Este un paradox al psihologiei politice care ia perplex pe oameni de zeci de ani. In comparatie cu liberalii, conservatorii – cel putin in sfera publica – par sa fie mai suparati, mai agitati in legatura cu ceea ce a devenit societatea noastra si mai convinsi ca orori si mai mari sunt in fata.
Si totusi, o serie de studii au concluzionat ca de dreapta sunt mai fericiti, in general, decat omologii lor din stanga. Intr-un sondaj Pew din 2006 asupra americanilor, 47% dintre republicani au declarat ca sunt „foarte fericiti”, comparativ cu doar 28% dintre democrati.
Un nou studiu sugereaza ca statisticile si celelalte care o sustin pot fi destul de inselatoare. Privind dincolo de auto-rapoarte la indicatori mai obiectivi ai dispozitiei, o echipa de cercetare condusa de psihologul Sean Wojcik de la Universitatea din California-Irvine ajunge la o concluzie foarte diferita.
Publicitate
X
Cercetatorii raporteaza ca conservatorii sunt mai predispusi sa proclame ca sunt fericiti. Dar liberalii sunt mai predispusi sa ofere indicii care sa indice ca se confrunta cu bucuria reala, inclusiv cuvintele pe care aleg sa le foloseasca si autenticitatea zambetelor lor.
„Auto-rapoartele despre fericire si satisfactie de viata… sunt susceptibile de distorsiuni care se auto-amplifica”, scriu ei in revista Science. „Studiile noastre au descoperit ca liberalii politici au manifestat un comportament mai frecvent si mai intens legat de fericire decat conservatorii politici.”
Wojcik si colegii sai descriu patru studii care ajung toate la aceeasi concluzie. Unul dintre ei a analizat mesajele Twitter trimise de 1.950 de persoane care „urmaresc” Partidul Democrat si 1.996 care „urmaresc” GOP (Un grup mai mic de utilizatori care primesc tweet-uri de la ambele partide a fost exclus din sondaj.)
„Abonatii Partidului Republican” actualizarile au fost mult mai putin probabil sa contina cuvinte cu emotii pozitive, cuvinte de jovialitate si emoticoane fericite si mult mai probabil sa contina cuvinte cu emotii negative”, raporteaza ei.
Un alt studiu a folosit date din reteaua sociala LinkedIn, orientata spre afaceri. Cercetatorii au analizat fotografii de profil ale a 457 de membri — 240 de angajati ai organizatiilor liberale (inclusiv Planned Parenthood si MSNBC) si 217 angajati ai companiilor conservatoare (inclusiv Fox News Channel si Family Research Council).
Imaginea fiecarei fete zambitoare a fost analizata „pentru a face distinctia intre expresiile autentice si superficiale ale fericirii”, scriu cercetatorii.
„Zambetele au fost putin mai intense in randul angajatilor organizatiilor liberale ideologic”, raporteaza ei. „Persoanele din organizatiile conservatoare au exprimat o actiune faciala semnificativ mai putin intensa in muschii din jurul ochilor, ceea ce indica sentimente autentice de fericire.”
OK, unele dintre acele zambete false ar fi putut fi oferite de liberali care s-au simtit blocati intr-o organizatie ostila, conservatoare (sau invers). Dar o analiza a portretelor foto oficiale ale membrilor celui de-al 113-lea Congres al Statelor Unite ale Americii a produs rezultate similare, deoarece „conservatorismul a prezis o actiune faciala semnificativ mai putin intensa in muschii din jurul ochilor”.
In plus, o analiza a limbajului folosit de membrii ambelor partide in Registrul Congresului din 2013 a constatat ca un mai mare conservatorism in randul membrilor „a fost asociat cu o scadere mica, dar semnificativa” a folosirii cuvintelor pozitive din punct de vedere emotional.
Extinderea acestei analize la 18 ani de date din Recordul Congresului, cercetatorii au descoperit ca democratii „au folosit un raport mai mare de cuvinte cu efecte pozitive si negative” decat omologii lor republicani.
Deci, de ce oamenii care insista ca sunt fericiti ar avea mai multe sanse sa foloseasca cuvinte negative si sa arate zambete lipite
Un studiu final ofera un posibil raspuns. Peste 1.400 de vizitatori ai site-ului YourMorals.org si-au raportat ideologia politica si nivelul de fericire.
Ei au efectuat, de asemenea, un sondaj menit sa detecteze doua tipuri diferite de raportare inselatoare – „autoevaluari distorsionate in mod deliberat legate de preocuparile privind prezentarea de sine” si „autoevaluari sincere, dar nerealist favorabile”.
Cercetatorii au descoperit o corelatie intre participantii care au obtinut un scor mare la auto-inselaciune si cei care au fost puternic de acord cu afirmatii precum „Nu-mi pasa sa stiu ce cred altii despre mine cu adevarat”; „Nu regret niciodata deciziile mele”; si „Sunt o persoana complet rationala”.
In conformitate cu studiile anterioare, cercetatorii au descoperit ca „cresterea conservatorismului politic a prezis o mai mare satisfactie cu viata raportata”. Cu toate acestea, ei „de asemenea, au descoperit ca imbunatatirea autoinselatoare a fost mai mare in randul conservatorilor decat in randul liberalilor”.
Liberalii, cu alte cuvinte, erau mai constienti de sine, ceea ce inseamna ca atunci cand se declarau fericiti, era mai probabil sa fie cu adevarat adevarat.
Cercetatorii avertizeaza ca „ar fi o greseala sa deducem din datele noastre ca liberalii sunt „obiectiv” mai fericiti decat conservatorii”. Ei noteaza ca exista unele dovezi care sugereaza ca a te convinge de propria ta fericire se poate dovedi avantajos atat in mediul de lucru, cat si in relatiile personale. Zambetele tencuite au locul lor.
Dar o deconectare intre starea emotionala reala si cea insistata duce cu siguranta la stres intern, iar auto-inselarea tinde sa se prabuseasca in cele din urma, adesea in moduri dureroase. Amintiti-va, Socrate – poate primul filozof care a afirmat ca putem, cu efort, sa gasim fericirea autentica – a insistat de asemenea asupra importantei cunoasterii de sine.
Sigur, a fost celebru vesel, chiar pana la sfarsitul vietii. Dar atunci, el era un liberal, nu-i asa
Acest articol a aparut initial in Pacific Standard Magazine, care se confrunta cu cele mai mari probleme ale natiunii, luminand ceea ce modeleaza comportamentul uman.