mult structura de clasa a Regatului Unit, pentru a ridica intrebari mult mai fundamentale despre fericire, relatii, scop si angajament.
Revizionand serialul si vazand 56 Up in teatru, am fost uimit de faptul ca serialul aduce la viata perspective pe care le-am putea respinge drept clisee – daca nu ar fi atat de greu de trait. Si intr-adevar, fiecare dintre aceste clisee aparent lumineaza progresele recente in stiinta unei vieti pline de sens. Iata cinci dintre ele.
1. Viata continua.
De-a lungul anilor, am vazut participantii traind morti, divorturi si esecuri dramatice in cariera. De asemenea, i-am vazut casatorindu-se, avand copii si invingand adversitate. De nenumarate ori, am vazut participantii crezand ca evenimentele negative au insemnat ca viata lor s-a terminat – cineva s-a gandit chiar la sinucidere – sau ca cele pozitive ar duce la o fericire permanenta.
Timpul a dovedit ca ambele puncte de vedere sunt incorecte – o perspectiva validata de cercetarile psihologului Sonja Lyubromirsky. „Nimic nu este atat de generator de bucurie sau de nenorocire pe cat credem noi”, spune Lyubromirsky, autorul cartii The Myths of Happiness. „Nu exista un fel de cale sigura catre fericire si nu exista nici un curs sigur catre mizerie.”
In cele mai multe cazuri, oamenii se vor intoarce treptat la „linia de baza” personala a fericirii dupa un triumf sau o tragedie. Cheia fericirii, sustine Lyubromirsky, este de a ridica aceasta linie de baza prin cultivarea unei abordari a vietii care subliniaza aprecierea pentru lucrurile bune, precum si calitati precum iertarea si compasiunea. Psihologul si autoarea Love 2.0 Barbara Fredrickson are o parere diferita: ea sugereaza ca simpla cultivare a experientelor pozitive, in special cu oamenii pe care ii iubesti, iti va „largi si construi” rezilienta.
Asta spune stiinta, dar cred ca este oarecum mai linistitor sa vad aceste perspective dezvaluite in vietile fiintelor umane reale din seria „Up”.
2. Numara binecuvantarile tale.
Cei mai tulburati – si convingatoare – participanti la serial sunt cei mai recunoscatori pentru ceea ce au.
Jackie, de exemplu, era nevoita sa creasca singura trei baieti, suferind relatii rupte, probleme de sanatate si somaj cronic. Si totusi, in 56 Up, ea vorbeste emotionant despre sprijinul pe care l-a primit de la oamenii din viata ei si de la guvern si are grija sa aprecieze ceea ce a castigat prin maternitate.
Un alt participant, Neil, sufera de o boala mintala severa si a ramas fara adapost si s-a sinucis pentru o perioada lunga de timp. Dar Neil ofera publicului si multe momente de gratie, ca atunci cand povesteste cat de recunoscator este pentru plimbarile lungi si conversatiile cu prietenii.
Acest sentiment de recunostinta contribuie puternic la rezistenta lui Jackie si Neil – si dezvaluie, in moduri viscerale, intuitiile care apar din noua stiinta a recunostintei.
Dupa cum scrie psihologul Robert Emmons, „Am studiat mai mult de o mie de oameni, cu varste cuprinse intre opt si 80 de ani, si am descoperit ca oamenii care practica recunostinta raporteaza in mod constant o serie de beneficii” – inclusiv un sistem imunitar mai puternic, tensiune arteriala scazuta, mai mult optimism, si retele sociale mai puternice. „Oamenii care traiesc o viata de recunostinta omniprezenta traiesc intr-adevar viata altfel decat oamenii care se insala din viata nefiind recunoscatori.”
3. Relatiile conteaza — foarte mult.
„La 56 de ani, pentru oamenii care pun energie in familii, a existat o mare rascumparare”, a spus Michael Apted dupa premiera filmului 56 Up la New York.
Sunt de acord cu Apted, la fel si stiinta. Din nou si din nou, seria „Up” dezvaluie cat de esentiale sunt prietenii, familia si conexiunile sociale pentru succesul si fericirea unei persoane in viata.
Studii longitudinale mai riguroase, cum ar fi Studiul Grant, care a urmarit acelasi grup de 267 de barbati din 1938, au ajuns la concluzii foarte asemanatoare. „Cei doi piloni ai fericirii dezvaluiti de studiul Grant, in varsta de 75 de ani”, scrie George E. Vaillant, „sunt dragostea si un stil matur de coping, care nu respinge dragostea”. Acesta este, de asemenea, unul dintre cele mai importante concluzii din decenii de cercetare a emotiilor pozitive.
Tony este in multe privinte cea mai fermecatoare si vie personalitate din seria „Up” – dar a fost si un sot infidel si inutil. Cunoasterea acelei istorii este cea care ne impinge pana la lacrimi cand, in 56 Up, ii aduce un omagiu sotiei sale si durabilitatii incredibile a casniciei lor. Momentul pare sa-l surprinda cu nerabdare chiar si pe Tony – in timp ce spune o poveste, pare sa-si vada brusc relatia de treizeci si cinci de ani in intregime si se opreste rece de recunostinta fata de sotia sa. Fara sotie si copii, un barbat ca Tony ar fi putut trai o viata mult mai goala.
Serialul dezvaluie, de asemenea, ca divortul nu trebuie sa fie sfarsitul familiei. Multi dintre baieti au crescut fara tati si cativa dintre ei au divortat mai tarziu in viata, si totusi toti au ramas tati logoditi si responsabili (cu copiii biologici, precum si cu copiii vitregi si copiii adoptivi), ceea ce reflecta o transformare de trei generatii in paternitate. .
Atat pentru barbati, cat si pentru femei, grija fata de ceilalti le-a investit viata cu un sens pe care nu l-au putut gasi in nicio alta activitate.
4. Banii conteaza si ei — dar numai pana la un punct.
Seria si-a propus initial sa examineze impactul pe termen lung al clasei sociale asupra fericirii si sanselor de viata. Si, de fapt, arata ca banii conteaza.
Copiii care au inceput in clasa superioara s-au confruntat cu lupte personale, dar este greu de ratat faptul ca in cele din urma s-au bucurat de cariere pline de satisfactii si au construit familii stabile. Participantii de jos si din clasa muncitoare, in special femeile, s-au confruntat cu mult mai multa instabilitate emotionala si economica, ca sa nu mai vorbim de o sanatate mentala si fizica mai proasta. Aceasta este ceea ce prezice cercetarea.
Dar cercetarea mai arata ca odata ce ne asiguram hrana, adapost si un nivel minim de confort, fericirea izvoraste din sens si din relatii mult mai mult decat bani. Asta explica de ce Symon, care conduce un stivuitor, si Paul, un om de mana, par cel putin la fel de fericiti in anii lor de toamna ca avocatii de succes John si Andrew.
„Nu trebuie sa fii bogat pentru a fi fericit, ci sa fii un membru valoros care contribuie la grupurile tale”, spune Cameron Anderson, profesor la Universitatea din Calfiornia, Haas School of Business din Berkeley. „Ceea ce face ca o persoana sa aiba un statut ridicat intr-un grup este sa fie angajata, generoasa cu ceilalti si sa se sacrifice pentru un bine mai mare.”
5. Nu te compara cu ceilalti.
Da, cercetarile au descoperit ca inegalitatea ne face nefericiti, dar se dovedeste ca acest lucru nu are nimic de-a face cu sumele absolute de bani. Comparatiile sunt cele care doare.
In 56 Up, un copil din clasa superioara John mentioneaza cu nefericire ca cei doi prieteni ai sai cei mai vechi sunt acum ministri guvernamentali, asa ca „nu se poate abtine sa nu simti un esec in comparatie”.
Intr-adevar, este tentant – avand in vedere premisa originala a seriei – sa masori participantii unul fata de celalalt. Totusi, pentru mine, cea mai puternica lectie pe care o putem lua din serial este ca fiecare viata trebuie judecata in termenii ei.
De exemplu, daca il comparam pe Ioan cu Pavel, un zidar uneori dintr-un mediu defavorizat, unii ar putea fi tentati sa concluzioneze ca potentialul lui Pavel a fost inabusit de lipsa sprijinului emotional si a oportunitatilor educationale.
Dar, pe masura ce il vedem pe Paul, in varsta de 56 de ani, mergand mana in mana cu sotia sa si razand cu fiul, fiica si nepotii sai, devine greu de crezut ca el este cu adevarat mai rau decat Ioan. In copilarie si tanar, Paul era ingrijorat ca nu va fi niciodata bun la nimic. Dar la maturitate pare sa fi atins o masura de pace si incredere in sine. Paul pur si simplu a incetat sa se compare cu altii si a ajuns sa-si accepte viata si realizarile asa cum sunt.
Chiar si John, la 56 de ani, a ajuns sa inteleaga nebunia de a se compara cu ceilalti, concluzionand: „Am prieteni minunati, sunt fericit casatorit, sunt incredibil de binecuvantat in tot felul de privinte”. Este o rezumare minunat de simpla a unei vieti si a seriei „Up”.
Daca ti se pare banal, ia in considerare posibilul ca tu (ca mine) sa fii foarte asemanator cu John. Stim, din punct de vedere intelectual, ca ne ranim prin comparatii cu ceilalti, dar parca nu ne putem opri. Acesta ar putea fi motivul pentru care Roger Ebert numeste seria „Up” o utilizare „nobila” a filmului. Ea invita la reflectie asupra vietilor participantilor sai – spre deosebire de comparatie – si astfel ne provoaca sa ne examinam propriile vieti.
Doriti sa aflati mai multe despre stiinta fericirii
Aceasta prezentare de diapozitive de la „12 pasi testati in cercetare catre fericire” ilustreaza activitatile fericirii pe care le puteti incepe astazi.
Faceti mai multe activitati care va implica cu adevarat
Acasa si la serviciu, cautati experiente mai provocatoare si absorbante in care va „pierdeti pe voi insiva”, experimentand ceea ce cercetatorii numesc „flux”.
Savurati bucuriile vietii
Acordati o atentie deosebita placerilor si minunilor de moment ale vietii prin gandire, scris sau desen sau impartasindu-le altora.
Invata sa ierti
Pastreaza un jurnal sau scrie o scrisoare in care lucrezi la eliberarea furiei si a resentimentelor fata de cineva care te-a ranit sau nedreptatit.
Practicati acte de bunatate.
Faceti lucruri bune pentru altii, fie ca sunt prieteni sau straini, direct sau anonim, spontan sau planificat.
Cultivati relatiile
Alegeti o relatie care are nevoie de consolidare si investiti timp si energie in vindecare, cultivare, afirmare si bucurie de ea.
Cultivati optimismul
Pastrati un jurnal in care va imaginati si scrieti despre cel mai bun viitor posibil pentru dvs. sau exersati sa priviti partea buna a fiecarei situatii.
Evitati gandirea excesiva si comparatia sociala
Folositi strategii (cum ar fi distractia atentiei) pentru a reduce frecventa cu care va concentrati asupra problemelor dvs. si fereste-te sa nu te compari cu ceilalti.
Dezvoltati strategii pentru a face fata
Exersati modalitati de a indura sau de a depasi un stres recent, dificultati sau trauma.
Numara-ti binecuvantarile
Exprima-ti recunostinta pentru ceea ce ai – fie in mod privat, prin contemplare sau prin jurnal, sau catre altcineva – sau transmite-ti aprecierea oamenilor carora nu le-ai multumit niciodata in mod corespunzator.
Intareste-ti conexiunile
spirituale Oamenii religiosi si spirituali sunt mai fericiti, poate din cauza conexiunilor sociale pe care le obtin prin comunitatea lor.
Angajati-va pentru obiectivele dvs
Alegeti unul, doua sau trei obiective semnificative care sunt semnificative pentru dvs. si dedicati timp si efort pentru a le urmari.
Ai grija de corpul tau
Acest lucru ar putea insemna exercitiu, desigur, dar si meditatie, zambet sau ras.
