Fiecare are o poveste cand vine vorba de bullying. In calitate de asistent social autorizat, consilier scolar si educator national, am auzit multe relatari directe despre hartuire, de la eforturi triumfale de a pune capat agresiunii nedorite pana la povesti sfasietoare de chin necrutator. Sunt in mod obisnuit ingrozit de cat de omniprezenta a devenit cruzimea.
Totusi, in ciuda durerii, am speranta. Cred ca avem ocazia sa schimbam cultura bullying-ului in randul tinerilor si cred ca raspunsul incepe cu cei care traiesc si lucreaza cu tinerii in fiecare zi. Nu politicile complicate sau programele grandioase fac cea mai mare diferenta, ci mai degraba actele coerente, zilnice, de hranire, de a ajunge atat la copiii care agreseaza, cat si la cei care sunt destinatarul cruzimii, care aduc cea mai semnificativa si de durata schimbare.
Iata o schita a pasilor cheie care au cel mai mare impact asupra ajutorarii copiilor, extrase din noua mea carte, 8 chei pentru a pune capat agresiunii.
1. Cunoasteti bullying-ul cand il vedeti
Publicitate
X
Bullying-ul este clar definit ca avand trei elemente: comportament agresiv intentionat care se repeta in timp si implica un dezechilibru de putere. Cel mai adesea este folosit pentru a castiga statut social, pentru a mentine puterea si controlul asupra altuia si pentru atentia colegilor.
In cultura noastra a ciclurilor de stiri 24/7 si a sunetelor din retelele sociale, avem o oportunitate mai buna decat oricand de a atrage atentia asupra acestei probleme importante. Dar atunci cand folosim in exces termenul „bullying” sau il facem sinonim cu termeni mai legati de conflictul de zi cu zi, riscam sa-i facem pe oameni atat de bolnavi si obositi sa auda despre problema noastra incat isi pierde urgenta la fel de repede cu cat a devenit proeminenta.
Este important sa distingem comportamentul care se ridica la nivelul de agresiune de comportamentele care indica un comportament nepoliticos sau rautacios, astfel incat profesorii, lucratorii de tineret si parintii sa stie la ce sa acorde atentie si cand sa intervina. Nu vrem ca bullying-ul din scoli sa devina o problema „baietel care a plans lupul”.
2. Stabiliti legaturi cu copiii
Legaturile cu copiii sunt conditia prealabila esentiala pentru orice crestere si schimbare pe care o poate facilita un adult. Cand un copil percepe ca adultii din viata lui sunt cu adevarat investiti in bunastarea lui si sunt interesati de experientele sale, el este mai dispus sa vorbeasca despre ceea ce se intampla in viata lui si sa fie deschis la feedback-ul adultilor.
Fara legaturi puternice de adulti, copiii care agreseaza pot actiona fara obstacolele dezaprobarii adultilor, victimele se simt izolate de sursele de sprijin potential, iar cei din jur nu au pe nimeni la care sa se adreseze pentru a raporta comportamentul de agresiune.
Adultii trebuie sa le faciliteze copiilor sa vorbeasca cu ei. Mentinerea calmului, exprimarea simpatiei, multumirea copilului pentru ca are puterea de a ajunge, incurajarea rezolvarii problemelor impreuna si urmarirea mai tarziu pentru a va asigura ca solutia propusa functioneaza – toate acestea sunt modalitati prin care adultii pot sprijini copiii si intretine relatii care vor ajuta la oprirea agresiunii. .
Daca copiii cred ca pot ajunge in siguranta la adulti si ca lucrurile se vor imbunatati daca o vor face, se vor simti mai putin izolati si vor raporta, mai probabil, hartuirea.
3. Opriti bullying-ul ori de cate ori il vedeti
Majoritatea hartuirii nu sunt vazute de adulti – pana la saptezeci si cinci la suta din incidente au loc in locuri destinate doar copiilor, cum ar fi locul de joaca, baie sau autobuzul.
Dar cand adultii vad ca se intampla ceva, trebuie sa fie gata sa intervina. Cea mai eficienta abordare pentru oprirea agresiunii este adesea cea mai putin pronuntata. In multe cazuri, cu cat este mai scurt, cu atat mai bine. Iata cateva sugestii pe care profesorii le pot face atunci cand sunt martori la agresiune:
„Nu este in regula sa spun asta cuiva din clasa mea. Suntem clari
”
„Trimiterea unui astfel de text despre un coleg de clasa este inacceptabila. Asta nu se poate intampla din nou.”
„Lasarea unui copil din grup nu va functiona. Sa reparam asta si sa mergem mai departe.”
Avantajul unor afirmatii scurte ca acestea este ca nu umilesc si nu instraineaza pe nimeni. In schimb, ii anunta pe toata lumea ca profesorul este atent si trimit un semnal puternic ca bullying-ul nu va fi tolerat.
4. Tratati direct cu hartuirea cibernetica
Adultii au facut un pas gresit urias in ultimii ani, alegand sa nu-si asume responsabilitatea pentru a raspunde agresiunii care apare prin tehnologie. Personalul scolii spune ca nu poate face nimic pentru ca nu s-a intamplat la scoala; oamenii legii spun ca nu se pot implica decat daca exista o crima clara; iar parintii nu simt ca pot tine pasul cu ceea ce fac copiii lor online. Aceasta abdicare generala de responsabilitate de catre adulti le-a oferit copiilor care agreseaza dovezi ca pot controla cultura colegilor online, gratuit si neingraditi de interventia adultilor.
Hartuirea cibernetica poate fi deosebit de daunatoare, deoarece poate aparea in mod anonim, iar cruzimea poate deveni virala la atingerea unei taste. Copiilor le este mult mai usor sa fie cruzi atunci cand nu trebuie sa-si inchida ochii cu obiectul rautatii lor. Nu exista un loc sigur pentru victime, deoarece atacul online se poate intampla fara ca victima sa fie in acelasi loc cu faptuitorul.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le pot face adultii pentru a preveni agresiunea online este sa mentina legaturi puternice cu copiii offline. Tinerii nu se vor simti niciodata in siguranta cand vorbesc cu adultii despre ceea ce se intampla in spatiul cibernetic daca relatiile lor din lumea reala nu sunt deja puternice. Parintii joaca, de asemenea, un rol cheie in predarea copiilor standarde de bun-simt pentru utilizarea tehnologiei, bazand regulile pe valorile bunavointei si compasiunii si punand in aplicare aceste acorduri in mod consecvent grijuliu.
5. Construiti abilitati sociale si emotionale
Oprirea agresiunii inseamna mai mult decat prinderea faptuitorilor in fapt. In schimb, incepe prin a crea culturi scolare generale pozitive. Aceasta inseamna luarea de actiuni concrete pentru a promova acceptarea, a onora diversitatea, a promova cooperarea, a stabili conexiuni cu copiii si a facilita comunicarea deschisa intre personal si studenti.
De asemenea, implica invatarea sociala si emotionala. Programele de prevenire a agresiunii care se concentreaza pe dezvoltarea competentelor sociale si emotionale la toti copiii obtin rezultate mai bune decat interventiile care vizeaza doar copiii care agreseaza. S-a demonstrat ca programele de invatare social-emotionala (SEL) creeaza relatii mai pozitive intre semeni, creeaza niveluri mai ridicate de ingrijire si empatie, sporesc implicarea sociala si reduc comportamentele problematice. In plus, in medie, studentii care primesc programare SEL isi depasesc colegii din punct de vedere academic si absolva la rate mai mari.
Programarea SEL in scoli poate ajuta la prevenirea agresiunii in multe feluri: prin cresterea reglarii emotionale a copiilor, prin instruirea copiilor despre cum sa gestioneze stresul si sa-si controleze impulsurile; prin cresterea empatiei; prin predarea abilitatilor de rezolvare a problemelor; prin exersarea comunicarii asertive si prin promovarea abilitatilor de prietenie.
6. Transforma trecatorii in prieteni
Cercetarile sugereaza ca colegii sunt prezenti in timpul a noua din 10 incidente de agresiune, dar intervin in numele victimelor in mai putin de 20% din timp. Cu toate acestea, atunci cand colegii intervin pentru a opri hartuirea, episodul se opreste in 10 secunde mai mult de jumatate din timp. Prin urmare, este de datoria adultilor sa gaseasca cele mai bune modalitati de a incuraja colegii sa intervina.
Pentru ca copiii sa devina imputerniciti, trebuie sa creada ca oprirea agresiunii incepe cu ei. Ei trebuie sa invete sa simta o legatura cu un copil agresat, sa inteleaga ca prieteniile lor pot rezista facand ceea ce trebuie, sa stie sa foloseasca comunicarea asertiva si sa aiba incredere ca interventia lor va avea un impact pozitiv.
Copiii cu statut social inalt sunt adesea cei mai buni interventori, din cauza influentei lor exagerate asupra grupului de colegi si a imunitatii lor relative fata de reactia agresorilor razbunati. Unele dintre cele mai eficiente programe din scoli se bazeaza pe acest principiu, asociind copiii cu statut inalt cu colegii vulnerabili. Aceasta experienta aduce beneficii atat victimei potentiale, care castiga statut social, cat si copilului cu statut inalt, care invata beneficiile bunatatii si compasiunii.
7. Adresati-va copiilor care agreseaza
Deoarece hartuirea este marcata de acte repetate de agresiune care dauneaza in mod intentionat altora si este comisa de indivizi care detin mai multa putere decat victimele lor, comportamentul de hartuire este predictiv pentru sanatatea mintala si rezultatele comportamentale tulburatoare, cum ar fi abuzul de substante, depresia si comportamentul criminal. Numai din motive de siguranta, profesionistii si parintii ar trebui sa se adreseze copiilor care agreseaza in timp ce sunt tineri, iar comportamentul lor este inca foarte schimbator.
Cand sunt abordati de adulti care sunt gata sa asculte, tinerii care agreseaza tind sa vorbeasca; atunci cand sunt abordati de adulti care sunt gata sa acuze, acestia tind sa fie defensivi. Prea des, ceea ce este acordat copiilor care se comporta rau are mai mult de-a face cu indeplinirea nevoii unui adult de a castiga decat cu satisfacerea nevoii copilului de a invata, de a repara si de a creste. In loc sa le spuneti copiilor ce nu ar trebui sa faca, este mai eficient sa le spuneti ce ar trebui sa faca – sa le invatati abilitati sociale adecvate si modalitati de a gestiona conflictele. Pedeapsa singura nu face nimic pentru a preveni hartuirea viitoare si poate, de fapt, agrava o situatie proasta.
8. Continua conversatia
Multi adulti care doresc cu disperare si cu adevarat sa faca ce este corect de catre copii renunta chiar si la incercarea de a gestiona incidentele de agresiune, deoarece se simt atat de coplesiti de complexitatea provocarii. Exista si alti adulti care opereaza strict din perspectiva managementului riscului, trecand prin miscarile de a interveni in bullying fara a evalua daca interventia lor este eficienta sau suficienta.
Dar acest lucru nu este suficient pentru a mentine copiii in siguranta. In schimb, deschiderea unui dialog continuu cu copiii despre conflictele sociale, prieteniile si dificultatile cu care se pot confrunta este mai eficienta, deoarece arata ca iti pasa si ca le intelegi lumea.
Mentinerea unui dialog deschis despre hartuire si asigurarea ca continuam sa punem o lumina puternica asupra acestuia este singura modalitate prin care vom pune capat acestei probleme de lunga durata. Doar mentinand conversatia, vom putea descuraja agresiunea in viitor si vom pastra toti copiii in siguranta.
