Adolescentii spun „ce e treaba” cu imbratisari.
Imbratisarea – baiat-fata, fata-fata, baiat-baiat, ce-i spune – a devenit o vedere atat de comuna in scolile gimnaziale si liceele de la coasta la coasta, incat The New York Times tocmai a publicat un articol despre asta. Este incredibil de incantator si total ciudat. Cel putin, asta par sa creada majoritatea oamenilor. Decide pentru tine.
De fapt, cu mult dincolo de articolul din Times, imbratisarile au fost foarte mult in stiri in ultima vreme.
Reclama
X
Am asistat recent la ceea ce un blog a numit „imbratisarea secolului” la imbratisarea reginei Elisabeta a lui Michelle Obama, palmuind traditia regala – si traditia in general – izbita in fata.
La difuzarea de ieri a emisiunii Today de la NBC – care a colaborat cu Times la articolul despre imbratisarea adolescentilor – ar fi asasinul Gerald-Ford, Sara Jane Moore a vorbit pentru prima data la televiziunea nationala despre viata ei dupa inchisoare.
„Cred ca a fost gresit”, a spus Moore, acum in varsta de 80 de ani si eliberata conditionat, despre crima ei. „Unul se satura sa fie considerat un idiot, un monstru, un extraterestru – ceva de genul asta. Sunt o fiinta umana.”
Matt Lauer a incercat sa spuna gandurile tuturor americanilor cand a spus ca ne-ar fi mai probabil sa ne asteptam la o incercare de asasinare a presedintelui spalata pe creier de 19 sau 20 de ani. „Totusi ai fost o mama de 45 de ani si nu pare sa se potriveasca”, a spus el.
Aproximativ 32 de ani de inchisoare – sase si jumatate dintre ei in ceea ce Moore numeste „grade diferite de izolare” – i-au permis sa se opreasca si sa se gandeasca la cine era ea cu adevarat.
Dar abia cand Moore a fost imbratisata s-a simtit cu adevarat umana. „Mi-am inchis inima”, a spus ea despre viata ei trecuta. „Mi-am oprit o parte din gandire. Imi amintesc de prima zi in care cineva m-a imbratisat si m-am gandit: „Bine ati venit in rasa umana.”
Deci, de ce nu mai multi dintre noi imbratisam Imbratisarea
Greu de spus. Poate ca uneori, in unele situatii, imbratisarile si afectiunea sunt pur si simplu ciudate. Cu cat afectiunea este mai nepotrivita, cu atat acea ipoteza poate suna mai adevarata.
Luati-l pe australianul Juan Mann (un pseudonyn), care a fondat campania Imbratisari gratuite in 2004. Si prin fondat, vreau sa spun ca s-a plimbat prin cea mai aglomerata zona a orasului tinand o pancarta pe care scria „Imbratisari gratuite”.
„Timp de 15 minute, oamenii s-au uitat direct prin mine”, scrie el pe site-ul sau, freehugscampaign.org.
Dar nu a trecut mult pana cand o femeie l-a batut pe umar. Ea i-a spus ca cainele ei murise in acea dimineata. Cu un an in urma, singura ei fiica murise intr-un accident de masina.
„M-am ingenuncheat”, scrie Mann. „Ne-am inconjurat unul pe altul, iar cand ne-am despartit, ea zambea”.
