Cu totii cunoastem experienta vulnerabilitatii, chiar daca nu o numim cu acest nume. Este acel sentiment pe care il ai cand esti pe cale sa spui cuiva „te iubesc”, sa incerci o noua abilitate sau sa ceri iertare. Cand riscul de a fi respins, de ras sau criticat este real.
In cercetarile sale, profesorul si autoarea de la Universitatea din Houston, Brene Brown, a explorat cateva dintre motivele pentru care ne ferim de vulnerabilitate. In timp ce adesea o sarbatorim ca pe o tarie a altor oameni, a descoperit ea, avem tendinta de a-l vedea ca pe o slabiciune in noi insine.
„Ne place sa vedem adevarul brut si deschiderea in alti oameni, dar ne este frica sa le lasam sa vada in noi”, scrie ea. „Vulnerabilitatea este curaj in tine si inadecvare in mine.”
Reclama
X
Cercetatorii de la Universitatea din Mannheim au vrut sa testeze teoria lui Brown, care se baza pe interviuri calitative, si sa afle ce ar putea sta la baza acestei discrepante.
Ei au recrutat sute de studenti germani pentru a-si impartasi perceptiile despre vulnerabilitate. Pe parcursul mai multor experimente, studentii si-au imaginat fie pe ei insisi, fie pe altcineva in diferite situatii vulnerabile: marturisind sentimente romantice pentru cel mai bun prieten, recunoscand o greseala costisitoare la serviciu, cerand ajutor de la un fost sef sau dezvaluindu-si corpurile imperfecte la o piscina. Apoi, au evaluat cat de vulnerabila a fost situatia si cum au evaluat acea vulnerabilitate – ca un act de putere sau slabiciune, ceva de dorit sau ceva de evitat.
Aceste situatii tulburatoare erau vulnerabile, au fost de acord studentii – indiferent cine trebuia sa treaca prin ele. Dar, asa cum prezisese Brown, studentii au interpretat acea vulnerabilitate in mod diferit: au vazut-o intr-o lumina mai pozitiva atunci cand altcineva iesea pe un membru mai degraba decat ei insisi.
Acesta a fost si cazul intr-o situatie vulnerabila non-imaginara, cand elevilor li s-a spus ca vor improviza o melodie in fata unui public sau vor vedea alti elevi cantand. (Din fericire pentru ei, dupa ce au completat chestionare, nimeni nu a trebuit sa se urce pe scena.)
De ce este vulnerabilitatea mai admirabila cand altcineva o face
Pentru a afla ce trece prin capul studentilor, cercetatorii i-au intrebat pe unii dintre ei despre modul in care si-au imaginat scenariile – concret sau abstract, foarte detaliat sau nu. Si au observat un model graitor: cand isi imagineaza o situatie vulnerabila cu altcineva ca protagonist, oamenii gandeau mai abstract.
In termeni psihologici, acest lucru sugereaza ca au fost mai indepartati mental de scenariul imaginat. Cand suntem mai distantati, avem tendinta de a fi mai putin aversivi fata de riscuri si de a ne concentra mai mult pe aspectele pozitive. In scenariul despre o greseala de serviciu, de exemplu, oamenii s-ar putea gandi: „Sa-ti ceri scuze pentru greseala ta este ceea ce trebuie facut” pentru altcineva, dar „Mi-as putea pierde locul de munca daca recunosc ce am facut”.
Autorii numesc vulnerabilitatea o „mizerie frumoasa”, deoarece vine cu riscuri mari, precum si recompense mari. Punandu-ne acolo, ne-am putea face o mizerie in reputatia sau chiar ne-am pierde prietenii; pe de alta parte, s-ar putea sa fim imbratisati de altii si sa gasim un frumos sentiment de apartenenta. Cercetarile lor sugereaza ca este posibil sa supraestimam aceste riscuri si sa subestimam acele beneficii in propriile noastre vieti.
„Aratarea vulnerabilitatii ar putea fi uneori mai mult ca o slabiciune din interior… [dar] pentru altii, aceste acte ar putea arata mai mult ca curaj din exterior”, scriu cercetatorii. „Ar putea fi, intr-adevar, benefic sa incerci sa-ti depasesti temerile si sa alegi sa vezi frumusetea in mizeria situatiilor vulnerabile.”
