Oamenii presupun adesea ca fata unei persoane le va trada adevaratele emotii – chiar si atunci cand acea persoana incearca sa le ascunda. Pe masura ce ne desfasuram zilele, urmarim expresiile faciale si manierele altora, cautand semne de stres, tristete si fericire la colegii nostri si la cei dragi.
Dar daca vrem sa intelegem mintea altei persoane, acesta este cel mai bun mod
Nu intotdeauna, conform unui studiu recent. Se dovedeste ca oamenii tind sa-si supraestimeze capacitatea de a citi emotiile altor oameni din expresiile faciale – ceea ce inseamna ca este posibil sa pierdem oportunitati de intelegere si conectare.
Reclama
X
Studiul, publicat in revista Psychological Science, a comparat observarea expresiilor faciale cu o a doua strategie de luare a perspectiva: a ne pune intr-o situatie similara sau „a face o plimbare in pielea altcuiva”. Este primul studiu care examineaza cat de eficiente cred oamenii ca sunt aceste metode diferite si cat de eficiente sunt de fapt.
Cercetatorii au efectuat o serie de experimente in care un grup de participanti (numiti experimentatori) a fost filmat in timp ce vizualiza 50 de imagini care variau in continutul lor emotional. Dupa fiecare fotografie, participantii au evaluat cat de negativ sau pozitiv i-a facut sa se simta.
Un al doilea grup de participanti (numiti predictori) a fost apoi rugat sa prezica cat de pozitive sau negative s-au simtit indivizii din primul grup in timp ce privesc imaginile. Ei au bazat aceste predictii pe una dintre cele trei metode: vizualizarea fotografiilor emotionale in sine, vizualizarea expresiilor faciale ale experimentatorilor sau vizualizarea unui ecran divizat cu ambele seturi de informatii.
In primul experiment, predictorii au fost semnificativ mai precisi in a prezice emotiile experientilor atunci cand au vazut fotografiile ei insisi decat atunci cand au vazut expresiile faciale ale experientei – chiar si atunci cand experimentatorilor li s-a spus sa-si exagereze raspunsurile emotionale la imagini. De fapt, prima strategie a functionat mai bine in 92 la suta din timp. In mod intrigant, predictorii care au vazut atat fotografiile, cat si expresiile faciale nu au fost mai precise decat cei care au vazut doar expresiile faciale.
Figura 1 din studiu
Intr-un alt experiment, predictorilor li s-a permis sa aleaga ce metoda sa foloseasca, dar au avut probleme in a-si da seama care ar fi mai eficienta. In schimb, au ales ambele metode la rate aproximativ egale.
Cand predictorilor li s-a permis sa-si schimbe strategia de la o sesiune la alta, acestia au obtinut o perspectiva – au ales sa citeasca din ce in ce mai putin expresiile faciale pe parcursul experimentului. Cu toate acestea, au continuat sa aleaga aceasta strategie uneori, cand ar fi fost mai eficient sa se bazeze in intregime pe vizualizarea fotografiilor in sine.
Cercetatorii au testat, de asemenea, cat de bine isi puteau discerne participantii propria stare emotionala, asa cum sa inregistrat in timpul unei sesiuni experimentale desfasurate cu opt saptamani inainte. Ei au descoperit ca, din nou, repetarea experientei a fost mai eficienta decat urmarirea expresiilor faciale. Oamenii se asteptau ca vor fi mai precisi in a-si prezice propriile emotii decat in a prezice pe cele ale unui strain pe baza expresiilor faciale, dar nici macar asta nu era adevarat.
Impreuna, aceste experimente sugereaza ca intuitiile oamenilor despre cum sa inteleaga cel mai bine perspectiva altei persoane sunt adesea gresite – supraestimeaza cat de bine comportamentul exterior reflecta starile interioare si subestimeaza perspectivele care pot fi obtinute din a se pune in locul altei persoane.
Acest studiu se adauga la o linie de cercetare existenta despre limitarile detectarii emotiilor altor oameni doar pe baza expresiilor faciale. Intr-un studiu, participantii nu au putut identifica corect o expresie faciala ca fiind reala sau falsa in 40% din cazuri. Oamenii nu sunt deloc buni la detectarea expresiilor faciale chiar si atunci cand o persoana nu incearca sa-si ascunda emotiile. Si un alt studiu a constatat ca oamenii cred ca propriile stari interne sunt mai vizibile pentru ceilalti decat sunt in realitate.
La fel de important, acest studiu evidentiaza modul in care oamenii supraestimeaza diferentele dintre ei si ceilalti: participantii nu s-au asteptat ca experimentand aceeasi situatie ca o alta persoana sa le dea o idee buna despre cum s-a simtit acea persoana, cand, de fapt, a facut-o. Si acesta este probabil motivul pentru care participantii la studiu au redus valoarea simularii experientei unei alte persoane.
„Mintea unei alte persoane este, fara indoiala, cel mai complicat sistem la care se va gandi cineva vreodata”, scriu cercetatorii. „Rezultatele noastre sugereaza ca oamenii nu apreciaza pe deplin cand folosesc o strategie relativ buna pentru a intelege cel mai complicat sistem si cand nu o fac.”
