Articole despre altruism si altele
Derulati in sus O recenzie a Braintrust
: Ce ne spune neurostiinta despre moralitate.
De
Gregg Sparkman
| 3 august 2011
Print
Bookmark
Ce ne poate spune stiinta despre moralitate
In timp ce natura alunecoasa si subiectiva a moralitatii o face un exemplar ingrijorator, ea ramane o parte cruciala a vietii noastre si, prin urmare, un subiect pregatit pentru cercetarea stiintifica.
Cu toate acestea, oamenii de stiinta sunt priceputi sa descrie ceea ce este – circumstantele in care oamenii sunt mai predispusi sa minta, de exemplu – ceea ce nu este acelasi lucru cu a descrie cum ar trebui sa ne traim viata, cum ar fi atunci cand este bine sa mintim. Deci nu este complet clar ce pot oferi oamenii de stiinta aici fara a-si depasi limitele.
Publicitate
X
Totusi, in Braintrust: Ce ne spune neurostiinta despre moralitate, Patricia Churchland conduce cu atentie cititorul prin descoperiri stiintifice cu implicatii pentru moralitate si etica, constienta de capcanele si recompensele pe care le poate intalni pe parcurs. Churchland, profesor de filozofie la Universitatea din California, San Diego, informeaza rapid cititorul ca stiinta nu ne poate spune ce ar trebui sa facem pentru a fi morali, dar ca o analiza a descoperirilor din psihologie si biologie poate explica cum sau de ce facem aceasta. Scopul ei este sa se bazeze pe aceste constatari pentru a construi un cadru obiectiv in care sa inteleaga moralitatea umana.
Churchland sustine ca, in adancul istoriei noastre evolutive, sistemele noastre biologice timpurii pentru auto-conservare au evoluat pentru a promova preocuparea fata de ceilalti, deoarece selectia naturala a favorizat mamiferele care ar putea avea grija mai bine de urmasii lor.
De aici, ea continua sa explice modul in care sistemele biologice de baza – cum ar fi sistemele creierului nostru pentru durere, placere si invatare – au interactionat cu evolutii biologice mai recente, cum ar fi neurochimicele precum oxitocina, pentru a extinde cercul nostru de preocupari dincolo de sine. Ingrijirea rudelor, de exemplu, induce sentimente de placere si recompensa, facandu-ne mai probabil sa pretuim bunastarea celorlalti.
Churchland explica ca capacitatea de a avea grija de ceilalti a permis incredere, cooperare si alte actiuni utile (sau „pro-sociale”). In unele cazuri, aceste beneficii au oferit un avantaj evolutiv celor care au dezvoltat abilitati sociale imbunatatite, cum ar fi recunoasterea starilor psihologice ale altora si rezolvarea conflictelor sociale. Churchland sugereaza ca abilitatea de a intelege si de a lua in considerare dorintele sau nevoile altora — empatia — este o conditie prealabila a moralitatii si se afla in centrul rationamentului moral.
Acestea fiind spuse, Churchland are grija sa evite o perspectiva ingusta care se bazeaza exclusiv pe biologie pentru a explica totul despre moralitate. Desi ea propune ca moralitatea s-a dezvoltat ca raspuns la provocarile evolutive de baza despre cum sa ne intelegem cu ceilalti si sa ne sustinem specia, ea observa in mod corespunzator ca moralitatea nu este strict o chestiune de biologie si evolutie; fortele culturale si istorice, cum ar fi civice si religia, au jucat si ele roluri importante.
Prin urmare, principalul scop al lui Churchland in a scrie Braintrust nu este pur si simplu sa infatiseze moralitatea ca un produs al biologiei, ci sa arunce lumina asupra modului in care au evoluat convingerile noastre morale. Facand acest lucru, ea spera sa creeze un teren comun pentru oamenii care pot proveni din traditii morale diferite. Studiind partile fundamentale ale moralitatii, in special legatura acesteia cu interactiunile sociale ale oamenilor, ea sugereaza ca putem afla ce ne face sa traim mai aproape, mai cooperanti – si, prin urmare, mai fericiti – cu ceilalti.
Despre autor
Gregg Sparkman
Gregg Sparkman este asistent editorial pentru Greater Good, ajuta la intretinerea site-ului Greater Good si se ofera voluntari la evenimentele Greater Good Science Center.
De asemenea, s-ar putea sa va placa
comentariile
Moralitatea este intotdeauna iesirea in termen relativ. Ii ajutam pe altii sa castige bunavointa de la ei. Uram pe cineva care sa ne salveze viata. Tot ceea ce facem in viata noastra este depasit de frica de moarte. Moartea da sens vietii noastre daca moartea nu este acolo viata este goala. Deci moralitatea depinde si de nevoia noastra, daca putem depasi frica de moarte cu ajutorul altora, ne exprimam recunostinta, Daca vreun om este amenintat pentru noi, il uram, incercam sa-l distrugem. Tot comportamentul nostru moral este depind de egoismul nostru
Ramesh Raghuvanshi | 09:51, 8 august 2011 | Legatura
Se pare ca aceasta carte se afla pe gardul dintre tabara ateilor, care vede moralitatea ca fiind perfect posibila fara religie, si fundamentalistii religiosi, care ii acuza pe atei ca sunt complet imorali (si de fapt se asteapta ca ei sa se comporte imoral).
Pozitia ateilor, totusi, pare sa fie sustinuta de propunerea ca fortele evolutive ne-au incurajat in mod natural sa ne comportam intr-un mod cooperant si chiar empatic. Ca si in cazul crearii universului in sine, nu a fost nevoie de interventia divina.
Doar o maimuta goala | 9:04, 10 august 2011 | Link
de la autorul articolului:
Multumesc pentru comentarii.
@ Ramesh:
Dintr-o perspectiva la nivel de specie, ati putea spune ca aceasta carte sugereaza ca suntem morali datorita beneficiilor pe care le aduce. Cu toate acestea, ceea ce contribuie aceasta carte este o privire minutioasa asupra modului in care acele sisteme de baza care ne ofera placere atunci cand ne ajutam, au fost modificate la oameni pentru a face acelasi lucru in situatiile in care ii ajutam pe altii.
Acest lucru ar sugera ca, din perspectiva fiecarui individ, comportamentul prosocial este intrinsec valoros sau plin de satisfactii, nu pentru ca avem o scuza elaborata pentru a fi amabili cu ceilalti. Desigur, cineva ar putea spune ca facem acte amabile numai din cauza sentimentelor bune pe care le avem dupa aceea. Cu toate acestea, aceasta carte sugereaza ca vedem „a te simti bine” si „a-i ajuta pe ceilalti” drept acelasi lucru, astfel incat, din perspectiva noastra, a-i ajuta pe altii devine pur si simplu bun in sine.
@ Just Another Naked Ape:
Se pare ca Churchland are o viziune pragmatica asupra moralitatii si, din punct de vedere istoric, a fost in tabara ateului sau naturalist. In aceasta carte, ea afirma ca religia a modelat ideile despre moralitate, dar crede ca aceasta modelare este cronologic in aval si in prezent concomitenta cu impactul evolutiei asupra moralitatii.
Din aceasta carte, Patricia Churchland, se pare, ar crede ca moralitatea precede religia (cel putin in forma ei actuala) si este in intregime capabila sa vina din fortele seculare. Cu toate acestea, ideea de a avea comportamente se refera la un set de concepte si legi comune, stabile, abstracte – cum ne gandim la moralitate – ar spune ea, este foarte influentata de institutiile civice si religioase. Care este inca o perspectiva seculara.
Daca vi se pare interesant acest lucru, va recomand cu siguranta sa cititi cartea.
Gregg Sparkman | 12:33, 10 august 2011 | Link
care este purtat!!!!
Asala mp3 | 11:51, 11 noiembrie 2011 | Link
Revizia nu este clar cat de credibila este incercarea lui Churchland de explicare a evolutiei moralitatii – stiintific vorbind.
Multi filozofi au creat o teorie plauzibila pentru a explica fenomenele si experientele din lumea reala. Dar o teorie stiintifica trebuie sa fie mai mult decat plauzibila; trebuie sa faca predictii despre fenomenele observabile, iar acele predictii trebuie sa poata fi infirmate prin dovezi contrare.
Cat de bine se potrivesc tezele si argumentele lui Churchland fata de aceste criterii
Yahya Abdal-Aziz | 07:06, 2 decembrie 2011 | Link
de la autorul articolului:
Multumesc pentru comentariu,
@Yahya Abdal-Aziz:
Fiecare *sub-revendicare* pe care o face Churchland este citata in mod clar, cu multa rigoare si discutii relevante, care probabil ar rezista revizuirii stiintifice. Cu toate acestea, teoria ei principala este prea larga pentru a fi testata cu orice experiment si este, in schimb, o inferenta din amalgamarea lucrarilor pe care le discuta. Cred ca cel mai bun raspuns la intrebarea dvs. este ca teoria ei principala este un sir de constatari care nu se abate de la sau depaseste munca deja imbratisata de comunitatea de cercetare.
Am putea specula cu privire la credibilitatea ei ca recenzent stiintific, dar nu isi asuma responsabilitatea sa faca urmatorii pasi din punct de vedere stiintific. De fapt, ea nu pretinde ca avanseaza deloc stiinta. Ea importa descoperirile stiintifice si concluziile acestora in dezbaterile populare si filozofice pentru a incerca sa puna la curent acele discutii cu descoperirile empirice ale zilei.
Gregg Sparkman | 11:53, 2 decembrie 2011 | Link
comentarii blog sustinut de Disqus
Acest articol – si tot ce este de pe acest site – este finantat de cititori ca tine.
Deveniti un membru abonat astazi. Ajutati-ne sa continuam sa aducem „stiinta unei vieti pline de sens” pentru dvs. si pentru milioane de oameni de pe tot globul.
