Conectarea prin „Colaborare…

În aprilie 2000, din impulsul momentului, Casey Fenton și-a cumpărat un bilet de avion ieftin spre Reykjavik, Islanda, pentru un weekend lung. La acea vreme, Fenton avea 22 de ani și nu avea unde să stea în Reykjavik.
Nedescurajat, Fenton a căutat în baza de date online a studenților de la Universitatea din Islanda, a extras numele și adresele de e-mail a 1.500 de studenți și a trimis mesaje de genul „Hei Bjorn, vin în Islanda. Pot să stau pe canapea ta și să ies cu tine în weekend
.” În 24 de ore, a primit 50 de invitații care spuneau: „Ieși cu mine”. Fenton a ales unde și cu cine voia să se lovească.
Casey Fenton, co-fondatorul CouchSurfing.
După acea călătorie, Fenton a decis că vrea să continue să călătorească în acest fel. A început să programeze un site web numit CouchSurfing.org, care le-a permis potențialilor călători („surferi”) să găsească locuri gratuite sau foarte ieftine pentru a sta la destinații. Până în februarie 2010, existau peste 1,7 milioane de CouchSurfers în peste 70.973 de orașe din 235 de țări din întreaga lume.
Publicitate
X
CouchSurfing este doar un exemplu de „consum colaborativ”, o explozie rapidă a schimbului, partajării, trocului, tranzacționării și închirierii, facilitată de cele mai recente tehnologii online și piețe peer-to-peer.
Consumul în colaborare implică sisteme de partajare a produselor, cum ar fi partajarea instrumentelor, care le permit oamenilor să folosească un articol fără a fi nevoie să-l dețină în mod direct, precum și piețe de redistribuire, cum ar fi eBay, care mută lucrurile de unde nu sunt necesare către unde se află – fie ca un cadou, în schimbul unei monede sau ca un schimb direct like-for-like. Aceste modele de afaceri reprezintă o nouă modalitate de a face schimb de bunuri și servicii, una care permite oamenilor să-și folosească mai bine resursele și să economisească bani.
Dar consumul în colaborare este mai mult decât o simplă strategie de economisire a costurilor. Este, de asemenea, o modalitate de a construi o comunitate între oameni care altfel nu s-ar putea întâlni, conectând oameni care împărtășesc valori precum sustenabilitatea, ajutând în același timp la reducerea izolării sociale. Mișcarea câștigă avânt într-un moment în care un număr tot mai mare de cercetări indică beneficiile imense ale rețelelor sociale pentru sănătatea și fericirea noastră. De fapt, se pare că consumul colaborativ nu necesită doar un anumit nivel de încredere în rândul participanților; studiile sugerează că ar putea, de asemenea, să stimuleze încrederea și să creeze efecte de influență ale cooperării între rețelele sociale.
Forța legăturilor slabe
Relațiile periferice, precum cele create prin CouchSurfing și alte schimburi de colaborare online, ne pot lega puternic împreună, potrivit Mark Granovetter, sociolog la Universitatea Stanford. El numește această forță „puterea legăturilor slabe”, ceea ce înseamnă că legăturile cu oameni pe care nu îi cunoaștem cu adevărat ne pot consolida oportunitățile și bunăstarea.
Diana Mutz, profesor de științe politice și comunicații la Universitatea din Pennsylvania, care studiază piețele online, spune că relațiile slabe ne extind rețelele sociale, ceea ce are câteva beneficii pozitive. Cel mai practic, o rețea socială mai mare oferă oamenilor un avantaj atunci când își caută locuri de muncă, prieteni sau alte obiecte greu de găsit („cum ar fi un rototiller”), deoarece șansa ta de a găsi aceste articole crește cu mai multe conexiuni sociale.
Dar poate și mai important, cercetările sugerează că oamenii care au o rețea socială mai diversă – care cuprinde prietenii, familia, locul de muncă și legăturile comunitare – tind să fie mai fericiți, mai sănătoși și să trăiască mai mult.
Sheldon Cohen de la Universitatea Carnegie Mellon a descoperit că persoanele cu o varietate de relații sociale au un declin cognitiv mai mic pe măsură ce îmbătrânesc și o rezistență mai mare la bolile infecțioase. Într-un studiu din 1997 în care el și colegii săi au infectat artificial subiecții cu un virus comun al răcelii, acei oameni cu rețele sociale mai diverse erau mai puțin probabil să se îmbolnăvească.
Julianne Holt-Lunstad și Timothy Smith de la Universitatea Brigham Young au analizat 148 de studii anterioare și au descoperit că relațiile sociale au o influență la fel de mare asupra speranței noastre de viață ca și factorii de risc bine stabiliți precum fumatul sau consumul de alcool.
Iar beneficiile merg dincolo de sănătatea personală. CouchSurfing estimează că peste 111.000 de prietenii apropiate au fost create prin intermediul site-ului său web și aproximativ 18% din vizite sunt reciproce direct. Când vorbești cu CouchSurfers, ei te răsfățesc cu povești de bunătate și de întâlniri cu oameni pe care altfel nu i-ar fi întâlnit ca turist obișnuit. Mutz, care crede că americanii sunt înfometați de conexiune socială, consideră că aceste interacțiuni ar putea avea efecte importante asupra societății în general.
„Oamenii care experimentează o rază mai largă de contacte față în față, cuprinzând membrii altor grupuri, constată că au o toleranță mai mare față de oamenii care sunt diferiți de ei”, spune ea. „Când se întâmplă acest lucru, oamenii sunt mai capabili să înțeleagă rațiunea punctelor de vedere ale altora și sunt mai dispuși să susțină drepturile civile ale altora.”
În web avem încredere.
Dar nu toate formele de consum colaborativ împărtășesc componenta față în față a CouchSurfers, mai ales atunci când sunt efectuate prin tranzacții și rețele online. Relațiile online au efecte pozitive similare

© kizilkayaphotos
Mutz a devenit interesată de această întrebare în urmă cu mai bine de 10 ani, când a cumpărat o mașină online de la un străin din Ohio. Colegii o ridicaseră pentru că a trimis un cec cuiva pe care nu o întâlnise niciodată față în față. Dar mai târziu, în timp ce își urmărea mașina ieșind dintr-un camion de livrare în aleea ei, a observat că simțea „o strălucire caldă înăuntru”, pe care a urmărit-o că și-a confirmat viziunea pozitivă asupra umanității.
Inspirată de această experiență, ea a decis să efectueze un experiment în care a determinat oamenii care nu cumpăraseră niciodată nimic online să folosească un cupon gratuit pentru un CD la alegerea lor. Înainte și după experiment, Mutz a măsurat nivelurile de încredere generalizată ale tuturor – o măsură a încrederii lor generale în bunătatea umanității. Studiile au arătat că oamenii cu încredere generalizată mai mare sunt mai fericiți și mai sănătoși, iar țările cu încredere generalizată mai mare au cetățeni mai fericiți.
Fără ca oamenii din experimentul lui Mutz să știe, schimbul a fost fixat, astfel încât unii dintre ei și-au primit cadourile de recompensă prompt și în stare bună, în timp ce alții au primit CD-uri sparte sau goale fără informații de contact pentru înlocuirea lor. Mutz a descoperit că cei care au avut inițial un nivel scăzut de încredere și au experimentat tranzacția online pozitivă au devenit semnificativ mai încrezători în oameni în general. Grupul care a fost ars, în schimb, a devenit mai puțin încrezător.
„Aceasta a fost o descoperire importantă”, spune Mutz, „pentru că arată că schimburile online pozitive pot construi în mod direct încrederea.” Din fericire, adaugă ea, cercetările indică faptul că majoritatea schimburilor online au rezultate pozitive, așa că au un potențial mare de creștere a încrederii generalizate.
În acest scop, piețele colaborative, cum ar fi eBay, craigslist și Swap.com, oferă utilizatorilor modalități de a verifica reputația altora. CouchSurfing, de exemplu, cere participanților să răspundă la întrebări deschise înainte de a acționa ca gazdă sau surfer; după schimb, gazda evaluează și oferă o referință pentru oaspete și invers.
„Nu este o traducere perfectă din modul în care am crea încredere în viața reală”, explică Fenton, dar „caracteristicile încrederii se combină pentru a oferi o viziune holistică asupra încrederii, care este probabil modul în care funcționează și în viața reală”.
Cooperare în cascadă
Chiar dacă site-uri precum CouchSurfing au permis milioanelor de oameni să se implice în consumul colaborativ, acoperirea lor reală poate fi de multe ori mai mare decât atât, afectând oameni mult îndepărtați de tranzacția inițială.
Acest lucru este potrivit cercetătorilor James Fowler de la Universitatea din California, San Diego și Nicholas Christakis de la Universitatea Harvard, autorii cărții Connected: The Surprising Power of Our Social Networks.
Fowler și Christakis au studiat colaborarea în rețelele sociale folosind o metodă numită „Jocul cu bunuri publice”, în care participanților li se dau jetoane și li se cere să contribuie în mod anonim cu câte doresc la un pot partajat; acele jetoane sunt apoi multiplicate și distribuite uniform între toți participanții. Jocul măsoară cât de mult sunt oamenii dispuși să colaboreze (contribuind cu unele, niciunul sau toate jetoanele lor) pentru a beneficia întregul grup. Fowler și Christakis au vrut să vadă modul în care colaborarea influențează modelele viitoare de donații pe măsură ce oamenii trec de la un joc la altul.
Într-un studiu din 2010, Fowler și Christakis au descoperit că oamenii care s-au comportat într-un mod colaborativ în Jocul Bunurilor Publice – prin contribuția cu unele sau toate jetoanele lor la oală – au influențat pozitiv colaborarea oamenilor cu până la trei grade îndepărtate. Cu alte cuvinte, dacă o persoană a colaborat în joc, partenerii din acel joc ar oferi mai mult potului împărțit în jocul următor cu alți oameni, atunci oamenii din acel joc ar împărtăși mai mult în jocul următor – și apoi jucătorii din joc. acel joc avea să împartă din nou mai multe în jocul următor. Experimentatorii au ajuns la concluzia că colaborarea se produce în cascadă prin rețelele de socializare ca o răceală.
„Fiecare persoană dintr-o rețea poate influența zeci sau chiar sute de oameni, dintre care unii nu îi cunoaște și nu i-a cunoscut”, scriu ei. „Când [oamenii] copiază comportamentul cooperant al altora cu care interacționează, îi determină să se abată și mai mult de la interesul rațional.”
Pe piețele colaborative, aceleași principii funcționează. Dar pentru a participa la stiluri de viață colaborative, trebuie mai întâi să „reorientezi puțin busola personală”, așa cum scrie Bill McKibbon în cartea sa Deep Economy.
Stilul de viață colaborativ vă cere să „renunțați la o anumită cantitate de hiperindividualism și să o înlocuiți cu o anumită cantitate de vecinătate”, scrie McKibbon. „Dacă ne lăsăm puțin din individualism (în acest moment, avem multe de rămas), recuperăm ceva ce ne lipsea.”
Ceea ce oferă consumul colaborativ este, prin urmare, o modalitate nu numai de a reduce presiunea asupra mediului, ci și de a folosi interacțiunile de zi cu zi pentru a construi comunicarea, conexiunea și încrederea între străini care pot deveni în cele din urmă prieteni.
Sau, așa cum spune un alt co-fondator CouchSurfing, Dan Hoffer, „Cu cât ne conectăm mai mult și cu cât ne înțelegem mai mult, cu atât avem mai multe șanse ca această lume să fie un loc mai bun.”