Relatiile noastre cu animalele non-umane variaza peste tot. Sunt complicate, frustrante, incomode, iubitoare si provocatoare. In intreaga lume ne uitam cu uimire la animale, experimentam cu ele, le mancam, le purtam, scriem despre ele, le desenam si le pictam, luam decizii pentru ele si le mutam de aici incolo in timp ce „redecoram natura”. Cu toate acestea, ignoram adesea cine sunt si ce isi doresc.
Intr-adevar, stiinta a descoperit multe despre vietile interioare ale diverselor specii, mai mult decat pentru care de multe ori ne acordam credit. Intr-adevar, vietile animalelor nu sunt atat de private, ascunse sau secrete; un val de cercetari a oferit o perspectiva asupra vietii emotionale a animalelor. Stim acum ca animalele au un punct de vedere si ca experimenteaza sentimente profunde.
Doua descoperiri recente vorbesc despre vietile emotionale ale unor specii foarte diferite, soareci si balene.
Publicitate
X
In 2006, o echipa canadiana de neurostiinta a aratat ca soarecii sunt fiinte empatice care simt durerea si suferinta altor soareci. Dale Langford de la Universitatea McGill si colegii sai au injectat acid acetic in labele unuia sau ambilor membri ai unei perechi de soareci adulti, provocand o senzatie de arsura dureroasa. Soarecii care isi priveau colegii de cusca in durere au devenit mai sensibili la aceiasi stimuli durerosi, ceea ce indica faptul ca aveau o notiune despre ceea ce traiau ceilalti. Un soarece injectat cu acid s-a zvarcolit mai violent daca partenerul sau i s-a injectat si el si se zvarcolea de durere.
Desigur, este ironic faptul ca experimente dureroase ca acesta sunt folosite pentru a descoperi emotiile animalelor, cand observatiile acestor rozatoare si ale multor alte animale arata clar ca experimenteaza empatie si alte sentimente. Aceste fapte stiintifice nu au intrat inca in discutii despre bunastarea soarecilor.
Oricine a lucrat cu balenele stie intuitiv ca sunt extrem de emotionati, dar doar in ultimii cativa ani cercetatorii au descoperit dovezi biologice pentru acest fapt. Ei au descoperit ca multe tipuri de balene au „celule fusiforme” specializate – celule importante in procesarea emotiilor si dezvoltarea unui comportament inteligent – in regiunile creierului legate de organizarea sociala, empatie, intuitie cu privire la sentimentele celorlalti si reactii intestinale rapide. Oamenii au celule fusiforme in aceleasi regiuni ale creierului si, anterior, se credea ca aceste celule exista doar la oameni si la alte maimute mari.
Prezenta acestor celule fusiforme sugereaza ca balenele au abilitati avansate de a experimenta emotii si putem gasi o multime de dovezi din lumea reala care sa sustina acest lucru. In decembrie 2005, San Francisco Chronicle a raportat despre o balena cu cocoasa de 50 de picioare si 50 de tone care fusese prinsa intr-o plasa in apropiere de Insulele Farallon, in largul coastei Californiei. Dupa ce salvatorii au descurcat-o, cocosata a inotat la fiecare dintre ei si a facut cu ochiul inainte de a inota.
Potrivit povestii, salvatorii au fost cu totii de acord ca ea isi exprima recunostinta.
Aceste descoperiri ne fac cu siguranta sa ne regandim cum tratam animalele. Dar cruzimea fata de animale are implicatii grave si pentru oameni.
Studiile lui Frank Ascione, Phil Arkow, Barbara Boat si multi altii arata ca copiii care sunt cruzi cu animalele sunt mult mai probabil sa comita violenta impotriva oamenilor mai tarziu in viata – absenta empatiei pentru unul indica lipsa de empatie fata de celalalt. Intr-adevar, studiile asupra detinutilor din inchisoare arata ca pana la 75% dintre infractorii violenti aveau inregistrari timpurii de cruzime impotriva animalelor.
Cand legam aceste studii in cruzime cu noi descoperiri despre vietile interioare ale animalelor, relatiile noastre cu animalele capata o importanta mai mare: devine clar ca relatiile de compasiune cu animalele sunt parte integranta a unei lumi mai pline de compasiune.
Exista doi pasi principali pe care ii putem face pentru a promova aceste relatii de compasiune. In primul rand, trebuie sa recunoastem ca animalele au minti active si sentimente profunde. In al doilea rand, trebuie sa-i „mindem” ca pe cei care ii ingrijesc intr-o lume dominata de oameni, in care interesele lor sunt in mod continuu depasite cu respect fata de ale noastre.
Multe programe au incercat sa transforme in realitate acest ideal de ingrijire a animalelor. Slujesc ca ambasador ambulant pentru programul Roots & Shoots al lui Jane Goodall, care ii ajuta pe copii sa invete cum sa aiba grija de animale, pamant si oameni. Societatea Umanica din Statele Unite are un program, numit „Prima lovitura”, dedicat invatarii mai multe despre legatura dintre cruzimea fata de animale si fata de oameni. Forumul Society & Animals si Human/Animal Violence Education Network au lansat, de asemenea, programe similare care merita sprijinul nostru.
In cele din urma, cred ca compasiunea pentru animale va genera mai multa compasiune intre oameni, impletind mai multa empatie, respect, demnitate si iubire in toate vietile noastre. Animalele si generatiile viitoare de oameni ne vor multumi cu siguranta pentru eforturile noastre.
