Ce impiedica compasiunea
Multi dintre noi aspiram sa fim mai plini de compasiune in propriile noastre vieti si sa construim o societate mai plina de compasiune. Facand acest lucru, muncim din greu pentru a depasi barierele care ne impiedica sa fim motivati sa ii ajutam pe cei din jurul nostru – coplesirea, apatia si diviziunile.
Dar nu ne gandim adesea la obstacolele care ar putea impiedica pe cineva sa primeasca in mod confortabil compasiune. Cu toate acestea, cercetarile sugereaza ca unii oameni se tem de fapt sa devina tinta compasiunii si le poate afecta sanatatea mintala. Iata de ce unii dintre noi rezistam ajutorului – si ce putem face pentru a ne deschide in fata compasiunii din partea altor oameni.
Ce este infricosator la compasiune
Publicitatea
X
Un studiu recent publicat in revista Mindfulness exploreaza modul in care teama de a primi compasiune poate afecta comportamentul oamenilor in momentele dificile.
Cercetatorii au chestionat 85 de studente de la o mare universitate canadiana despre evitarea compasiunii, masurata in afirmatii precum: „Daca cred ca cineva este amabil si ingrijit cu mine, pun o bariera”. Cei care au raportat ca le este mai frica de compasiune au spus, de asemenea, ca au mai putine sanse sa-si impartaseasca luptele cu prietenii si familia.
De ce ar trebui sa fie aceasta o problema
Sprijinul social in perioadele de suferinta ne ajuta sa facem fata si sa ne redresam din momentele dificile ale vietii. La nivel practic, sprijinul ne poate ajuta sa rezolvam sau sa corectam circumstantele care duc in primul rand la dificultati. Un studiu la nivel national a constatat ca lipsa de sprijin social creste vulnerabilitatea la tulburari psihologice si boli si impune un factor de risc pentru sanatatea fizica mai mare decat un obicei de fumat pe viata. Prietenii si familia care sustin, de asemenea, pun frana autocriticii excesive. Ne bazam pe ceilalti sa ne reaminteasca ca suntem in siguranta, importanti si promitatori – un aspect esential al facerii fata. De fapt, studiile realizate de Paul Gilbert de la Universitatea din Derby au aratat ca autocritica in combinatie cu frica de compasiune ii expun pe oameni la un risc semnificativ mai mare de depresie.
Alte cercetari sugereaza ca oamenii care au o frica mai mare de a primi compasiune tind sa-si suprima raspunsurile emotionale la experientele dificile, un obicei care este legat de riscul cardiovascular si alexitimia: o capacitate diminuata de a recunoaste emotiile in sine si in alte persoane. In cele din urma, frica de a primi compasiune a fost legata de o atentie scazuta, o caracteristica asociata cu nenumarate beneficii pentru sanatate si bunastare.
Avand in vedere beneficiile, de ce unii oameni rezista sa primeasca compasiune
Unii isi fac griji ca cealalta persoana nu va raspunde cu sprijin; vor respinge sau respinge problema. Situatia poate, de asemenea, sa trezeasca o suferinta in curs de dezvoltare care provine din amintirile formative din copilarie ale unei persoane de a fi ignorata sau tratata cu ostilitate, mai degraba decat cu compasiune. De exemplu, unele cercetari sugereaza ca persoanele care isi amintesc parintii ca fiind mai putin calde au o teama mai mare de a primi compasiune.
Chiar daca ti se ofera sprijin, s-ar putea sa te simti ciudat, inconfortabil sau chiar dureros sa fii sub lumina reflectoarelor compasiunii. Primirea de sprijin plin de compasiune poate provoca sentimentul unei persoane de aliniere la normele sociale sau culturale in ceea ce priveste pastrarea starii de strangere asupra emotiilor cuiva sau de a fi vazuta ca autosuficienta individual, „impreuna” sau „intretinere redusa”. Primirea compasiunii implica in mod inerent o recunoastere a vulnerabilitatii personale, ceea ce poate face mai dificil sa „tine impreuna” sau (daca lucrurile devin emotionale) adauga rusine ecuatiei. Unii pot evita, de asemenea, sa se simta ca o povara, obligandu-i pe altii sa-si piarda timpul si energia pretios.
In cele din urma, unii oameni sunt mai putin inclinati sa vorbeasca despre experientele de umilire sau de infrangere personal – vremuri care par a fi o dovada a esecului nostru absolut. Pentru ei, dezvaluirea acestor sentimente este prea riscant; se tem ca impartasirea dificultatilor personale este mai probabil sa inrautateasca, mai degraba decat sa imbunatateasca, modul in care se simt.
Va suna familiar vreunul dintre aceste motive
Continuati sa cititi.
Puterea vindecatoare a compasiunii de sine
Studiul Mindfulness a identificat o modalitate de a reduce teama de compasiune din partea celorlalti: bunatatea fata de tine insuti.
Cercetatorii au cerut participantilor sa scrie un paragraf despre o experienta personal neplacuta, una pe care si-au amintit-o ca fiind umilitoare si rusinoasa, timp de 10 minute. Au fost impartiti aleatoriu in trei grupuri.
Cercetatorii le-au spus primilor sa se gandeasca la experienta lor cu compasiune. Compasiunea de sine implica relationarea cu propriile noastre experiente dificile din exterior privind inauntru, extinderea bunatatii si sprijinului fata de noi insine, asa cum am face fata de un prieten indurerat. Al doilea grup a fost instruit sa se gandeasca la pastrarea propriei stime de sine in timp ce scriau. Ultimul putea scrie liber, explorand si descriindu-si experienta in detaliu.
Participantii au evaluat cat de „suparati” si „mahniti” s-au simtit inainte si dupa acest exercitiu de scriere. Rezultatul
Cei care practicau autocompasiunea pareau sa se simta mai bine. Scrierea cu compasiune de sine a scazut si mai mult sentimentele rele in randul participantilor cu o frica mare de compasiune, in comparatie cu abordarile despre stima de sine si scrierea libera.
Scrisoare plina de compasiune
Nu va mai batuti pentru defecte si greseli
. Incercati-l acum.
Acest lucru sugereaza ca a scrie despre o experienta personala dificila printr-o lentila plina de compasiune poate fi mai regeneratoare din punct de vedere emotional decat alte abordari, inclusiv incercarea de a pastra stima de sine sau pur si simplu eliberarea totul.
Ar putea autocompasiunea sa ii ajute pe oameni sa caute sprijin, in ciuda fricii lor de a primi compasiune
Dupa primul exercitiu, cercetatorii le-au cerut participantilor sa scrie altceva: o scrisoare despre experienta lor dificila, pe care o vor impartasi cu un alt participant pe care nu l-au intalnit niciodata. Dupa aceea, au sustinut cercetatorii, participantii vor fi impreuna pentru a face schimb de scrisori si a discuta impreuna despre experientele lor. Inainte de a scrie scrisorile, participantii au raportat cat de riscant era, in acel moment, sa impartaseasca povestea lor. (In ciuda acestei avertismente – poate ca o surpriza binevenita – experimentul s-a incheiat in acest moment: nu a avut loc nicio discutie reala.)
In general, cu cat participantii erau mai fricosi, cu atat se simtea mai riscant sa scrie si sa impartaseasca scrisoarea. Dar pentru participantii din grupul de autocompasiune, aceasta legatura s-a diminuat. Astfel, autocompasiunea nu numai ca a diminuat sentimentele negative ale participantilor in acest moment, dar si a facut ca oportunitatea ulterioara de auto-dezvaluire sa para mai putin riscanta.
„In plus, deoarece autocompasiunea a fost legata de a se simti mai sigur si conectat la ceilalti in lumea sociala, practicarea autocompasiunii ar fi putut determina acesti indivizi sa se simta mai in siguranta, mai putin amenintati si, prin urmare, sa aiba mai multa incredere in ceilalti, slabind legatura dintre temerile lor si riscurile percepute asociate cu autodezvaluirea”, au scris cercetatorii.
Pentru a reduce temerile legate de primirea compasiunii, oamenii care sunt dispusi pot beneficia, de asemenea, de instruire pentru a oferi compasiune altora. Dupa cum arata studiul din 2016 al fostului coleg postdoctoral al GGSC, Tristin Inagaki, compasiunea il rasplateste cu siguranta pe cel care da. Pentru altii, tratamente precum Terapia focalizata pe compasiune pot fi cea mai buna abordare.
Concluzia: primirea cu bunavointa a compasiunii este o abilitate, una care merita dezvoltata.
