Imaginati-va doua societati diferite. In primul, oamenii tind sa fie stresati, incordati, iritabili, distrasi si absorbiti de sine. In al doilea, oamenii tind sa fie in largul lor, netulburati, iute sa rada, expansivi si siguri de sine.
Tineri calugari adolescenti la o manastire din Thimphu, Bhutan
© Adli Wahid pe Unsplash
Diferenta dintre aceste doua scenarii imaginare este mare. Nu numai ca ai mai multe sanse sa fii mai fericit in al doilea scenariu, ci si sa fii mai in siguranta, sa fii mai sanatos si sa ai relatii mai bune. Diferenta dintre o societate fericita si una nefericita nu este banala. Stim ca fericirea conteaza dincolo de dorinta noastra de a ne simti bine.
Deci, cum putem crea o societate fericita
Natiunea budista din Bhutan a fost prima societate care a stabilit o politica bazata pe fericirea cetatenilor sai, regele Bhutanului afirmand in 1972 ca fericirea nationala bruta (PNB) era o masura mai importanta a progresului decat produsul national brut (PNB) .
Publicitate
X
Multe alte tari au urmat exemplul de atunci, cautand sa treaca „dincolo de PIB” ca masura a progresului national. De exemplu, Regatul Unit a dezvoltat un program national de bunastare in 2010 si de atunci a masurat bunastarea natiunii in zece domenii, nu prea diferit de abordarea Bhutanului. Mai recent, Noua Zeelanda a introdus primul sau „buget de bunastare”, cu accent pe imbunatatirea bunastarii celor mai vulnerabili oameni ai tarii.
Astfel de initiative tind sa fie de acord in linii mari asupra conditiilor necesare pentru o societate fericita. Potrivit World Happiness Report, exista sase ingrediente cheie pentru fericirea nationala: venit, speranta de viata sanatoasa, sprijin social, libertate, incredere si generozitate. Tarile scandinave – care de obicei se afla in fruntea clasamentului mondial al fericirii (Finlanda este in prezent pe primul loc) – tind sa se descurce bine cu toate aceste masuri. In schimb, natiunile distruse de razboi, cum ar fi Sudanul de Sud, Republica Centrafricana si Afganistanul tind sa se descurce rau. La fel si fericirea se bazeaza pe aceste sase ingrediente cheie
Ce, nu cum
nu cred. Aceasta abordare este, in cele din urma, prea simpla – chiar si potential daunatoare. Problema este ca se concentreaza pe ce este fericirea, nu pe cum sa o atingi. In mod clar, lucruri precum speranta de viata buna, sprijinul social si increderea sunt bune pentru noi. Dar modul in care ajungem la aceasta concluzie poate conta mai mult decat concluzia in sine.
De exemplu, de unde stim ca masuram ceea ce este cel mai important
Dar este departe de a fi evident ca astfel de masuri pot explica diferente importante in bunastarea emotionala.
Alternativ, poate am putea intreba oamenii ce cred ei ca conteaza. Dezvoltarea programului national de bunastare al Marii Britanii a adoptat aceasta abordare, intreprinzand cercetari calitative pentru a-si dezvolta cele zece domenii ale fericirii. Dar si aceasta abordare este problematica. Cum stim care dintre cele zece domenii sunt cele mai importante
. Cele mai importante ingrediente pentru o comunitate pot sa nu fie aceleasi pentru alta. A intreba oamenii este o idee buna. Dar nu putem sa o facem o singura data si apoi sa presupunem ca treaba este gata.
Nu ma intelege gresit – cred ca acest tip de initiative reprezinta o imbunatatire a modalitatilor mai restranse de masurare a progresului national, cum ar fi un accent exclusiv pe venit si PIB. Dar asta nu inseamna ca ar trebui sa ignoram greselile lor.
Exista aici paralele cu cautarea fericirii la nivel individual. De obicei, ne parcurgem vietile cu o lista de lucruri in cap care credem ca ne vor face fericiti – daca obtinem acea promovare, avem o relatie de dragoste si asa mai departe. Atingerea acestor lucruri ne poate imbunatati cu siguranta vietile – si ne poate chiar face mai fericiti.
Dar ne pacalim pe noi insine daca credem ca ne vor face fericiti intr-un sens de durata. Viata este prea complicata pentru asta. Suntem creaturi vulnerabile, nesigure si vom experimenta inevitabil dezamagiri, pierderi si suferinta. Concentrandu-ne exclusiv asupra lucrurilor despre care credem ca ne vor face fericiti, ne orbim fata de celelalte lucruri din viata care conteaza.
Fericire 101
Psihologii incep sa-si concentreze atentia nu doar asupra ingredientelor fericirii individuale, ci si asupra capacitatilor de care oamenii au nevoie pentru a fi fericiti in circumstante inevitabil nesigure si fragile.
De exemplu, asa-numitul „al doilea val” al psihologiei pozitive este la fel de interesat de beneficiile emotiilor negative ca si de cele pozitive. Intre timp, revolutia mindfulness ii indeamna pe oameni sa depaseasca notiunile lor despre bine si rau si sa invete, in schimb, cum sa accepte lucrurile asa cum sunt. Aceste abordari sunt mai putin preocupate de conditiile care ii fac pe oameni fericiti si mai interesati de modul in care oamenii pot urmari fericirea in conditii de nesiguranta si incertitudine.
Cu cat ne concentram mai mult pe lista noastra de lucruri dorite, cu atat nu reusim sa vedem ce conteaza cu adevarat. Cand suntem siguri de lucrurile care ne fac fericiti si incercam urgent sa le realizam, nu reusim sa apreciem valoarea lucrurilor pe care le avem deja si multiplele oportunitati necunoscute pe care le avem inca de descoperit. Cand lucrurile merg prost inevitabil in viata noastra, dam vina pe altii sau pe noi insine, in loc sa invatam din ceea ce sa intamplat.
Prietenos si fara frica
Un atelier de o zi despre combinarea bunavointei si asertivitatii in relatii importante cu Rick Hanson si Daniel Ellenberg
Inregistrati-va acum
Psihologii incep sa inteleaga limitele acestui lucru. Indivizii fericiti tind sa aiba smerenie, precum si certitudine; curiozitate, precum si urgenta; si compasiune, precum si vina.
Putem aplica aceleasi lectii la scara nationala. Crearea unei societati mai fericite necesita nu doar promovarea a ceea ce conteaza, ci si promovarea capacitatilor de a descoperi ceea ce conteaza.
Stim asta la nivel institutional. In educatie, stim ca este important sa promovam curiozitatea si dragostea de a invata, precum si rezultatele bune la examene. In mediul academic, stim ca, desi putem descoperi adevaruri stiintifice importante, aproape toate teoriile noastre stiintifice actuale ar putea fi depasite de alte teorii si ar trebui sa ramanem deschisi la minte. Stim ca atractia si relevanta institutiilor religioase depind de echilibrarea invataturilor dogmatice cu misterul si curiozitatea – ordinea si credinta pe de o parte, deschiderea si flexibilitatea pe de alta parte.
Crearea unei societati fericite nu depinde doar de crearea conditiilor potrivite. Depinde si de crearea institutiilor si proceselor potrivite pentru descoperirea acelor conditii. Ironia este ca membrii societatii fericite descrise la inceputul acestui articol – care tind sa fie in largul lor, netulburati, rapid sa rada, expansivi si siguri de sine – sunt probabil mai putin concentrati pe ceea ce ii face fericiti si mai concentrati asupra explorarea a ceea ce conteaza cu adevarat – cu umilinta, curiozitate si compasiune.
Pentru a crea de fapt o societate fericita, avem nevoie de masuri si institutii care sa faca aproape la fel.
Acest articol a fost publicat initial pe The Conversation. Cititi articolul original.
