Noua oamenilor le place sa ne gandim la noi insine ca fiind cea mai extrem de evoluata specie de pe planeta, ridicata si distincta de toate celelalte. In cea mai noua carte a sa, principalul primatolog Frans de Waal dezminta aceasta idee. Bazandu-se pe aproape 20 de ani de cercetari despre cimpanzei si bonobo, rudele noastre cele mai apropiate primate, el arata cate comportamente pe care le consideram unic umane sunt, de fapt, paralele in lumea maimutelor. Dar, in timp ce alti primatologi pot studia maimutele pentru a gasi indicii despre radacinile biologice ale agresiunii si ostilitatii umane, de Waal insista ca multe atribute umane pozitive – cum ar fi empatia, bunatatea si altruismul – fac si parte din mostenirea noastra animala.
Facand acest punct, de Waal dedica un spatiu considerabil bonobo-ului, comparand aceasta maimuta iubitoare de pace cu cimpanzeul mai familiar. In timp ce grupurile de cimpanzei au o ierarhie masculina si lupte de rutina pentru putere, bonoboi sunt matriarhali si manifesta putina agresivitate unul fata de celalalt. Si in timp ce cimpanzeii pot fi cruzi, uneori brutali, fata de ceilalti din afara cercului lor, bonoboi arata adesea bunatate fata de maimutele necunoscute, chiar impartind mancare cu ei. Comparand aceste doua maimute, de Waal contureaza radacinile propriei noastre sexualitati, agresiuni, lupte pentru putere si aptitudini pentru reconciliere, concluzionand ca oamenii au la fel de mult potential biologic de convietuire pasnica, precum si de a purta razboi unii cu altii.
De Waal isi concentreaza o mare parte din analiza pe incercarea de a explica cum si de ce societatea umana arata asa cum arata. El sustine ca structurile noastre sociale sunt „strans legate” cu relatiile noastre sexuale, asa cum sunt la maimute. De exemplu, el sugereaza ca reticenta masculului uman de a arata vulnerabilitatea isi are radacinile biologice in nevoia cimpanzeului de a ascunde slabiciunile concurentilor sexuali, care altfel ar profita. Modelul familiei nucleare a aparut din aceasta problema a competitiei sexuale, potrivit lui de Waal, deoarece a asigurat ca fiecare barbat, daca ar fi dispus sa coopereze si sa respecte granitele familiilor altor barbati, ar avea sansa de a se reproduce.
Reclama
X
De Waal face ca aceasta si alte teorii sa prinda viata prin anecdote distractive despre maimute pe care le-a studiat in salbaticie si in captivitate. Aceste povesti – despre cimpanzei care ii imbratiseaza de recunostinta unui cercetator, despre o gorila care incearca sa mangaie o femeie cu autism in suferinta – fac cartea foarte usor de citit. Ele intaresc, de asemenea, una dintre principalele teze ale lui de Waal, ilustrand faptul ca empatia si recunostinta nu sunt dezvoltate doar prin pregatire sociala sau religioasa, ci sunt inradacinate in istoria noastra biologica.
Maimuta noastra interioara ar trebui sa-i determine pe cititori sa-si reconsidere prezumtiile despre natura umana si sa le acorde cu „maimuta interioara” de sub suprafata multor interactiuni umane. Care dintre maimutele noastre interioare – bonobo pasnic sau cimpanzeul mai agresiv – va lasa o mostenire mai durabila asupra evolutiei umane
De Waal nu face predictii, dar insista ca avem potentialul de a urma oricare dintre caile. Doar timpul, milioane de ani, vor spune.
