De ce visam
si de ce avem diferite tipuri de vise in momente diferite
Multi cercetatori propun ca visele servesc la atenuarea suferintei emotionale. Prin aceasta logica, visele prezinta scenarii suparatoare care simbolizeaza evenimente similare din viata si ii ajuta pe visatori sa se vindece de acele evenimente in timp ce dorm.
Acum, un studiu recent realizat de cercetatori de la Universitatea din Alberta, publicat in revista Dreaming, compara efectele pe termen scurt ale cosmarurilor, pe care autorii le definesc ca fiind in primul rand care contin frica si rau; vise existentiale, „in care tristetea si despartirea sunt proeminente”; si vise transcendentale, care se concentreaza pe „uimire si realizare magica”. Rezultatele studiului indica faptul ca visele existentiale sunt cel mai strans legate de „profunzimea auto-perceptiva”, ceea ce inseamna ca abordeaza subiecte importante, cum ar fi convingerea spirituala, sensul vietii si asa mai departe.
Reclama
X
Visele transcendente erau cel mai probabil sa fie urmate de rapoarte de eliberare spirituala – adica, visatorul a experimentat „eliberarea revigoranta – chiar extatica – din incurcaturile vietii”. Si, spre deosebire de credintele generale despre efectele cosmarurilor, rezultatele acestui studiu indica faptul ca cosmarurile nici nu au impact asupra gandurilor si sentimentelor de veghe si nici nu sunt legate de profunzimea auto-perceptiva indusa de vis. Acest studiu afirma in mod clar ca diferite efecte ale viselor sunt atribuite diferitelor tipuri de vis, ceea ce ridica o intrebare importanta cu privire la modul in care gandim vise:
Cel mai frecvent, cercetatorii viselor au dezvoltat modele adaptative liniare care descriu modul in care anumite evenimente (de exemplu, trauma) influenteaza visarea (de exemplu, provocand cosmaruri) si apoi modul in care visarea (de exemplu, cosmaruri) provoaca efecte de vis „adaptative” (de exemplu, prin facilitarea procesului defensiv). reactii la evenimente similare traumatice). Totusi, daca diferite tipuri de vis au functii contrastante pe termen scurt, poate fi util sa se interpreteze functia visului pe termen lung ca fiind capacitatea unui sistem complex de auto-organizare care depinde de integrarea mai multor capacitati mai simple (Cummins, 1983). Din aceasta perspectiva, functiile pe termen scurt ale fiecarui tip de vis cu impact, atunci cand sunt coordonate conform principiilor integrative superordonate ale sistemului, pot indeplini o functie pe termen lung care este ireductibila la functia oricarui tip de vis anume.
Deci o secventa de diferite tipuri de vise ar putea fi mai semnificativa decat efectele oricarui vis. De exemplu, autorii explica, dupa o pierdere semnificativa, visatorii au raportat mai multe cosmaruri la inceput, urmate de vise existentiale si in cele din urma de vise transcendente, ca si cum functia fiecarui tip de vis ar avea o prioritate psihologica corespunzatoare ordinii sale cronologice. Gandirea la vise in acest fel ar putea schimba cu adevarat modul in care intelegem cum functioneaza mintea noastra in timp ce dormim.
