De ce putem actiona cu bunatate si generozitate intr-o situatie, dar sa fim cruzi in alta.
Ce face pe o persoana empatica si pe alta persoana psihopata
. Societatea joaca un rol in a ne indemna catre un comportament mai moral sau este inradacinata in noi
Acestea sunt cateva dintre multe intrebari abordate in noua carte a lui Graham Music, The Good Life: Wellbeing and the new science of altruism, egoism and imorality. Pornind dintr-un corp amplu de cercetari din psihologie, biologie evolutiva si neurostiinta, Muzica distileaza ceea ce stim si nu stim inca despre natura umana si rolul mediului in modelarea caracterului nostru moral.
Cartea sa acopera mult teren in relativ putine pagini. In calitate de psihoterapeut si profesor la Clinica Tavistock si Portman din Londra, Muzica are o experienta deosebita in dezvoltarea umana, iar cartea este plina de cercetari despre cum se dezvolta altruismul la copii. Invatam, de exemplu, ca copiii vor ajuta instinctiv adultii aflati in dificultate – nu pentru recompense, ci pentru placerea de a oferi. In plus, chiar si copiii foarte mici pot distinge comportamentul „dragut” de „corect” la altii si vor reactiona negativ fata de cineva pe care il considera nedrept.
Advertisement
X
Dar de ce unii copii nu isi pastreaza simtul moral si altruist
Muzica crede ca relatiile din prima copilarie ii conduc pe copii pe cai diferite. Copiii nascuti in case iubitoare vor forma atasamente pozitive cu ingrijitorii, ceea ce ii va ajuta sa aiba incredere in lume si sa se simta in siguranta sa fie amabili si ingrijiti. Cei nascuti in case stresante sau abuzive vor forma atasamente problematice si vor afla ca lumea nu este un loc sigur. Ei pot avea probleme in a fi empatici si a forma relatii, ceea ce afecteaza comportamentul lor altruist mai tarziu in viata.
Unul dintre motivele pentru care experientele timpurii pot fi atat de importante este ca par sa influenteze nivelurile de oxitocina. Oxitocina este un hormon implicat in construirea increderii si a legaturii si este prezent in niveluri mai ridicate atat la tati, cat si la mame in lunile dupa ce a devenit parinte.
Dar copiii aflati in situatii abuzive – in care increderea si legatura nu apar, poate din cauza nivelurilor scazute de oxitocina la ingrijitorii – pot dezvolta modele anormale de raspuns la oxitocina, facandu-i susceptibili la probleme sociale mai tarziu. De exemplu, atunci cand cercetatorii au administrat oxitocina femeilor care au fost abuzate sexual in copilarie, femeile au demonstrat fie un comportament de incredere anormal de ridicat, fie anormal de scazut, in comparatie cu femeile fara acest istoric.
Chiar si adultii care sunt empatici si altruisti isi pot opri tendintele prosociale atunci cand se afla in medii sociale negative. Cu totii vom fi mai putin inclinati sa fim amabili si de ajutor cu ceilalti atunci cand suntem stresati sau supusi constrangerii, mai ales daca acei „ceilalti” par sa apartina unor grupuri din care nu facem parte. In plus, vom avea tendinta de a actiona mai putin generos fata de oameni daca traim intr-o societate in care exista multe disparitati economice intre cei care au si cei care nu au.
Dimpotriva, atunci cand suntem intr-o dispozitie buna sau inspirati de generozitatea celor din jur, avem tendinta sa fim mai buni si mai generosi cu ceilalti. Si actionand cu generozitate ne face si mai fericiti.
„A te simti bine si a fi amabil si altruist pare sa constituie un fel de cerc virtuos, acte bune care alimenteaza sentimente bune care alimenteaza acte bune”, scrie Music.
Desi o mare parte din cartea Muzicii descrie biologia si circumstantele de mediu care ne afecteaza comportamentul fara constientizarea noastra, el descrie cel putin cateva moduri in care o persoana poate creste empatia si altruismul prin efort constient – de exemplu, prin meditatie constienta.
Intr-un studiu, oamenii care au urmat un curs de mindfulness de 8 saptamani au avut de patru ori mai multe sanse sa se ridice si sa ofere locul unei persoane in carje care intra intr-o sala de asteptare decat cei care nu au urmat cursul. Acest lucru sugereaza ca ne putem influenta oarecum comportamentul prosocial, daca ni se ofera instrumentele potrivite.
Cu toate acestea, cititorii vor ramane cu un sentiment iminent ca societatea ne conduce in directia gresita. Muzica sustine ca, desi dovezile sugereaza ca mediile timpurii de acasa ne modeleaza comportamentul social in moduri importante, inca facem putin pentru a ne proteja cei mai tineri cetateni de rau. Am putea face mult mai mult pentru a creste bunastarea copiilor prin sprijinirea parintilor care cresc copiii mici – prin ingrijire prenatala mai buna si instruire parentala, de exemplu – astfel incat sa le poata oferi copiilor ceea ce au cel mai mult nevoie pentru a deveni cetatenii morali si altruisti de maine: ingrijire iubitoare, cu mult sprijin fizic si emotional.
Tot ce avem nevoie acum este vointa – si capacitatea prosociala – de a actiona pe baza acestor cunostinte.
