Ce este time-out
Parintii nu sunt de acord.
Intr-un studiu recent, Andrew Riley si colegii sai au chestionat peste 400 de parinti cu copii cu varsta cuprinsa intre unu si 10 ani si au descoperit ca mai mult de trei sferturi dintre ei au folosit time-out – dar motivatiile si implementarea lor au variat foarte mult.
Unii il folosesc atunci cand nu-si mai suporta copiii sa planga sau sa se cearta – cand, cu alte cuvinte, parintele este cel care are nevoie de o pauza. Altii o duc la o extrema furioasa de pedeapsa: „Inceteaza sa bateti masa sau nu va voi lasa niciodata sa parasiti camera voastra!” Inca alti parinti il incadreaza ca un moment pentru ca copilul sa se aseze. In multe cazuri, time-out-ul este o ultima solutie, atunci cand alte masuri au esuat; uneori, este raspunsul de baza la orice comportament care incalca regulile.
Reclama
X
Astfel, nu este surprinzator ca time-out este o sursa de sentimente amestecate si neintelegeri. Un studiu din 2014 realizat de Amy Drayton si colegii sai a constatat ca indrumarile de time-out de pe Internet, inclusiv din surse respectate, au fost in mare parte incomplete sau inexacte. Intr-o analiza recenta a cercetarii, Anil Chacko si colegii sai au descoperit ca jumatate dintre parintii copiilor care, cel mai probabil, ar beneficia de antrenamente de tip time-out fie nu au participat, fie au renuntat.
Intr-un alt studiu recent, Drayton si colegii sai au descoperit ca doar doua din 58 de mame de copii cu varsta cuprinsa intre doi si 12 ani au descris timpul liber intr-un mod in concordanta cu stiinta din spatele acestuia: „inlaturarea copilului dintr-un mediu de intarire si plasarea copilul intr-un mediu mai putin intaritor pentru a reduce comportamentul nedorit” (mai multe despre asta mai jos). In schimb, au descoperit ca jumatate dintre mame credeau ca scopul pauzei este sa „gandeasca” sau sa „se calmeze”.
Aceste descoperiri ar putea explica de ce unii parinti – ca sa nu mai vorbim de copiii lor! – sunt frustrati de pauze. O parte a problemei, asa cum sugereaza aceasta cercetare, este ca parintii nu iau in considerare pauzele in contextul altor masuri pentru a incuraja comportamentul prosocial sau reglarea emotionala. Time-out-urile eficiente au nevoie de un plan bine gandit si de angajament pentru consecventa. Parintii decid in prealabil ce comportamente indeplinesc criteriile de time-out si vorbesc despre asta cu copiii in afara time-out-ului.
Incurajarea bunavointei la copii
Cum sa laudati copiii in moduri care ii fac mai amabili.
Incercati-l acum
. Deci, ce pot face parintii pentru a face time-out-ul eficient.
In acelasi studiu, Riley si colegii sai au compilat sase ingrediente cheie din cercetarile despre time-out.
1. Folositi time-out impreuna cu time-in
Time-in este experienta pe care o au copiii, care face mai probabil ca acestia sa continue sa faca ceea ce fac – intarire pozitiva. Exemple de intarire pozitiva sunt atentia, laudele si accesul la privilegii atunci cand copiii fac opusul a ceea ce le primeste de obicei in timpul liber. Riley si colegii sai explica ca „time-in… este esential pentru eficacitate, iar [time-out] este recomandat doar in combinatie cu strategii de intarire pozitiva.” In schimb, time-out are putina sau, mai bine zis, nicio intarire pozitiva – este time-out de la intarirea pozitiva. O abundenta de interactiuni si experiente pozitive este scopul de a face timpul de intrare diferit de time-out. Investitia in time-in minimizeaza nevoia de time-out.
2. Faceti time-out imediat si consistent
Time-out-urile sunt eficiente atunci cand urmaresc imediat si constant un comportament. Cum arata asta
De exemplu, daca intr-un moment un copil loveste cainele familiei, atunci urmeaza un time-out efectiv in clipa urmatoare – mai degraba decat cinci minute mai tarziu – de fiecare data cand se intampla si fara mai multe avertismente.
3. Fa-l plictisitor
Time-out este un timp plictisitor situat departe de distractie sau atentie. Orice lucru distractiv si captivant – jucarii, jocuri, atentia negativa neintentionata a parintilor – este eliminat din decor.
4. Setati un cronometru si faceti-l scurt
Mai multe despre disciplina
Descoperiti cinci moduri de a ajuta copiii care se comporta prost.
Explorati cum arata disciplina atenta.
Aflati cum „coachingul emotional” este una dintre cele mai importante practici parentale.
Intelegeti cum stiinta dezvoltarii adolescentilor poate ajuta cu problemele de comportament in scoli.
Time-out dintr-un timp stabilit de doar doua minute este eficient; duratele mai lungi de obicei nu functioneaza mai bine, mai ales pentru copiii mici. Parintii din studiul realizat de Riley si colegii, ale caror timpi de pauza au fost de o durata stabilita, au raportat pauze mai eficiente decat parintii care nu au facut-o.
5. Tu hotarasti cand se termina
Parintii, nu copiii, sfarsitul pauzelor. Riley si colegii sai au descoperit ca parintii care au cerut copiii lor sa fie calmi inainte de sfarsitul timpului liber au raportat pauze mai eficiente decat parintii care nu au avut aceasta cerinta.
6. Aveti un plan de rezerva
Riley si colegii observa ca, deoarece copiii pot incerca sa paraseasca timpul liber inainte ca parintii sa le spuna ca s-a terminat, parintii ar trebui sa fie pregatiti cu un plan B. Ei recomanda ca copiii sa revina la timp liber sau sa le ia privilegii ca o consecinta. Parintii din studiul lui Riley si al colegilor care le-au spus copiilor sa se intoarca la pauza daca plecau devreme au raportat pauze mai eficiente decat parintii care nu au urmat-o.
Cum arata time-out-urile eficiente
Sa luam un exemplu: lovirea cainelui familiei. Imediat si consecvent, ar trebui sa spuneti calm si cu autoritate „Timp pentru lovire” si sa directionati copilul intr-o locatie linistita, plictisitoare, departe de ceilalti si jucarii. Fii gata sa scoti planul B pentru orice eventualitate. Dupa doua minute, spuneti: „Timpul tau s-a incheiat”. In acel moment, copilul revine la time-in, cu intarire pozitiva: „Imi place foarte mult cum esti bland cu Fido!” Analizati timpul pentru a va asigura ca este plin de atentie si experiente pozitive atunci cand copiii respecta regulile. In afara de time-out, examinati cu atentie circumstantele care preced si urmeaza un comportament care contribuie la problema si ajustati-le in functie de asteptarile de dezvoltare ale copiilor.
